KorAP: Find »[drukola/base=mămică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...93 >

2,304 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

Sánchez Concha Își puse repede fotografia În buzunarul de la haină și se Întoarse să vadă ce se Întîmpla cu restul clasei. Nu se Întîmpla nimic, sau mai bine zis se Întîmpla ceva; cumpărau cu toții poza ca să i-o arate lui mămica și să nu creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito Îi azvîrli În față un nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mărire de salariu, fiindcă după calculele lui (măsurase metrii pătrați) În casa asta avea de măturat o suprafață mai mare decît În cealaltă. Julius ascultă discuția pe jumătate mort de frică. Îl și vedea pe Daniel față În față cu mămica, trîntindu-i În obraz toate lucrurile astea, mămica o să devină foarte nervoasă, o să-i povestească totul lui Juan Lucas și unchiul Juan Lucas era În stare să-i azvîrle În stradă pe toți. Și mai erau și alte probleme. Aveau nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
măsurase metrii pătrați) În casa asta avea de măturat o suprafață mai mare decît În cealaltă. Julius ascultă discuția pe jumătate mort de frică. Îl și vedea pe Daniel față În față cu mămica, trîntindu-i În obraz toate lucrurile astea, mămica o să devină foarte nervoasă, o să-i povestească totul lui Juan Lucas și unchiul Juan Lucas era În stare să-i azvîrle În stradă pe toți. Și mai erau și alte probleme. Aveau nevoie de un grădinar, fiindcă Anatolio nu voise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o nouă dimensiune a tinerei sale elegante: o masă bună. Într-adevăr, Juan, niciodată n-am mîncat o căprioară mai bună ca asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete strălucire. — E foarte bună, mămico. Aș mai vrea puțin, dar trebuie să plec repede. Are nevoie cineva de Mercury? Bobby o șterse ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
găsi cuvintele potrivite ca să-i răspundă abia cînd Cano era departe, intra În primul teren viran din șirul nesfîrșit pe care-l avea de străbătut, după ce se strecurase printre zecile de mașini și camionete care claxonau de zor anunțînd că mămica sau șoferul așteptau nerăbdători. Uite-l pe Carlos. Chiar În noaptea aceea Julius a Început drumul lung pînă acasă la Cano. Traversă strada În dreptul școlii și trebui să se grăbească fiindcă o camionetă Mercedes de lux pornea furioasă și era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
restul visului se risipi și brusc Își dădu seama că nici măcar nu știa unde era casa la care trebuia să ajungă, casa lui Cano. Din fericire am scris adresa pe o hîrtiuță de pe noptieră și Carlos o să mă ducă după-masă. Mămica se culcase și el nu simțea nevoia să facă pipi și un căscat Îl făcu să Închidă din nou ochii, pe urmă a fost ca la cinematograf cînd se stinge lumina și Încă n-a Început filmul și nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să ajungă acasă. Bineînțeles că era să se producă o Încurcătură Îngrozitoare, fiindcă el visa și tot el era Cano În vis, dar n-avea importanță. Julius era dispus să suporte Încurcătura. Era Încă devreme și o pastilă de dormit, mămica are cu siguranță, ar fi putut lămuri complet lucrurile. Rămîneau multe lucruri de lămurit. Nu știa Încă exact cum e casa lui Cano și cum e bunicuța lui, dacă aflu n-o să mă pierd cînd ajung la el și o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ales profund, ca să-l cunoască profund pe Cano. Coborî În fugă s-o caute pe Țanțoșa și-i spuse că o să Învețe toată dimineața În camera lui și să nu-l cheme decît dacă era ceva foarte urgent. Așa spunea mămica și Întotdeauna efectul era sigur, fiindcă niciodată nu veneau să-i tulbure somnul de după-masă, Arminda vru să-i spună că era sîmbătă, că n-avea rost să Învețe prea mult și că mai bine ieșea să se joace În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
după bunicuță prin niște coridoare Îngrozitoare unde erau pe jos numai plăci de faianță și era un frig umed. S-a lovit de o măsuță foarte urîtă și era să dea jos un ghiveci cu flori de plastic despre care mămica zice că sînt lucrul cel mai urît și mai de prost gust din lume. Și Într-adevăr așa era. De altfel, totul era foarte urît acolo. PÎnă și Cano, În patul lui mare și vechi. Era o cameră de pe vremea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
numai dacă nu era o familie scăpătată și În cazul ăsta nu știa ce s-a ales de ea. Dar la ce bun să-i explice toate astea lui Carlos, o să rîdă de mine și cînd o să-i spun că mămica mi-a spus, o să rîdă și mai tare. Își luă caietele de muzică și se dădu jos repede din Mercedes. Dintr-odată se trezi În Întunericul „vestibulului“, dar Îl străbătu liniștit, fiindcă acum știa despre ce e vorba. Sigur, mămica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mămica mi-a spus, o să rîdă și mai tare. Își luă caietele de muzică și se dădu jos repede din Mercedes. Dintr-odată se trezi În Întunericul „vestibulului“, dar Îl străbătu liniștit, fiindcă acum știa despre ce e vorba. Sigur, mămica are dreptate: au fost case mari, cu multe camere și acum le Închiriază pentru birouri, fiindcă toată lumea lucrează În centru și e bine să ai biroul aici. SÎnt și oameni care locuiesc acolo, din clasa de mijloc, Julius, din clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
hi, hi, hi, băiețaș, hi, hi, hi, nepoata, hi hi, hi, bunicului, hi, hi, hi, lui Beethoven, hi, hi, hi... În sfîrșit, Julius izbuti să prindă ceva cu claritate: „Cine ți-a spus?“ — Unchiul meu, Juan Lucas... E Însurat cu mămica mea. — Aha! Tatăl tău, da, da... Julius Își spuse că e un moment potrivit să continue dialogul. Bătrînelul Înțelept contenise cu rîsul și se uita acum la el foarte serios. Fata... O făcuse de oaie. De cum pomeni de fată, bătrînelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
complet descumpănit. Tocmai cînd interogatoriul Începea să meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea bătrîn. N-are importanță, n-are nici o importanță... — E doamna văduvă cu pensie... — Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau ca să-și umple seara, În afară de ziarul care de ani de zile nu mai cuprindea știri pentru el. Numai băiețelul, nepoata lui Beethoven, copilăria... E Însurat cu mămica... Auzi clar un cîntec și se uită cîtva timp la un radio asemănător cu mașinile de scris de la fereastra asta, dar cîntecul venea de jos... Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit?... Se duse să Închidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
muzică condusă de Frau Proserpina! Marea Academie a nepoatei lui Beethoven! Cine i-a spus lui tăticul tău că Frau Proserpina e nepoata lui Beethoven? — Nu știu, unchiul Juan Lucas știa mai de mult. — Unchiul Juan Lucas? — E Însurat cu mămica. — Adevărat. Dar tu i-ai spus că e nepoata lui Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai spus? — Nu! Unchiul Juan Lucas mi-a interzis să-i spun. E Însurat cu mămica... Nu, poate că minciuna asta gogonată nu venea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai de mult. — Unchiul Juan Lucas? — E Însurat cu mămica. — Adevărat. Dar tu i-ai spus că e nepoata lui Beethoven? Lui Frau Proserpina i-ai spus? — Nu! Unchiul Juan Lucas mi-a interzis să-i spun. E Însurat cu mămica... Nu, poate că minciuna asta gogonată nu venea de la ticăloasa asta, dar În orice caz ea era o ticăloasă. Bătrînelul Înțelept avea părerile lui nestrămutate despre Frau Proserpina. — Vecinii ei bineînțeles că o să vină la recital, nu-i așa? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o să te Învețe nimic! E rea! Nebună și rea! Tu ești singurul elev pe care-l are și vrea să se răzbune pe tine pentru tot. Cine te-a trimis aici? Îmi Închipui că bărbatul care s-a Însurat cu mămica ta. Află că aici totul s-a sfîrșit. Totul a apucat-o pe un drum greșit. Frau Proserpina e o nulitate! A fost o mare profesoară, dar acum e o nulitate! Și tu nu trebuie să fii victima ei! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și Vilma și Anatolio. Nu se potoli cu Împușcăturile pînă cînd, după ce se Împrăștie norul de emoție, se văzu din nou la vîrsta de acum, pînă cînd jocul În lipsa celor care se jucau cu el altădată Începu să devină trist. „Mămico“, spuse și Susan, care intra În clipa aceea În palat, Își dădu seama de situație văzînd cît de trist e chipul prințului de la fereastră. Veni, fermecătoare și-i spuse: dă-te jos, darling, a trecut timpul jocului de-a pieile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și ridicol În același timp. — Ascultă, Fernando, am impresia că ai În familie cîțiva viceregi care au fost și strămoșii lui Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun. — Mămico, interveni Julius. — Da, darling... I-ai spus bună ziua domnului? — Da, mămico, răspunse Julius, avînd grijă să nu se uite la musafir, ca să-i evite privirea. — A fost primul membru al familiei cu care am făcut cunoștință. Sigur că se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În familie cîțiva viceregi care au fost și strămoșii lui Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun. — Mămico, interveni Julius. — Da, darling... I-ai spus bună ziua domnului? — Da, mămico, răspunse Julius, avînd grijă să nu se uite la musafir, ca să-i evite privirea. — A fost primul membru al familiei cu care am făcut cunoștință. Sigur că se uită la el tot așa, dar Julius se făcea că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
atenție, Începu să-i povestea că lui Susan ce se petrecuse la Academia condusă de Frau Proserpina. Știa că Juan Lucas o să-l Întrerupă și de aceea Încercă să fie cît mai scurt. Nu mai vreau să cînt la pian, mămico. — Perfect! exclamă Juan Lucas. S-a terminat cu pianul. Astuia Îi venise dintr-odată gustul artei, adăugă, uitîndu-se la Al Capone. Frumos lucru! exclamă uriașul de pe taburet, dar de Îndată parcă regretă ce spusese, arta nu e o treabă prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pentru a... La ce folosește pronumele, de los Heros? — Pentru a Înlocui subiectul și a evita repetiția. Am zis de los Heros și nu Palacios. Să-ți intre asta În cap, Julius. Cine te-a ajutat să-ți faci compoziția? — Mămica mi-a corectat-o puțin și am făcut-o cu ajutorul celor de acasă. — Lucrările trebuie să fie individuale, Julius. Dar lui nu-i păsa că lucrările trebuie să fie individuale sau colective. Îi păsa numai de faptul că Fernandito Ranchal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ce naiba se petrece. Pe urmă a Înțeles ceva mai bine și chiar s-a bucurat, fiindcă mînia fratelui său strica planurile lui Juan Lucas pentru următoarele săptămîni ale vacanței de vară. Julius era Încîntat să meargă În fiecare an cu mămica să Înoate În bazinul de Herradura și deodată venea unchiul cu ideea să se mute la Ancón pentru patru sau cinci săptămîni, ca să inaugureze o vilă pe care o construise Împreună cu Juan Lastarria. Julius Îl rugă să nu meargă, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
trîntit Într-o ușă sau Într-un geam Îi acoperea cuvintele. „Ce zici?“, Întrebă, cu speranța că ar fi putut primi un răspuns, dar nici de data asta nu putu auzi nimic, fiindcă Julius venea cu un mesaj important de la mămica. Era În dormitor un scaun care fusese al lui Alfonso al XIII-lea și mămica Îl ruga să nu-l strice. O costase o avere. Julius Încercă să-i comunice mesajul, dar fu Întrerupt mai Întîi de zgomotul unei cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]