1,876 matches
-
interesant al stelei este schimbarea luminozității. Pentru un moment este clasificată ca fiind o variabilă albastră stea dublă. Când Eta Carinae a fost introdusă pentru prima dată într-un catalog în anul 1677 de către Edmond Halley, i s-a dat magnitudinea 4, dar în 1730 s-a observat o creștere semnificativă a luminozității sale și astfel a fost considerată cea mai luminoasă stea din Carena. Dar, în mod surprinzător, în anul 1782 s-a observat o scădere a luminozității, iar în
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
mod surprinzător, în anul 1782 s-a observat o scădere a luminozității, iar în anul 1820 a crescut din nou. În anul 1827, luminozitatea ei s-a înzecit, iar în aprilie 1843 și-a atins gradul maxim, ajungând la o magnitudine de -0.8, fiind a doua stea ca luminozitate de pe cer, în ciuda distanței enorme de 7.000-8.000 ani lumină. Eta Carinae are unele izbucniri, ultima având loc în jurul iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
iluminozității maxime, văzută în 1841. Motivul acestor izbucniri este încă necunoscut. Cel mai plauzibil motiv este cauzat de presiunea energetică exercitată de luminozitatea enormă a stelei. După 1843 luminozitatea stelei a scăzut iar între 1900 și 1940 steaua avea o magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când steaua putea fi văzută cu ochiul liber deoarece avea o magnitudine
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
magnitudine de 8, ceea ce înseamnă că nu era vizibilă cu ochiul liber. Luminozitatea Etei Carinae a variat brusc și neașteptat în anii 1998-1999. Ca și in 2007 de altfel, când steaua putea fi văzută cu ochiul liber deoarece avea o magnitudine aparentă de 5. Un „minim de spectroscopie” sau „o eclipsă de raze X” a avut loc în 2003. Astronomii au organizat o campanie care a inclus toate marile observatoare, cum ar fi: Telescopul Spațial Hubble, Chandra X-ray Observatory, INTEGRAL și
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
De asemenea, reintrarea în atmosferă a sateliților cu surse nucleare sau terorismul cu materiale nucleare pot cauza situații în care sunt necesare acțiuni de protecție prompte. Consecințele radiologice vor fi specifice fiecărui tip de eveniment, atât în ceea ce privește natura cât și magnitudinea, fiind neverosimilă existența unei secvențe unice de accident pe care să se bazeze planurile de răspuns la urgență. Datorită diferențelor culturale, politice și naționale nu este posibilă formularea unui model comun al planificării la urgență pentru toate țările. Totuși, este
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
poate fi simplificată prin gruparea situațiilor pentru care trebuie realizată planificarea, în categorii de planificare la urgență. În documentul TECDOC-953 <2>, IAEA a definit cinci categorii de planificare la urgență, listate în Tabelul 1. Fiecare categorie are caracteristici comune în ceea ce privește magnitudinea și evoluția în timp a riscului. Categoriile de planificare nu sunt concepute pentru a fi utilizate în timpul unui accident. Tabelul 1. Categorii de planificare la urgență conform definirii de către IAEA Categoria Descrierea domeniului de aplicare a categoriei I Instalații cu
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
necesita intervenție. În cele mai multe situații intervenția nu poate fi realizată la sursă la fel de mult ca în activitățile în care se prevăd, de asemenea, doze acceptabile și se presupune că acestea vor fi încasate cu o precizie relativă și cu o magnitudine predictibilă. Intervența trebuie aplicată în mediu sub forma controlului căilor de expunere sau al libertății de acțiune a persoanelor. În cazul unui accident, dozele primite de populația supusă la risc trebuie să fie estimate mai întâi pentru fiecare cale de
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
fizice individuale asociate cu acțiunile de protecție precum adăpostirea, evacuarea și profilaxia cu iod sunt mici. Pot exista, totuși, scenarii de accident pentru care aceasta nu este adevărat, de exemplu în condiții meteorologice rele. Riscul statistic este mult mai complicat. Magnitudinea decesului statistic depinde de numărul persoanelor afectate de contramăsură. Un nivel de intervenție mai mic va crește riscul statistic. Factori psihologici. Este evident că factorilor psihologici trebuie să li se acorde o mare atenție în planificarea și realizarea acțiunilor dar
Urgență nucleară sau radiologică () [Corola-website/Science/315157_a_316486]
-
de piatră, montate între coloanele bisericii Colței, în cursul restaurării din 1895-1900, realizate de arh. G. Mandrea, provin și ele, probabil, de la Turnul Colței. La 26 octombrie 1802 a avut loc un cutremur, care se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, care a provocat nenumărate incendii în Bucureștiul în care majoritatea clădirilor erau din lemn, precum și surparea unei porțiuni din turnul Colței. Dionisie Ecleziarhul, călugăr caligraf și cronicar, autorul unui “Hronograf” care prezintă istoria
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
mai mari asteroizi, Juno are numai 3% dn masa planetei pitice Ceres. Juno este neobișnuit de strălucitor față de ceilalți asteroizi de tip S, ceea ce poate indica faptul că suprafața sa are proprietăți diferite de ale celorlalți. Acest albedo mare explică magnitudinea sa aparentă mică pentru un obiect care nu se află aproape de marginea interioară a centurii de asteroizi. Juno poate avea +7.5 când se află într-o opoziție favorabilă, ceea ce face să fie mai strălucitor decât Neptun sau Titan. Acesta
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
fie mai strălucitor decât Neptun sau Titan. Acesta este motivul pentru care a fost descoperit înainte de alți asteroizi mai mari ca 10 Hygiea, 52 Europa, 511 Davida și 704 Interamnia. Cu toate acestea, la cele mai multe opoziții, Juno ajunge la o magnitudine aparentă de numai +8.7 fiind abia vizibil cu binoclul, iar, la elongații mai mici, este necesar un telescop de 76 mm pentru a-l putea vedea.. Este cel mai mare asteroid din familia Juno. Inițial, Juno a fost considerat
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveția și posibil din America de Nord. Astronomii medievali
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
era puțin mai mare de un sfert din cea a Lunii.” Ca și ceilalți observatori, Ali ibn Ridwan a consemnat că noua stea se afla jos, aproape de orizontul sudic. Călugării de la mănăstirea benedictină din St. Gallen oferă date independente privind magnitudinea și poziția pe cer, scriind că „într-un fel minunat, ea era uneori strânsă, alteori difuză, și chiar alteori cu totul stinsă...s-a văzut astfel vreme de trei luni cel mai departe către miazăzi, dincolo de toate constelațiile din văzduh
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
George Lepine. În 1951, verticala de 320 de metri, cea mai mare din lume la momentul respectiv, este coborâtă de George Lepine, Loubens Marcel și Tazieff Harun, în timpul unei expediții conduse de fizicianul Max Cosyns. În 1952, o expediție de magnitudine mare, la care participă Harun Tazieff, se transformă în tragedie: o clemă de cablu este deșurubată și Marcel Loubens cade de la 15 metri în timpul ascensiunii sale și moare. Corpul este îngropat acolo, și va fi adus la suprafață doar 2
Peștera Pierre Saint-Martin () [Corola-website/Science/320795_a_322124]
-
trebuit să demisioneze din cauza scandalului cauzat de falimentului soțului ei. Regina a înlocuit-o pe prințesă cu Gabrielle. Această numire a generat indignare la Curte, care credea că statutul social al Gabriellei era insuficient pentru un post de o asemenea magnitudine. Ca urmare a noii poziții de "Gouvernante des Enfants de France", Gabrielle a primit 13 camere în palat. Acest lucru era fără precedent, guvernanta anterioară deținuse patru sau cinci camere. Căsătoria Gabriellei era o căsătorie aranjată tipic aristocrată. Timp de
Yolande de Polastron () [Corola-website/Science/320867_a_322196]
-
elementare materiale și energetice în mediu, asociate cu unitățile lor funcționale (de exemplu: kg de dioxid de carbon, miligrame de fenol, kg de minereu de fier, m de gaz natural etc.). Evaluarea impactului de mediu reprezintă o cuantificare a contribuției, magnitudinii și semnificației impacturilor potențiale de mediu ale unui sistem-produs, utilizând rezultatele analizei inventarului ciclului de viață (Vezi și Legea 137/1995-Legea protecției mediului). Pentru identificarea și evaluarea impactului de mediu se recomandă parcurgerea următoarelor etape: ٭clasificarea fluxurilor inventarului pe categorii
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
minerale, combustibili fosili etc.; ٭modelarea datelor inventarului în interiorul categoriilor de impacturi de mediu potențiale; sunt calculate rezultatele indicatorilor pe categorii (caracterizare). Indicatorii pe categorii reflectă emisiile agregate sau utilizarea resurselor pentru fiecare categorie de impact Se analizează și se estimează magnitudinea impacturilor potențiale asupra sănătății umane, ecologice, epuizării resurselor pentru fiecare categorie de impact.Rezultatele indicatorilor pentru diferitele categorii de impacturi reprezintă împreună profilul evaluării impacturilor pentru sistemul-produs; ٭normalizarea și ponderarea fiecărei categorii de impact. Normalizarea oferă baza pentru compararea diferitelor
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
a supernova explosion. Această categorie de supernove produce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală a supernovelor de acest tip depinde mai ales de distanță. Există mai multe mijloace prin care se poate forma o supernovă de acest tip, dar toate au un mecanism similar. Când o pitică albă cu viteză de rotație mică
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
Steaua explodează violent, dând naștere unei unde de șoc în care materia este de regulă împrăștiată cu viteze de ordinul a 5-20.000 km/s, aproximativ 3% din viteza luminii. Energia eliberată în explozie cauzează o creștere extremă de luminozitate. Magnitudinea absolută vizuală a unei supernove de tip Ia este de regulă M = −19,3 (de aproximativ 5 miliarde de ori mai strălucitoare decât Soarele), cu variații mici. Dacă rămășița supernovei rămâne legată de steaua sa companion depinde de cantitatea de
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
supernove și supernovele de tip Ia. Când se trasează graficul unei supernove de tip II, el prezintă o creștere caracteristică până la o strălucire maximă, urmată de un declin. Aceste curbe luminoase au o viteză medie de scădere de 0,008 magnitudini pe zi, mult mai mică decât viteza de scădere a supernovelor de tip Ia. Cele de tip II se împart mai departe în două clase, în funcție de forma curbei luminoase. Curba luminoasă a unei supernove de tip II-L prezintă o
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de lumină a unei supernove de tip II-P are o porțiune plată (denumită "platou") în timpul scăderii; ea reprezintă o perioadă în care luminozitatea scade cu viteză mai mică. Viteza netă de scădere a luminozității este mai mică, la 0,0075 magnitudini pe zi la tipul II-P, spre deosebire de 0,012 magnitudini pe zi pentru tipul II-L. Se crede că diferența de formă a curbelor de lumină este cauzată, în cazul supernovelor de tip II-L, de degajarea a mare parte din
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
o porțiune plată (denumită "platou") în timpul scăderii; ea reprezintă o perioadă în care luminozitatea scade cu viteză mai mică. Viteza netă de scădere a luminozității este mai mică, la 0,0075 magnitudini pe zi la tipul II-P, spre deosebire de 0,012 magnitudini pe zi pentru tipul II-L. Se crede că diferența de formă a curbelor de lumină este cauzată, în cazul supernovelor de tip II-L, de degajarea a mare parte din învelișul de hidrogen al stelei originale. Faza de platou
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
602 m), „Kadiendinae”, „Kubah” (1.648 m) și „Doro Api Toi”. Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică. Utilizarea tehnicii de datare cu carbon radioactiv a stabilit datele a trei erupții ale vulcanului Tambora, înainte de erupția din 1815. Magnitudinea acestor erupții este necunoscută. Datele estimate sunt: anul 3910 î.Hr. ± 200 ani, 3050 î.Hr. și 740 d.Hr. ± 150 de ani. Ele au fost toate erupții explozive care au avut loc prin gura vulcanică centrală și au avut caracteristici similare
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
au avut loc prin gura vulcanică centrală și au avut caracteristici similare, cu excepția celei mai vechi erupții care nu a avut curgeri piroclastice. În 1812, Muntele Tambora a devenit extrem de activ, cu apogeul eruptiv în cazul catastrofal din aprilie 1815. Magnitudinea a fost de 7 pe scara Indexului Explozivității Vulcanice (VEI), cu un volum total al ejecțiilor tephra de 1,6 × 10 metri cubi (160 kilometri cubi). A fost o explozie a gurii vulcanice centrale cu curgeri piroclastice și un colaps
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]