116,985 matches
-
complexe, în mai mulți pași. Vă ajut eu, ca să nu vă mai chinuiți: dacă a stat deja câteva minute pe foc, cratița e sigur fierbinte. Dacă a stat mai mult de câteva minute, e și mai fierbinte. Foarte fierbinte. Arde! Mama, buba, câh, câh! Poftă bună! Mă duc să caut o alifie, ceva, că mă doare degetul!
Am fost în bucătărie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21250_a_22575]
-
întâmpla așa, ar însemna că totul e doar o mare minciună. Refuz să cred că e o mare minciună! O vreau pe Regină, domnule Președinte și stimată doamnă Justiție! O vreau pe Regină, indiferent cine e ea! Poa’ să fie mama, tata, mamaie, nu mă interesează, o vreau! Pot să fiu eu, I don’t fucking care, o vreau în cătușe! ACUM! Mulțumesc! Până n-o văd, o să continuu să cred că mă mințiți în față, cu nesimțire și cinism!
O vreau pe Regina Vămilor, chiar dacă e mama! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21281_a_22606]
-
Simona Tache Nu știu ce m-a apucat, dar tocmai mi-am amintit cu nostalgie de dulciurile copilăriei, alea făcute în casă de mama. Salam de biscuiți bine îmbibat cu esență de rom, cremă pufoasă de zahăr ars (cu sau fără nucă), Albă ca Zăpada (pe care o-nvățase de la mamaie și care era preferata mea), gogoși dolofane, frumos pudrate cu zahăr, scovergi, clătite
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
ciocolata de casă și... câte și mai câte. Suntem acum înconjurați de milioane de dulciuri, dar nimic nu se compară cu bucuria pe care-o trăiam atunci, într-o casă mirosind a gogoși. Și cu efortul pe care-l făceau mamele noastre, să ne încropească, uneori din nimic, ceva bun. N-aveau făină, dar aveau ouă și zahăr, pac, făceau repede o cremă de zahăr ars. Din frânturi de biscuiți și-o bucățică de rahat făceau salamul ăla genial și aromat
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
o glumă și... ghiciți dacă n-a abandonat toată lumea restul bucatelor, ca să se înfrupte cu mâncare de cartofi și murături. Să o ardem puțin nostalgic, zic. Să vorbim despre mâncărurile copilăriei, despre cât de geniale și de creative erau obligate mamele noastre să fie. Despre cum ne făceau ele bunătăți pornind de la o cămară goală. Despre întrebarea “Tu ce le-ai mai făcut alor tăi mâncare, că eu nu știu deloc ce să mai fac la ăștia? Mi-au mâncat și
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
om care reacționează destul de prost la presiune. O situație ca asta de acum mă face să mă simt hărțuită și hăituită. Aud, permanent în cap, un refren care sună cam așa: “Am treabă, am multă treabă, am prea multă treabă, mamă câtă treabă am, aoleooo, aoleooo, aoleoooo...”. Mai știu și că, după ce-o să le rezolv p-astea, vor apărea altele. Viața mi se pare, din ce în ce mai tare, o lungă listă de probleme de rezolvat. Voi ce ziceți? Exagerez eu sau chiar
Viaţa e o lungă listă de probleme de rezolvat? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21288_a_22613]
-
Simona Tache E Crăciunul. Am ales ziua de azi să vă povestesc mai multe despre Georgiana, fetița pe care o sprijin în campania BCR Speranțe. Are 11 ani și locuiește cu mama ei, într-un cămin de nefamiliști de la periferia capitalei. Când era bebeluș, familia i s-a destrămat, iar ea a trebuit să rămână câteva luni, împreună cu mama, într-un centru maternal. Apoi, mama, care lucrează ca femeie de serviciu la
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
care o sprijin în campania BCR Speranțe. Are 11 ani și locuiește cu mama ei, într-un cămin de nefamiliști de la periferia capitalei. Când era bebeluș, familia i s-a destrămat, iar ea a trebuit să rămână câteva luni, împreună cu mama, într-un centru maternal. Apoi, mama, care lucrează ca femeie de serviciu la centrul de zi “Casa Speranței”, a reușit să găseasă o soluție locativă. De-atunci au locuit împreună în tot felul de locuri mai mult sau mai puțin
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
Speranțe. Are 11 ani și locuiește cu mama ei, într-un cămin de nefamiliști de la periferia capitalei. Când era bebeluș, familia i s-a destrămat, iar ea a trebuit să rămână câteva luni, împreună cu mama, într-un centru maternal. Apoi, mama, care lucrează ca femeie de serviciu la centrul de zi “Casa Speranței”, a reușit să găseasă o soluție locativă. De-atunci au locuit împreună în tot felul de locuri mai mult sau mai puțin propice creșterii unui copil. De cântat
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
jucat, nu mai are timp să se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama e la lucru. Ia tramvaie, autobuze și se duce. În seara în care am cunoscut-o avea de cântat la TVR și la un spectacol organizat de BCR. A doua zi dimineață, iar avea de mers la TVR. Peste câteva
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
de cântat la TVR și la un spectacol organizat de BCR. A doua zi dimineață, iar avea de mers la TVR. Peste câteva zile, iar un spectacol. Exact în ziua și la ora la care, la “Casa Speranței”, unde lucrează mama, era serbare. Era încurcată și îngândurată că nu putea fi în ambele locuri deodată. Încă nu știa cum o să rezolve. La școală are note mari. Învățătura e la fel de importantă ca muzica. Ultima carte citită - “Caragiale, Momente și schițe”. Îi zic
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
grupului statuar, alții s-au plâns că punerea laolaltă a atâtor categorii de victime aruncă în derizoriu memoria fiecăreia. Și de data aceasta, Neue Wache a supraviețuit contestărilor, iar statuia sculptoriței Käthe Kollwitz, care, am aflat între timp, se numește “Mamă cu fiul ei mort”, spune și astăzi cui vrea s-o asculte povestea victimelor. O poveste tăcută și grea ca ploaia dintr-o după-amiază de toamnă la Berlin. :: foto: Andreas Levers / 96dpi :: The One Spațiul este bine speculat, cam asta
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
Dragoș Bucurenci De ce ar trebui să mergi la Bucharest Pride, indiferent dacă îți plac bărbații sau femeile — Livia este una dintre prietenele mele cele mai bune, încă de pe vremea liceului, si este mamă finilor mei. Spre deosebire de mine, este creștină practicanta, asemenea soțului ei francez, doctor în antropologie religioasă și specialist în muzică bizantina, care, când vine în România, cântă uneori în corul de la Stavropoleos. Acum niște ani vorbeam cu Livia despre Gay Fest
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
evitarea în scris a cuvintelor licențioase este presupusa lor origine. „E o înjurătură foarte urâtă, țigănească! Unde ai auzit așa ceva?” m-a chestionat severă bunică-mea acum mulți ani, când am întrebat-o ingenuu ce înseamnă „Du-te-n pizda mă-tii!”. Mi-a fost greu să-i spun unde auzisem prima dată această atât de românească imprecație, pentru că o auzeam peste tot. „Pulă”, „a fute”, „cur” și „buci” vin din latină. Tot de acolo vin „țâțe” și „lindic”, singurele cazuri
Dragoste în vremea fofoloancei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82358_a_83683]
-
Dragoș Bucurenci “În «Totul este iluminat» (volumul de debut al lui Jonathan Safran Foer) o mamă îi spune fiului ei: Într-o bună zi și tu va trebui să faci pentru mine lucruri care nu-ți plac. Asta înseamnă că suntem o familie.»” Prietenul cu care stau de vorbă face o mică pauză și apoi adaugă
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
izolat. Jurnaliștii de la ȘtirideCluj.ro ne spun că și-au mai găsit sfârșitul, tot sub roțile unei autogunoiere și tot la groapa de gunoi de la Pată Rât, o fetiță de cinci ani (rămasă tot fără nume) în 2012, Eliza Ungur, mamă a trei copii, în 2010, si Florina Varga, o fetiță de 11 ani, în 2007. Acoperirea mediatică a fost, ca și acum, anemica, iar indignarea publică a lipsit cu desăvârșire. Trei fete și o tânără strivite de mașină de gunoi
Sunt oameni și aici by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82349_a_83674]
-
Ele sunt fericitele pe care ne dorim să le iubim non-stop și pe care nu reușim să le mulțumim decât cu intermitențe. Ele ne răscolesc nopțile, trecutul și corespondență. Femeile țesute în atelierele ascunse ale minților noastre, proiecțiile fantasmatice ale mamelor, traumelor și ale copilăriilor noastre. N-avem nici o îndoială că se vor aduna din bucăți și se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumina. Ele sunt cele care ne fac să ne simțim bărbați, iar
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
împlinit pe buze, daca nu ai trâmbițat fără rușine propriile aventuri erotice de necrezut, ascunzând însă chiar și de tine adevăratele simțiri, citește un alt articol. Pe acesta nu ai cum să îl înțelegi. Orice femeie poate ajunge iubita și mama copiilor un băiat/bărbat. Nu toate trec și prin chinurile dulci ale “libertinajului”, nici nu știu cum să îi spun. Da, recunosc, mi-am dorit că fiecare din ei să mă iubească, iar amintirea mea să fie cea mai dulce din cugetul
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
acum 600.000 de puieți. Numărătoarea continuă la Fashion for Trees. :: via maimultverde.ro/fashionfortrees Mă bucur că există astfel de inițiative. În paralele ar trebui însă făcut și ceva pentru oprirea tăierii pădurilor. Pădurile din Apuseni dispar. Vara asta mama și fetița mea au făcut insolație în pădure, atât de rări sunt copacii. De peste tot se auzeau drujbele. În multe locuri tăierea pădurilor este singură sursă de venit pentru oameni. Ar trebui ajutați să facă altceva. Interesant proiect Mai rar
Fashion for Trees by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82402_a_83727]
-
În tot acest timp, am ajuns sa imi cresc doză. Corpul îmi cerea din ce in ce mai mult și nu mă puteam opri. Am abandonat școală, am vândut tot ce am gasit prin casă și în cele din urmă am ajuns pe străzi. Mama a încercat să mă ajute, însă în zadar. Nici ea nu stia cui să ceară ajutor. În urma unei supradoze, am ajuns la spital. Atunci am aflat că eram infectat cu hepatită B și C. Aproape de fiecare dată când mă injectam
Un vot pentru viață by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82404_a_83729]
-
cu gândul la cum arata femeile astea care te respectă pe tine. Așa, acum poți să închizi site-ul cu pornache și să treci înapoi la treabă. Spor! Dar de femeile din România care datorită”politicoșilor efeminați” crescuți la fustă mamei (cum sunt majoritatea bărbaților din românia), care suferă de sindromul prințesei și nu sunt în stare să mulțumească când le ții ușa ce zici? Ce e mai corect? Să continui cu misoginismul sau egalitate ? Știi vorba aia, voi le umflați
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
Felicitări! Cât privește pe cei care consideră că bărbații care respectă femeile sunt efeminați, slabi de înger etc, le spun ferm și răspicat că problema este la ei și ori de câte ori iau în râs/batjocoresc o femeie, isi batjocoresc defapt propria mamă. Mamele voastre sunt și ele femei, așa că dacă nu respectați genul feminin, înseamnă că nici măcar pe cea care v-a dat viață și v-a crescut nu o respectați. Rușine!
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
Cât privește pe cei care consideră că bărbații care respectă femeile sunt efeminați, slabi de înger etc, le spun ferm și răspicat că problema este la ei și ori de câte ori iau în râs/batjocoresc o femeie, isi batjocoresc defapt propria mamă. Mamele voastre sunt și ele femei, așa că dacă nu respectați genul feminin, înseamnă că nici măcar pe cea care v-a dat viață și v-a crescut nu o respectați. Rușine!
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
22/cancerul-la-romani/ Mă bucur imens pentru Andreea,. Să rămână sănătoasă și să-și legene stranepotiii! Mă întreb dacă ai putea, Dragoș, să popularizezi un pic și cazul lui Bibi. Dacă ai un pic de timp să citești scrisoarea mea, de mama, compozitoare și fotografa care se confruntă cu aceleași probleme din păcate, ai să înțelegi de ce http://armonii.blogspot.com/2011/11/scrisoare-deschisa.html Mulțumesc Am putea spune că internetul a mai salvat un om! Era mult mai greu dacă nu
Final fericit pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82434_a_83759]
-
frică de sistem și pentru că nu credem că îl putem schimba, si pentru că ” vai, ce bine e acolo, nu are rost să te întorci aici” ( pentru că întotdeauna tot Români vom fi și o să ne fie dor dacă nu de mâncarea mamei, atunci de priveliștea de la cascadă Capră pe Transfăgărășan); nu ne mai întoarcem pentru că ne îndrăgostim de oamenii de peste mări și țări care sunt conștienți că își pot lua destinele în propriile mâini și pot să schimbe, iar nu să aștepte
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]