2,183 matches
-
fi sluji drept narator, ca participant la această piesă cu trei personaje. Prietenul meu Katz ar fi făcut regia. De altfel, teatrul nostru de bucătărie se desfășura într-o zonă selectă: Boulevard Péreire, așa se numea adresa mea temporară. Cine mătura cioburile? Probabil că eu, cu o mină impasibilă. Consumul zilnic de veselă nu va fi însemnat prea mult pentru mine, căci vrajba din cuplul conjugal Saint-Georges era celebrată ca un ritual într-o vreme în care toată lumea se certa. Teză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de soare primite pe gratis; atât de temeinic se cuibărise ea acolo. În timp ce dinspre vest lumina soarelui se strecura oblic pe fereastră, ea a măturat temeinic pardoseala, așa că am putut să spunem liniștiți: la mutarea noastră din Königsallee pe Uhlandstraße am lăsat văgăuna închiriată curată lună. Și pe urmă, și pe urmă? Pe urmă s-a-ntâmplat asta, pe urmă asta. Dar mai înainte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Florica își revărsa dragostea asupra lui Vasile. Toată atenția și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-o îndrepta spre el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până îți spun eu! Auzi? Când a venit Vasile a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el, Teofana o interesa din ce în ce mai puțin. Când o vedea prin preajmă o îndepărta. Într-o zi, fiind în bucătărie, spăla vasele Teofana se chinuia cu mătura să măture. — Pune mătura de unde ai luat-o. — Vreau să mătur. Nu știi să mături. Las-o jos! Nu vreau. Când îți spun ceva, să m-asulți, obraznico, o ia de mână și-o duce în dormitor. N-ai să ieși deaici până îți spun eu! Auzi? Când a venit Vasile a întrebat-o: — Unde-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Unde-i Teofana? — În dormitor. — Ce face acolo? — Se joacă. Vasile s-a dus s-o vadă. Fetița plângea. — Ce-ai, draga tatii? — M-a pedepsit Florica. — Cum?vrea să afle Vasile adevărul, foarte îngrijorat. — Nu m-a lăsat să mătur și mi-a spus să nu ies de aici până nu-mi spune ea. Vasile a luat-o, a pupat-o și când s-a mai liniștit s-a dus cu ea în bucătărie. — Florico, de ce-ai pedepsit-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului, fără nici un bagaj în mână, plin de noroi până la genunchi, luptîndu-mă acum cu niște nămeți imenși de zăpadă, pentru că zăpada erau petele alea lungi, rămase de la iarna ce nu trecuse încă, troienită de crivățul ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar fi fost acolo, probabil aș fi avansat către șoseaua speranței mele, ce probabil, sigur aș fi mâncat pământul către asfalt, când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
vreau să am pe conștiință pe nici unul din colegii mei de autobuz, nu uita că n-am făcut duș de două zile și mi-ar prinde bine o stație pe jos, să mă bucur și eu de soarele blând care mătura orașul. Nu rezist tentației să-mi dau o bere pe care o merit din plin după tot prin ce am trecut de când am plecat de la Poiană. Mă așez pe terasa unui bistrou, comand o bere Leffe blondă și mă apuc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am mai uitat o dată pe jos, poate totuși chiar le-am pierdut. Mi-ar fi plăcut să-ți spun că până la urmă le-am și găsit, dar știu că nu mă trezi. Și nici n-ar fi fost adevărat. Deci mătur cu privirea podeaua așa, de formă, părăsesc locul infracțiunii și în fața liftului dau peste toată conducerea IATC-ului, încă negociind finalul filmului; neînțeles de toată lumea, mai ales că de subtitrare nici nu puteai fi vorba. Mi-acopăr fața și cotesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Ilincăi! Dar Vlad nu s-a lăsat împins de primul acces de furie, ci a procedat cu mult calm. El și-a dat perfect seama că, dacă l-ar pocni pe Bărzăun, ca răspuns la insultă, gestul său l-ar mătura poate definitiv din atenția Ilincăi și, bineînțeles, acest fapt l-ar scoate cîștigător pe Virgil. Or, el nu era dispus să piardă prietenia Ilincăi pentru un moft al Bărzăunului. Așa că, în loc să sară în sus și să tune ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi putut mătura cu totul curtea de la Al-Isbili. Din când în când, câte unul din oamenii lui Musa fugea în toiul nopții, fugea cât mai departe de seraiul stăpânului celui tânăr, care mirosea a moarte. Musa nu părea să observe. Slăbise mult și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Paris, să-și continue studiile, să rupă ritmul călătoriei fără sfârșit, care nu mai era de mult proaspătă, ci înecată în nopți cu aburi de tutun și nu numai, cecuri de călătorie și marele roman, tentacular, atotstăpânitor, a cărui supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca un iaz auriu, miniatural, închis între pereți de sticlă. Le urmăream așteptând, parcă, momentul când petalele de trandafiri de culoare roz-cenușiu aveau să se scuture, și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub inele. — Ție ți se pare că Domnica l-a abandonat pe David. Nu crezi că David a abandonat-o pe Domnica? Asta e o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Era ziua morții lui Leovigildo. Capul lui se rostogolise în praf. Și, cum despre Musa nu s-a mai știut nimic, trupul fără de viață, prăvălit, da, chiar pe treptele unei biserici a devenit al lui. Ironic, nu? Istoria l-a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întinsă. Abia își încropise culcușul de iarbă și se pregătea să se întindă, când ― suvolând silențios culmea unui deal apropiat ― se ivi un avion. Acesta ateriză la cincisprezece metri de el și-și opri motoarele. O lumină țâșni de la bord, mătură terenul cu o mișcare sulpă și prinzându-l pe Gosseyn în fascicolul său orbitor, se imobiliză. De dincolo de lumină răsună o voce: ― Gilbert Gosseyn, nu-ți sunt dușman, dar nu-ți pot spune mai mult până nu te urci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
multe. Și adăugă plin de ironie: ― Să nu crezi c-am fost orb și n-am văzut cu câtă ușurință toți îți furnizau informații, fiecare din motivele sale personale. Și totuși, toate aceste informații pentru tine nu valorau mare lucru. Mătură aerul cu mâna, gest semnificând că-i dă pe toți ceilalți deoparte. ― Gosseyn, tot ce ți-am spus adineauri despre reglementările Ligii este strict adevărat. Numai că, după cum desigur bănuiești, acestea acum nu mai au nici o valoare. Se opri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu procurori... Se vorbește că Pantelimon, când a aflat de venirea aistui domn Cotescu la Oprișeni, și-a slobozit ciobăneștii în voie în toată ograda. Numai ce a pătruns în interior, că dulăii au și tăbărât asupra lui... și au măturat cu nepoftitul întreaga bătătură, timp în care i-au cercat și grumazul. Într-un târziu a apărut Pantelimon care l-a salvat pe oaspetele nepoftit, apoi a fixat plăcuța Câine rău pe stâlpul porții, și-a pus pușca în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta nu se mai petrece ca pe vremea voastră... Măi coptilă! Tu mă înveți pe mine? Adică cum vine asta? A ajuns oul mai cuminte decât găina! Vezi că poate ne aude tătâne-tu și te umple de posoacă și mătură ograda cu tine înainte de a te îmbrânci în uliță! Controlează-te, plodule! Bine, mamă! De-amu n-ai să mă mai vezi... și a trântit poarta în urma ei. În uliță, surpriză cât roata morii! Tata Constantin venea agale către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dat numai de jerfă și singur gîndul omului nu poate înălța nimic, oricît de efemer, fără să se simtă învelind ierburile, izul iute al mirosului de sînge.” Are dreptate. Dar cum să dăruiesc chiar și ura? Privirea disperată cu care mătur împrejurimile e cea mai bună dovadă că nu-mi sînt suficient. Nu mai pot concepe nici un sentiment viu. E atîta lipsă de iubire în mine că simpla mea respirație a început să mă plictisească și să mă sufoce. Ce minunat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce a măturat totul. N-a mai rămas decît remușcarea, o durere surdă și senzația inutilității. Trupul mă doare. „-Credeam că ai băut”-spune Doctorul-„dar văd că e mai rău!” Și începe imediat prin a mă ridica și ami obloji rănile. „-Lasă-mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ușile duble decorate cu valuri de lemn. Mînerul rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să nu mai stea după cele două echipe roșii. Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
că se putea strecura invizibil, ca un privitor absent al unui album ilustrat. Totuși, de câteva minute, ceva, nu știa ce și asta îl speria și mai mult făcea să se clatine această siguranță confortabilă a neimplicării. Se învârti în loc, măturând cu privirea jur-împrejur și deodată, foarte departe, printre lanțuri de scrânciob, printre mâini gesticulând, printre obraze nădușite și congestionate, printre șiruri de covrigi și roșcove, printre broboade de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzu că i se zâmbește. Îngheță. Închise repede ochii, ca nu cumva garoafele din buchet să îi zâmbească ca și Delia. — Bă, m-ai spart. — Ce mă? Ce ți-am făcut? În spatele vagonului două perechi de blugi largi și căzuți măturau podeaua. Cămășile în carouri se revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]