97,392 matches
-
în această, stăruie autorul, această politică "era, de fapt, un stalinism românesc, autoritar și irevocabil, opus atît ăideologiei burghezea cît și centralismului democratic". Autorul mai considera că bunăstarea țăranilor, în comparație cu cea din perioada interbelică, era, în pofida colectivizării forțate, mult superioară. "Majoritatea populației rurale din România era mai bine îmbrăcată și mai bine hrănita în 1962 decît în 1938. Și, de asemenea, țăranii beneficiau de o rețea școlară mai bine pusă la punct. În sfîrșit, sătul era împăcat cu el în 1962
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
poate modifica imaginea de la o seară la alta în cazul în care regizorul (sau actorii) reorganizează modulele textuale la fiecare reprezentație." "Teatrul descompus" este, așadar, un teatru care poate fi în numeroase feluri recompus. "Modulele textuale", monologuri, în marea lor majoritate, seamănă cu cărțile de joc, în sensul că au valoare și luate separat, si incluse într-o combinație. Fiecare dintre ele este, în mod inconfundabil, un text de Matei Visniec. Autorul pleacă de obicei de la o premisă stupefianta pentru noi
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
feminism fiindcă nici nu știe prea bine ce e. Cu excepția cîtorva intelectuale, și femeile sînt la fel de ignorante în privința complexei mișcări de emancipare ce conține aspecte nu doar sociale, ci și filosofice, etice, larg culturale etc. Și Cristina Cărtărescu observa că majoritatea populației, de ambe sexe, n-are decît o vagă idee - caricaturizata și deformata - despre feminism. Iar puținii bărbați care știu despre ce e vorba nu se tem de feminism, ci de feministe, femei puternice, încrezătoare în forțele lor, care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
ale lui Meyerbeer la modă în Parisul anului 1835, unde sînt plasate cam două treimi dintre evenimentele românului. Personajul principal e văzut doar rareori în intimitate și încă și mai rar făcînd ceva - altceva decît lungi și variate conversații. În majoritatea timpului pozează sau se face că pozează. Printre măștile pe care le adopta și pe care ceilalți n-au nici o dificultate în a le recunoaște sînt byronienii Manfred și Lara, Othello și chiar Abatele de Ganges - criminal complex care se
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Aceste atitudini nu trebuie izolate de pulsul unui moment istoric. Și nici de anumite "modele polemice" de circulație în acel moment în Europa Centrală. * ăSollă și ăHabenă. Chestiunea ovreiasca în România e o carte izolată în opera lui Slavici. Marea majoritate a bibliografiilor o ignoră; aproape nici unul dintre exegeții scriitorului nu crede necesar a se opri asupra ei. Eminescu, care, în alte rânduri, se arătă încântat de isprăvile prietenului sau, nu crede de cuviință să o recenzeze sau măcar să o citeze
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
listele de comenzi și slabele mele încasări la Fondul Plastic. Prin anii ^60, în scurtă perioadă de așa-zisa liberalizare, am început să scriu în presa culturală a vremii pe teme de artă, rotunjindu-mi puțin venitul. Am supraviețuit, ca majoritatea colegilor mei, la limita sărăciei. De altfel, suflarea artistică era bine împărțită: pe de o parte, "elită" - autoproclamata - care absorbea cea mai mare parte a comenzilor și încasărilor (pentru lucrări aruncate azi prin depozite), pe de altă parte, "masă artiștilor
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
de cultură italiană din București, prin anii '40. Cunoscîndu-i, am intrat prin ei în contact cu Parisul - Monica Lovinescu și Virgil Ierunca - și am inceput colaborarea în presa exilului. Contrar a ceea ce se crede, exilul politic era puțin numeros. Marea majoritate a emigranților erau exilați economic, veniți în Occident pentru a trăi mai bine, păstrînd relații utile cu ambasadele și cu regimul din țară. Doar 5-6 la suta erau cu adevarat exilați politic activi, înfruntînd toate riscurile unei astfel de alegeri
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un aspect deplasat, nenatural, de prisos. Nu mă grăbesc să-i vir în aceeași oală pe toți cei care fac alergie la înflăcărările poetei. Dacă majoritatea mai sînt marcați, evident, de sechelele unei gîndiri retrograde, trăiesc cu nostalgia totalitarismului, au reziduuri de complicitate (mai curînd nedeclarate) cu trecutul - pentru alții pot pune mîna în foc că sînt de bună credință. Îmi pare rău că s-au
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
universalității. (Sic!)"). Ilustrînd de la cap la coadă venerabilul adagiu Finiș coronat opus, cartea nu pare să fi beneficiat de oficiile unei minți lucide, conștiente că un instrument didactic se cade să aibă obiective precise și strategii pe măsură. De altfel, majoritatea autorilor români de manuale nu dau semne că s-ar adresa unor elevi în carne și oase ai erei mediatice, încercînd să-i ispitească la exercițiul cititului și mai ales să-i motiveze pentru asta, propunîndu-le un patrimoniu de valori
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
la glorie. "Dar trompete?" "Nici trompete...", a venit cu promptitudine răspunsul. "Ei bine, atunci cartea o să se cheme Nici tobe, nici trompete!" a tranșat Dumas dilemă, fără să clipească... Am motive absolut temeinice să presupun că, în circumstanțe similare, marea majoritate a autorilor autohtoni de manuale n-ar fi putut revendică pentru compunerile lor un astfel de titlu.
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
pentru că i-au dezinformat? În general, la noi în presă, dezmințirile se dau numai cînd se ajunge la tribunal, chiar și atunci doar cu jumătate de gură. Se publică "drepturi la replică", dar redacțiile ziarelor se feresc, în marea lor majoritate, să-și asume o greșeală de informatie sau faptul că au fost intoxicate. v COTIDIANUL, un ziar cu care de multe ori n-am fost de acord, are o problemă de tipografie. O problemă care ține de vizita unei echipe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
francez, care, la noi, se bucură de atîta vogă. În eseul sau, Călinescu socotea că argumentele dezvoltate de Camil Petrescu sînt naive, respingîndu-le. Nu agreă nici teoriile despre citadinizarea necesară a românului românesc, pentru ca, dacă ar fi așa, dată fiind majoritatea zdrobitoare rurală (80%) a populației românești, atunci, "multă vreme noi n-am avea român și nici literatura înaltă". Țăranul are și el, de fapt, o viață morală și complexitate, încît, de fapt, între un țăran sănătos și dl. Camil Petrescu
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
convingerea orgolioasa a românilor că au avut o rezistență prin umor, preponderent oral (bancul, parodia) care le-a adus cel putin supremația an domeniu. Legendar, bancurile românești ar fi fost cele mai numeroase; din păcate, cum au observat cercetătorii fenomenului, majoritatea bancurilor, mai ales a celor politice, circulă cu rapiditate și se regăsesc, cu adaptări și contextualizări (substituții de nume, adaosuri de detalii specifice) an mai toate culegerile naționale care le revendică, evident, paternitatea (cf. Victor, Raskin, Semantic mechanisms of humor
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
foarte mult pe manipularea istoriei și prin acest mecanism pe crearea unui sentiment colectiv de popor asediat. Ori starea de asediu este cea mai sigură garanție pentru conservarea unei dictaturi. În acea vreme romanele cu subiect istoric au constituit (în majoritatea lor) o linie a frontului în bătălia împotriva spiritului dictatorial, împotriva dictaturii însăși. Cărțile care intrau în polemică cu tezele oficiale asupra istoriei erau printre puținele fapte vizibile de împotrivire la dictatură. Așa s-a creat o întreagă literatură în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
elită orașului. G. Călinescu e copil din flori. Ca atare, visănd la onorabilitate, dezvoltă de timpuriu o psihologie caracteriala dificilă. Formulă să de afirmare reclamă o continuă ofensiva, de unde principiul titanian de manifestare an care a ănscris, cu titlu personal, majoritatea proiectelor. Ț. Vianu ia doctoratul an filosofie și estetică la Tübingen, G. Călinescu, după studii la Romă, susține un doctorat an filologie clasică. Din acest punct cariera lor nu diferă prea mult; Vianu profesează la universitatea din București an calitate
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Mihai Stoian Cad frunzele vestejite că o cortina vegetală. Natură pare a fi întristata de spectacolul străzii: tineri, mulți tineri, majoritatea tineri, stau la coadă pe la felurite porți și uși de consulat, asteptîn-du-si în liniște rîndul. Pragul mării decizii a fost trecut, cu strîngerea de inimă firească! N-aș bagă mîna în foc că dumnealor, "norocoșii", sînt prea veseli, exuberanți, pe
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
printr-un articol general, dar și prin intrări separate pentru aromana, istroromana, meglenoromana, ca și pentru "limba moldoveneasca" (Moldavian). Autorul articolelor (care e chiar coordonatorul volumului), descrie aromana, istroromana și meglenoromana că dialecte ale romanei, preluînd deci interpretarea preferată de majoritatea lingviștilor români; arată totuși că unii autori consideră respectivele varietăți ca fiind limbi distincte. Și în alte cazuri (de exemplu, în evocarea veșnicei dispute asupra continuității), alegerea autorilor enciclopediei coincide cu poziția dominantă în lingvistică românească, dar existența problemelor controversate
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
niște genii. Că nu s-au compromis doar pe șine, ci și pe noi, n-ar fi un capăt de lume. În fond, nicăieri pe mapamond intelectualitatea nu joacă roluri prea importante în politică. Ireparabila e compromiterea speranței pentru marea majoritate a populației. Din nefericire, între înfrângerile forțelor democratice (mă încăpățânez să le numesc altfel, deși e pură autoiluzionare!) trebuie înscrise atât voturile explicit anti-CDR și aliații, cât și masa (de 46 la suta!) a nehotărâților. Eșuarea proiectului reformist, blocarea să
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
viața sa.În esență, această legătură vizibilă și invizibilă este ideea centrală și profundă a cărții. "Mi-a schimbat pur și simplu cursul vieții. Nu mă întrebasem pînă atunci ce caut în teatru. Lucrăm pur și simplu din plăcere, ca majoritatea oamenilor de teatru. Dacă am lucrat cu Brook nu înseamnă neapărat că am gasit răspunsurile și soluțiile, ci doar m-am întrebat: Ce caut eu în teatru? De ce mijloace dispune teatrul? Ce pot eu să fac?". Îi rămîn recunoscător lui
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
o povestire, așa-numita short-story, în definitiv? Care sînt reperele genetice pe baza cărora o putem identifica? Dimensiunile? Nu neapărat, ele au fost decisive în acest volum doar pentru că trebuiau să intre cît mai multe texte. Însă e drept că majoritatea nu depășesc zece pagini, ceea ce dă o unitate de respirație volumului, foarte importantă. Volumul acesta are o inestimabila valoare pentru istoria literară, ar putea trece foarte usor drept o antologie Norton a prozei scurte americane. În primul rînd, datorită ambiției
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
bijuterii. Așa cel putin au văzut lucrurile Radu Albala, cât și Alexandru George, ăn tentativele lor de a duce la bun sfârșit ultimul episod. Ceea ce, desigur, implică ideea că românul a rămas neterminat, precum de altminteri s-au și pronunțat majoritatea exegeților mateini, cu excepția notabilă a lui Nicolae Manolescu: "an ce mă privește, Sub pecetea tainei nu mi se pare nicidecum o operă neterminata an sensul neducerii firului epic până la capăt. Cel mult, ea nu a fost finisata estetic cu aceeași
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Nicolae Manolescu În casetă editorială a oricărei publicații periodice - cotidian, hebdomadar sau lunar - există o functie binecunoscută tuturor celor care fac reviste, dar ignorată de către majoritatea cititorilor: secretarul general de redacție. În presa modernă, s-a numit totdeauna așa, cu excepția unei perioade din regimul comunist, cînd titulatura i-a fost schimbată, fiindcă evocă o înaltă răspundere în partid. Secretarul general este regizorul tehnic al gazetei. El
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
a constituit revoltătoarea opacitate a opiniei publice din Franța față de relatările transfugilor din Europa de Est. Memorialista reconstituie cu sarcasm tragicul malentendu: "Într-adevăr, dacă în viața politică părea a domina dreapta, intelectualii nu numai că se situau la stanga, ci erau, în majoritate, deja sovietizați mintal. Cine n-a încercat - așa cum au făcut-o câțiva dintre noi - să 'deschidă ochii' intelectualilor de aici și să-i sensibilizeze la tragedia semenilor din Est, văzându-se respins că fascist de îndată ce se declară anticomunist ('l'anticommuniste
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
dincolo de aspectele discutabile și fisurile ei" (op. cît., pag. 32-33). Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm interesul cu totul special pe care al acorda autoarea "Istoriei civilizației române moderne", lucrare fundamentală, neglijată multă vreme și pe nedrept de majoritatea comentatorilor (reeditata, din fericire, acum doi ani, ăn condiții grafice deosebite, la Editură Minerva, ăn colecția "Cărți fundamentale ale culturii române"). Revenind la studiul an discuție, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - ținând cont de locul privilegiat care
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
fundamentale ale culturii române"). Revenind la studiul an discuție, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - ținând cont de locul privilegiat care i se acordă "Istoriei civilizației(...)", socotita piatră de temelie a ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]