1,950 matches
-
nou de conținutul credinței și, în acest timp,Îl slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L mărturisește. Doxologia și înțelegerea dogmatică sunt aici strâns alăturate<footnote Prof. H. Pitters, op. cit., p. 285. footnote>. Liturghiaeste o mystagogie, după Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece ea în-vederează omului relația dintre Creator și făptură. În ea omul asimilează și consumă Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup. Fiecare Li turghie este o introducere în lumea transfigurată, o urcare și o coborâre de pe Tabor, pe care Duhul Sfânt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
că noi oamenii nu avem aici, pe pământ, „cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ceva să fie” (Evrei 13, 14), ne pregătim pentru lumea și viața viitoare și veșnică. Suntem „străini vieții și călători prin ea”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din greacă,introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1983,p. 157. footnote>. Viața însă și este o alergare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
P. Begzos, op. cit., p. 336. footnote>. Nu există îndoială că Sfântul Grigorie de Nyssa a jucat un rol foarte proeminent în fundamentarea și dezvoltarea misticii creștine. El reprezintă veriga dintre Filon și alexandrieni prin Plotin la Sfinții Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și mistica bizantină. Deși a fost ulterior pus în umbră de autoritatea Sfântului Dionisie Areopagitul și deși alți scriitori medievali occidentali precum Hugh și Richard de Saint Victor, William de Paris, Sfântul Bonaventura, Dionisie Cartusianul și John Gerson au comentat
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Nyssa și-a pus-o asupra teologiei de mai târziu poate fi urmărită mai ales în scrierile a trei proeminenți scriitori greci, Sfântul Dionisie Areopagitul (sfârșitul secolului al cincilea sau începutul secolului al șaselea) și, prin acesta, la Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) și, în secolul al paisprezecelea, Sfântul Grigorie Palama (1296 1359). A devenit cunoscut ca Părintele Părinților și cu toate acestea, după cum observă David Balas în articolul său asupra Sfântului Grigorie, influența ulterioară a scrierilor și teologiei lui nu a
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Răsăritene, „bazele apofatice ale întregii teologii adevărate”<footnote Vladimir Lossky, The Mystical Theology of the Eastern Church, Cambridge, 1957, p. 33. footnote>. Precum am subliniat mai sus, mare parte din influența Sfântului Grigorie și-a găsit drumul spre Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) prin intermediul Sfântului Dionisie, despre care Sfântul Maxim scrie un comentariu elaborat. Dar, dincolo de această influență indirectă, putem regăsi mare parte din spiritualitatea Sfântului Grigorie în antropologia Sfântului Maxim, un aspect bine ilustrat de Andrew Louth, în discuția sa asupra
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cotorul fiecărui biblioraft, apoi am trecut la sertarul de jos. Pe ultima filă din dosar era scris „Rap. contravenient cunoscut - Departamentul Moravuri“ și am înțeles că am dat lovitura. Prima pagină descria în detaliu arestarea, modus operandi și cariera de mărturisitor a lui Charles Michael Issler, bărbat alb, născut la Joplin, Missouri, în 1911. Pagina a doua conținea „Anturajul“. O verificare a „condicuței cu târfe“, făcută de polițistul de la Eliberări Condiționate în iunie 1946, scosese la iveală numele a șase fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ispita de bunăvoie, ca să nu ne desfacem dorința de iubirea de Dumnezeu ; și să răbdăm bărbătește pe cea fără de voie, venită cu Îngăduința lui Dumnezeu, ca să ne arătăm punând mai presus decât firea pe Făcătorul firii”13. Deci, Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că plă‑ cerea irațională a avut ca rezultat durerea, iar acum este nevoie de un alt fel de durere pentru a ajunge la plăcerea 24 Suferința și creșterea spirituală adevărată. Plăcerea irațională este fiecare formă a păcatu‑ lui. În urma
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai scurtă sau mai Îndelungată, care este un instrument chirurgical ce alungă patimile, Îl Îndepărtează pe om de păcat și Îl apropie de Dumnezeu, unde este adevărata plăcere și bucurie, adică fericirea sfinților. Sfântul Teofan Zăvorâtul, rezumând cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul 14, consemnează succint și scrie că „pentru cinci pricini Îngăduie Dumnezeu necazurile, smin‑ telile și ispitele : 1. ca, fiind luptați și luptându‑ne, să ne deprindem În a deosebi binele de rău ; 2. ca, prin osteneala dobândită În luptă, fapta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
binecuvântarea când Îngrijea cineva pe duhovnicul și pe tatăl său. Privind la scopul lor - mân‑ tuirea sufletului, nutreau convingerea că mai degrabă bol‑ navul Îi slujește pe ei, decât ei pe bolnav. Au Împlinit În mod desăvârșit cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul care Îndeamnă cu binecunoscuta‑i cordialitate : „să punem iubirea față de tot omul mai presus decât toate cele văzute și decât trupul nostru Însuși”95. 88 Suferința și creșterea spirituală Când nevoia duhovnicească o reclama, Hristos Domnul Îi Îndemna să revină
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
creștine. În realitate Însă, aceste pătimiri nu făceau decât să‑i Întărească și mai mult În credință, să‑i determine și pe alții să Îmbră‑ țișeze creștinismul și, În final, «prin mucenicia lor să biruie Hristosă”148. Unii dintre creștinii mărturisitori (martiri) erau din rândul clericilor, alții erau cetățeni romani sau chiar slujeau și statul ca ostași, funcționari, dregători de toate vârstele și stările sociale. Din sfetnici și ostași de frunte ai Împăratului au devenit, prin martiriu, prieteni ai Împăratului Hristos
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sufletul ? Sau ce ar putea să dea omul, În schimb, pentru sufletul său ?” (Marcu 8, 36‑37). Răbdarea chinurilor cumplite ale bolii poate fi egală cu mucenicia dacă bolnavul suferă cu stăruință și credință În voia dumnezeiască. V.6. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței, chiar În mijlocul supliciilor Înspăimântătoare și a chinurilor atroce Martirii, privind Înspăimântătoarele ordalii ce aveau să urmeze, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata și veșnica viață. Și‑au Îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai mult căci Își dăduse seama că a fost Învins de niște femei”168. 138 Suferința și creșterea spirituală Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, În Istoria biseriă cească, consemnează un episod de‑a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai În vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai Întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este el Însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, Împărate, merită să fie dat tutu‑ ror chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toateă”177. Unii creștini mărturisitori chiar Înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s‑au grăbit ei Înșiși să urce pe locul de judecată, declarând că și ei sunt creștini, Încât pe guverna‑ tor și pe cei din completul de judecată i‑a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cetate stătătoare (Evrei 13, 14)249 și răspunde afirmativ invitației divine de a rămâne În Hristos. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin Înseamnă a pătrunde În experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor jertfelnic al lui Dumnezeu prin acea suferință și să se apropie de El ca rezultat al suferinței răbdate. Poate cea mai emoționantă, mai mișcătoare și mai răscolitoare de suflet declarație a acestei credințe poate fi regăsită În Epistola I‑a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și noi Întru Înnoirea vieții” (Romani 6, 4). Bolile, suferințele, Încercă‑ rile, necazurile, marcate de durere și angoasă, apar ca o transpunere a Pătimirilor Domnului, dar nădejdea, „mica Înviere”, nu lipsește acestei stări, așa după cum remarcă și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași și Învierii Lui”252. Și Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viața aceasta „nu este locul nostru de sălășluire. Are bucurii, dar și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noi ne rugăm stăruitor la doctorii fără de arginți să alunge patimile Întunecate și să aducă vinde‑ carea trupului și a sufletului celor care suferă din greu. În anul 586, Sfântul Grigorie de Tours, amintește În car‑ tea sa - Întru slava mărturisitorilor - că „cei doi frați Cosma și Damian, medici de profesie, după ce au devenit creștini, vindecau infirmitățile bolnavilor doar prin meritul virtuților lor și intervenția rugăciunilor. Încoronați de suferință, au fost reuniți În ceruri și au săvârșit, pentru compatrioții lor, nenumărate
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
1925‑1948) i‑a mărturisit unui frate următoarele : „Îmi pare rău că mă duc din trup și n‑am Învățat mai bine rugăciunea lui Iisus ! În toate necazurile mele numai cu aceasta m‑am mângâiat”290. Credință și vindecare 273 Mărturisitorii și martirii români care au Îndurat caznele Închisorilor comuniste, din motive Închipuite sau doar pen‑ tru simplu fapt că erau preoți de vocație, intelectuali creștini sau credincioși fervenți ai Bisericii, au subliniat aproape la unison, că singurul suport, sprijin, Întărire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
adică seminare, care li se arată postmodernilor ca di-seminare, lucrătoare ca hazard. Or, în "hazard" se ascund energiile divine. Între cele cinci argumente împotriva materialismului, Părintele Stăniloae îl utilizează și pe cel antropologic, cu punct de plecare în Sf. Maxim Mărturisitorul. El este legat tocmai de mișcare. Unde e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf. Maxim Mărturisitorul spusese: "Nici una din cele create nu-și este ținta sa finală, întrucât nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Stăniloae îl utilizează și pe cel antropologic, cu punct de plecare în Sf. Maxim Mărturisitorul. El este legat tocmai de mișcare. Unde e mișcare e și scop. Asta înseamnă, încă o dată, că lumea materială nu există în sine. Sf. Maxim Mărturisitorul spusese: "Nici una din cele create nu-și este ținta sa finală, întrucât nu e nici cauza sa, pentru că altfel ar fi necreată și fără început și n-ar avea să se miște spre nimic... Nici una nu e scopul în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu natura, care e multiplă și dispersată. Omul dă centralitate naturii, echilibrând transcendența în imanență. De aceea, Părintele Stăniloae se vede îndreptățit să vorbească despre o unitate tainică dintre natură, om și Dumnezeu, spre care-l îndreaptă antropologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. Omul, ca ultima dintre creaturi, este "ca un inel de legătură naturală între toate"32. Cel care a desăvâșit unitatea celor trei nivele ontologice natură, om, Dumnezeu este Iisus Hristos, deopotrivă om și Dumnezeu. Întruparea este al doilea act kenotic
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a filosofilor a fost să interpreteze aruncarea în timp a omului ca pedeapsă pentru încălcarea poruncii. Nu, răspunde Părintele Stăniloae, timpul i s-a dat omului ca șansă. Și de astă dată el pleacă de la o intuiție a Sf. Maxim Mărturisitorul, acest Kant al teologiei patristice: "rațiunile timpului rămân în Dumnezeu". Cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu. Maciej Bielawski ne atrage atenția că Părintele Stăniloae a procedat invers decât toți înaintașii care au abordat raportul dintre eternitate și timp. El
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
voi din lume, de aceea lumea vă urăște” (Ioan 15, 18-19). Mântuitorul îi fericește pe aceștia care, de-a lungul veacurilor, sunt prigoniți pentru stăruința lor în dreptate și sfințenie. Împărăția cerurilor este răsplata propovăduitorilor Evangheliei și învățăturilor Bisericii, a mărturisitorilor dreptei credințe și a luptătorilor împotriva nedreptăților și relelor sociale. Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
sfântul Mormânt. Prin anul 1785, călugării greci au adus aici porțiuni din moaștele Sfântului Haralambie (cel prăznuit la 10 februarie), ale Sfântului Teodor Stratilat (pomenit la 8 februarie, dar și la 8 iunie pentru aducerea moaștelor) și ale Sfântului Mihai Mărturisitorul, episcopul Sinadei (prăznuit la 23 mai). Ele se păstrează în trei cutii de argint, cu inscripții în limba greacă și așezate în naos, într-un sicriu sculptat. După cum reiese dintr-un pomelnic aflat în Proscomidie, un grec, pe nume Hristodulo
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Datorită comuniunii sinergetice, Dumnezeu și omul se oglindesc unul în altul intrând într‑o comuniune prin care natura umană se realizează la un nivel supranatural, comuniune care a devenit vizibilă în momentul schimbării la față a lui Cristos. Sfântul Maxim Mărturisitorul demonstrează că pentru a ajunge la contemplarea gloriei lui Dumnezeu prin chipul lui Cristos identic cu noi după aspect, Cuvântul a acceptat fără șovăire să devină tip și simbol; s‑a arătat ca simbol, plecând de la sine însuși. Revelarea sa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]