1,741 matches
-
În timp ce Madame de Mailly a rămas metresa oficială, regele s-a îndrăgostit de Pauline-Félicité și a aranjat căsătoria acesteia cu marchizul de Vintimille pentru a-i oferi un statut corespunzător la curte. A dăruit noii sale metrese castelul Choisy-le-Roi. Curând Madame de Vintimille a rămas însărcinată cu regele însă a murit dând naștere fiului său nelegitim, Louis, duce de Luc, care a semănat atât de mult cu regele încât a fost numit "Demi-Louis", "micul Louis". Corpul Paulinei a fost depus la
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
încât a fost numit "Demi-Louis", "micul Louis". Corpul Paulinei a fost depus la Lit-de-parade în orașul Versailles, dar în timpul nopții gardienii au părăsit sala să bea și mulțimea a intrat și a mutilat cadavrul "curvei regelui". Atât regele cât și Madame de Mailly au fost devastați de moartea ei, și se spune că Louise Julie a început să spele picioarele săracilor ca un semn catolic de remușcare. Ulterior, cel mai bun prieten al regelui, manipulatorul duce de Richelieu, a început să
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
Julie a început să spele picioarele săracilor ca un semn catolic de remușcare. Ulterior, cel mai bun prieten al regelui, manipulatorul duce de Richelieu, a început să caute o altă candidată care să îndeplinească dorințele prietenului său regal, nedorind ca Madame de Mailly să recâștige afecțiunea regelui. În cele din urmă s-a decis asupra surorii mai mici atât a Madame de Mailly cât și a Madame de Vintimille, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle. În 1742, la un bal mascat
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
manipulatorul duce de Richelieu, a început să caute o altă candidată care să îndeplinească dorințele prietenului său regal, nedorind ca Madame de Mailly să recâștige afecțiunea regelui. În cele din urmă s-a decis asupra surorii mai mici atât a Madame de Mailly cât și a Madame de Vintimille, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle. În 1742, la un bal mascat Richelieu a prezentat-o pe Marie Anne regelui. Inițial, frumoasa marchiză a respins avansurile regale, ea având deja un iubit
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
să caute o altă candidată care să îndeplinească dorințele prietenului său regal, nedorind ca Madame de Mailly să recâștige afecțiunea regelui. În cele din urmă s-a decis asupra surorii mai mici atât a Madame de Mailly cât și a Madame de Vintimille, Marie Anne, văduva marchizului de La Tournelle. În 1742, la un bal mascat Richelieu a prezentat-o pe Marie Anne regelui. Inițial, frumoasa marchiză a respins avansurile regale, ea având deja un iubit, tânărul duce d'Agénois. Ca urmare
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
la Languedoc, unde o tânără și frumoasă doamnă a fost instuită să-l seducă. În scurt timp scrisorile pasionale schimbate între cei doi au ajuns la cunoștința Mariei Anne, care, furioasă pe iubitul ei, și-a îndreptat atenția către rege. Madame de La Tournelle a insistat ca sora sa mai mare, Madame de Mailly, să fir respinsă și în locul ei să fie ea însăși recunoscută. Ludovic, care era deja obosit de lacrimile și reproșurile surorii mai mari, a consimțit; postul contesei de
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
instuită să-l seducă. În scurt timp scrisorile pasionale schimbate între cei doi au ajuns la cunoștința Mariei Anne, care, furioasă pe iubitul ei, și-a îndreptat atenția către rege. Madame de La Tournelle a insistat ca sora sa mai mare, Madame de Mailly, să fir respinsă și în locul ei să fie ea însăși recunoscută. Ludovic, care era deja obosit de lacrimile și reproșurile surorii mai mari, a consimțit; postul contesei de damă de palat a reginei Maria Leszczyńska a fost preluat
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
Mailly, să fir respinsă și în locul ei să fie ea însăși recunoscută. Ludovic, care era deja obosit de lacrimile și reproșurile surorii mai mari, a consimțit; postul contesei de damă de palat a reginei Maria Leszczyńska a fost preluat de Madame de La Tournelle iar Louisei Julie i s-a ordonat să părăsească curtea. Găsindu-și refugiul într-o mănăstire, Madame de Mailly avea să devină religioasă.
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
și reproșurile surorii mai mari, a consimțit; postul contesei de damă de palat a reginei Maria Leszczyńska a fost preluat de Madame de La Tournelle iar Louisei Julie i s-a ordonat să părăsească curtea. Găsindu-și refugiul într-o mănăstire, Madame de Mailly avea să devină religioasă.
Louise Julie de Mailly () [Corola-website/Science/327966_a_329295]
-
vreme, aceste spectacole inedite pentru România aveau succes, în special în rândul publicului avizat. Despre aparițiile live ale formației în acele vremuri, Doru Istudor își amintește: "„Era un show unic, care arăta publicului cum crea politruci pe care îi mătura («Madama Butterfly»), cum se distra la «Cafeneaua din pantă» etc. Puțin neașteptat pentru mine pe atunci, muzica lui de avangardă avea mare succes. Țineam concerte peste tot unde se putea - eram mai mereu invitați la Timișoara, unde cunoșteam muzicieni buni și
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
Tomis” al Electrecord-ului, cu maestrul Theodor Negrescu la pupitru, se insistă mult asupra sunetului, care trebuia să suplinească lipsa costumelor, a decorurilor și a celorlalte elemente vizuale prezente pe scenă, în reprezentațiile live. Două dintre piesele de rezistență din spectacole - „Madama Butterfly” și „As” („Conversație pacifică”) - nu sunt acceptate pe disc de cenzura comunistă a vremii, fiind considerate subversive. La celelalte piese, unele versuri sunt modificate, iar Mircea Florian este obligat să își schimbe maniera de interpretare vocală. Discul de vinil
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
văduvelor vesele" (Cemetery Club) de Ivan Menchell,(regia: Ilan Eldad),"Quartet" de Ronald Harwood (în ebraică: „Yom Huledet le Giuseppe”) (în regia lui Moshe Perlstein), Femeia A din "Trei femei înalte" de Edward Albee (în regia lui Jack Messinger, 1997), Madame Roșa în "Ai toată viața înainte" după Émile Ajar (regia:Itzik Weingarten) și spectacolele pentru un singur actor "Stele fără cer" (prelucrare după autori idiș de Tzvi Stolper) și "Oscar și tânți Roza" de Éric Émmanuel Schmitt (în regia lui
Lia Koenig () [Corola-website/Science/327321_a_328650]
-
incalculabil de reproduceri, în gravuri, afișe, chiar timbre poștale, făcând din această operă una dintre cel mai mult reproduse portrete ale lui Napoleon. Alexandre Brongniart, directorul manufacturii de porțelan din Sèvres, l-a copiat, în 1810, pe vaza denumită "De Madame Mère", păstrat la Luvru. Théophile Thoré-Bürger, care a văzut în 1846 exemplarul aflat în posesia fiicei lui David expus în Bazarul Bonne-Nouvelle, a constatat: „Această figură ecvestră a fost reprodusă de mii de ori în bronz și în ghips, pe
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
tronul a trecut unui alt frate al regelui Ludovic al XVI-lea, Carol, Conte de Artois, care a urcat pe tron sub numele de Carol al X-lea al Franței. Fiul său, Louis-Antoine, Duce de Angoulême, s-a căsătorit cu "Madame Royale", fiica unchiului său, Ludovic al XVI-lea al Franței, cu scopul de a uni liniile familiei regale. Totuși, Louis-Antoine și Madame Royale nu au avut copii. Louis-Antoine a fost rege al Franței pentru doar 20 de minute, după abdicarea
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
numele de Carol al X-lea al Franței. Fiul său, Louis-Antoine, Duce de Angoulême, s-a căsătorit cu "Madame Royale", fiica unchiului său, Ludovic al XVI-lea al Franței, cu scopul de a uni liniile familiei regale. Totuși, Louis-Antoine și Madame Royale nu au avut copii. Louis-Antoine a fost rege al Franței pentru doar 20 de minute, după abdicarea tatălui său, însă a fost obligat să abdice, grantând toate drepturile Ducelui de Orléans, care a devenit Louis-Philippe, rege al francezilor. Cu
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
al Spaniei, Juan Carlos I. Totuși, daca nu ar fi fost urmată Legea Salica, cel mai mare descendent în viață, moștenitorul regelui Ludovic al XIV-lea ar fi fost Prințesa Alicia de Bourbon-Parma, mama actualului Duce de Calabria. Odată cu decesul Madamei Royale, fiica regelui Ludovic al XVI-lea, linia directă a familiei regale franceze s-a stins. La moartea ei, moștenitorul general al regelui Ludovic al XIV-lea a fost Henri, Conte de Chambord ("Henric al V-lea"), care era nepotul
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
Louise Marie Adélaïde de Bourbon, fiica lui Louis Jean Marie, Duce de Penthièvre și a Mariei Teresa d'Este. La naștere a primit titlul de "Mademoiselle de Chartres", după decesul surorii sale gemene, în 1782, "Mademoiselle d'Orléans", "Mademoiselle" (1783-1812), "Madame Adélaïde" (1830). Ca membră a Casei de Bourbon a fost "prințesă de sânge". În timpul Revoluției Franceze în 1792, a părăsit Franța cu guvernanta ei, Madame de Genlis. Ele au fugit în Belgia și apoi la o mănăstire din Elveția. În timpul
Prințesa Adélaïde de Orléans () [Corola-website/Science/329497_a_330826]
-
Mademoiselle de Chartres", după decesul surorii sale gemene, în 1782, "Mademoiselle d'Orléans", "Mademoiselle" (1783-1812), "Madame Adélaïde" (1830). Ca membră a Casei de Bourbon a fost "prințesă de sânge". În timpul Revoluției Franceze în 1792, a părăsit Franța cu guvernanta ei, Madame de Genlis. Ele au fugit în Belgia și apoi la o mănăstire din Elveția. În timpul Terorii, tatăl ei a fost ghilotinat iar mama ei a fost alungată în Spania. În primăvara anului 1794, Adélaïde s-a mutat la casa mătușii
Prințesa Adélaïde de Orléans () [Corola-website/Science/329497_a_330826]
-
salon și a făcut din Palais-Royal centrul partidului liberal și a organizat sprijinul pentru fratele ei. Când Louis-Philippe a devenit rege al Franței, în timpul domniei sale cunoscută sub numele de Monarhia din iulie (1830-1848), ea a fost cunoscută sub numele de "Madame Adélaïde". Toată viața ei, ea a fost consilierul loial al fratelui ei. Conform relatărilor, ea a fost cea care l-a încurajat să accepte coroana în timpul revoluției din iulie, iar influența ei a continuat netulburată în timpul domniei sale. A fost descrisă
Prințesa Adélaïde de Orléans () [Corola-website/Science/329497_a_330826]
-
în 1671 intră în rândurile armatei franceze. În 1687 este trimis la Munchen, în calitate de reprezentant neoficial, pentru a începe negocierile cu Electorul de Bavaria pentru a-l convinge, fără succes, la o politică favorabilă Franței. Ascensiunea sa este favorizată de Madame de Maintenon, care îl contracarează pe adversarul său, ministrul Louvois. În 1698 este trimis ca ambasador la Viena, unde activitatea sa este apreciată de către Ludovic al XIV-lea. Participă la războiul din Olanda și la Asediul de la Maastricht se face
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Realizatorul TV a lăsat să înțeleagă că le dorește cel mai nefericit lucru de pe pământ. În timp ce pe ecran rula o imagine cu soții Nastase alături de o leoaica, Radu Banciu a spus: "Cum o fi suportat-o leoaica pe madame Dana Nastase? Ce ți-e și cu leii ăștia... Dacă ar fi știut această leoaica ce bine îi făcea poporului român dacă se întorcea puțin... are două labe, nu? Cu una dădea în stânga și cu una în dreapta. Să-i râdă
Adrian Năstase, scandal cu Radu Banciu după declarațiile șocante făcute în direct la B1 TV by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101365_a_102657]
-
că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri, dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville. Creația ei literară a apărut în special în "Revue des deux Mondes" începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste poezii nu au fost încă
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
loc. Naratorul descrie frumusețea ei pe larg, deși nu putea să o vadă bine; el are nevoie de ochelari, dar, în vanitatea sa, a „refuzat cu hotărâre” să se folosească de ei. Însoțitorul său Talbot o identifică pe femeie ca Madame Lalande, o văduvă bogată, și promite să-l prezinte ei. Naratorul o curtează cu asiduitate și o cere în căsătorie; ea îl face să promită că, începând din noaptea nunții, el va purta ochelari. Când își pune ochelarii, el își
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
în anii 1944-1947. În 1952 se întoarce la Filarmonica din Moldova, unde activează până în 1955, pentru ca mai apoi să evolueze pe scena Teatrului de Operă și Balet. A avut roluri principale în "Traviata" și "Otello" de Giuseppe Verdi, "Tosca" și "Madame Butterfly" de Giacomo Puccini, "Dama de pică" și "Evgheni Oneghin" de Piotr Ilici Ceaikovski, "Aurelia" de D. Herschfeld, "Balada eroică" de Alexei Stârcea ș.a. Începând cu anul 1952, desfășoară o activitate pedagogică intensă la Institutul de Arte în calitate de conferențiar și
Polina Botezat () [Corola-website/Science/334447_a_335776]
-
personajul din „Rendez-vous”, și ca și fiica soților Verdun din „Les Deux rencontres”. Cea de-a cincea parte a viitorului roman este completată cu un epilog moralizator intitulat „Enseignement”, în care este descris sfârșitul trist al Hélènei. În anul 1834 Madame Charles-Béchet a publicat cea de-a treia ediție a seriei "Scènes de la vie privée", în care nuvelele sunt reunite pentru prima dată sub un titlu comun, "Même Histoire", având două adaosuri importante: „Souffrances inconnues” (redactat în vara anului 1834 și
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]