1,797 matches
-
povestesc acum. Prostii! Pe tine nici nu te interesează. O. Dragoste, surioară, maștihă! „Dar, dacă ne concentrăm exclusiv asupra fiecărei clipe prezente imediat conștiinței (luată ca dată), nu putem avea nici o impresie internă despre sinele nostru!“ Prin fereastra mică a mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care cobora la apus. Rămăseră amândoi Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să facă pe conciliatorul Între Ana și Gelu și se trezi vorbind despre partea neclară a genealogiei lui: branșa dinspre mamă. Ea, absentă, Îl Întrebase dacă aude greierii. Era trecut de miezul nopții și, de la Înălțimea ferestrei dinspre curte a mansardei ar fi fost de presupus că nu pot fi auziți. Își Încordă auzul și se lăsă surprins: aici, În centrul orașului? Poate că acela a fost momentul În care s-a decis să-i mărturisească intenția de a pleca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acest scenariu care se conturează așa de complicat. Problema e să aflu acum de ce ea, de pe la Începutul lui iunie, refuză să-l mai vadă pe Gelu, se ascunde de el, nu-i deschide când el vine și bate la ușa mansardei, preferă să stea la Burlești, la bătrânul care-o ține În gazdă, deși e vacanță și la școală n-are nimic de făcut. Dar, cu toate că vrea să afle, Grințu se trezește că vorbește mai mult despre el. Nu pune Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la scurte clape / gura / lacrimi / clopoței de râs... Alături de alți locuitori sezonieri / într-o mansardă, așa cum sugerează precaritatea vieții, simțind tot mai acut înstrăinarea, inclusiv de sine (eu cu mine nu mai sunt în comunicare), dar rămânând statornic în felul de a analiza existența, sine ira et studio, Cassian Maria Spiridon aduce așadar, prin volumul-antologie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în plin trafic. Am ajuns. Ajunsesem în fața unei mici case construită în pantă, într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor, până când am ajuns la mansardă, unde, când a deschis ușa, mi s-a tăiat brusc respirația de uimire, văzând camera din fața ochilor mei: pentru că era o replică perfectă, din câte vedeam, a apartamentului descris de Conan Doyle în Semnul celor patru, când Sherlock Holmes îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar care ingredient anume provoacă breșa. Ești a mea, îi spune Alexandru Iuliei, aflați amândoi într-un pat șubred într-o mansardă prin al cărei luminator se vede o bucată de cer. Praful plutește prin încăpere. Să-l creadă? Cine nu-și dorește să aparțină unui singur om, unui singur dumnezeu, unei singure puteri? Și de fapt s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stomac pentru ce-i în cămăruța aia. Angheluță: Care cămăruță? Tudorel: Hai că mă-nnebunești. Aia în care n-aveți voie să intrați. Angheluță: Și tu ai? Tudorel: Păi eu acolo stau. Angheluță: În cămăruța de la capătul culoarului? Tudorel: La mansardă. Angheluță: Unde-a zis șeful să nu intrăm că-i vai și-amar de capul nostru? Tudorel: Exact acolo Anghele. Angheluță: Acolo stai tu? Tudorel: Ce te miri așa? Angheluță: Și ce faci frate acolo? Ce-i așa de interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o să mai fie secret, odată ce ți-l spun. Acolo stă un pictor. ─ ????? Nu te mira. Mai bine chemăm un taxi. Vreți să mergem acum???? Ce, n-ai cheie? Hai că într-un ceas-două terminăm. ─ Miau! Ești mare, băiete! Sus la mansardă, Iulia își pune rochia neagră, destul de decupată, pe care și-a scos-o cu doar câteva ceasuri mai devreme. S-a săturat să-l aștepte pe Alexandru care s-a dus după un chibrit și dus a fost. În lipsa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și Arion și delfinul, în râsul exaltant, cu sonorități de cristal, al pietrelor. Și mai ales al pietrelor pe care omul le-a atins cu mâna. Râd și stâncile brute, dar pe un ton mai grav. La fereastra luminată a mansardei se arată cineva. Deschide geamul. Scoate capul afară, îl scoate chiar bine, telescopic. Se uită în dreapta, se uită în stânga, în jos, în sus. Așa cum poate fi observat din stradă, seamănă cu extremitatea sensibilă a unei vietăți care poate fi presupusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o aventură a căutărilor în texte te plimbă de la viață la moarte, prin păduri din ziduri de argint; în strălucirea lor, știu că mă mint. Mă cheamă la moarte ca un destin într-o carte deschisă; nu te grăbi spre mansarde întunericul arde. Am citit undeva că cele scrise te pot ucide apăsată de vise. Febră mare În zilele lui martie, cu soare și albastru suntem cuprinși de-o febră mare a literaturii spuse, scrise și cântate uneori ai să uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un alt glas, unul din lucrurile cele mai misterioase ale acestei povești e și faptul că n-am aflat niciodată în ce fel de casă locuiește Leana, dacă e o magherniță sau o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l analiza.” (Ioan Dan) “Ești un bețiv infect! Pardon, alcoolul dezinfectează!!!” (A. Poch) Unui băutor “Te-ai văitat cumplit aseară Că ți-i gura cam amară. De la ficat, spune-un vecin. Fii serios, de la Pelin!” (C.I. Florescu) “Amicul (medic) la mansardă Adeseori face de gardă. Ieri l-am văzut pe bulevard, Dar nu de gardă, ci de... gard.” (Aurelian Ghelase) “Doctorul i-a spus odată Să nu bea prea mult lichid El l-a ascultat îndată Și de-atuncea bea... solid
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bine. Vergangenheitsbewältigung " Nu spera cînd vezi mișeii La izbîndă făcînd punte Te-or întrece nătărăii de ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele unui prieten murit. Casc ochii pe geamul mansardei, dînd, de capul lui, spre cimitirul Eternitatea. Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dînd, de capul lui, spre cimitirul Eternitatea. Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în mansardă tocmai în faza depresiv-melancolică. N-ai încotro? O să vină Șichy și i-ai promis să-i arăți fotografii din...? Cristoase! Cred că-i pisoiul vecinilor. Se rostogolește de durere în mijlocul drumului, l-o fi lovit vreo mașină. Bezmeticii ăștia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spunea că o carte bună se scrie cu un pix ieftin? Altfel, după cum se poartă moartea asta (prea des șterg din agendă numele prietenilor muriți), n-o să mai apuc să-l termin. În loc să fac ce trebuie, urc scara incomodă a mansardei, repetînd treaptă de treaptă versul lui Blaga: "(...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cald. Nu-mi ținea, oricîte brațe de lemne aș fi înghesuit acolo. Nici o căldură de godin nu umplea frigul lăsat în mine de plecarea lui Iordan. Restul fiind cenușă și lacrimi. Restul resturi. O să evacuez toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai scurți. Deschid caseta cu vechile fotografii alb/negru, zimțate pe margini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de lemne aș fi înghesuit acolo. Nici o căldură de godin nu umplea frigul lăsat în mine de plecarea lui Iordan. Restul fiind cenușă și lacrimi. Restul resturi. O să evacuez toate mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai scurți. Deschid caseta cu vechile fotografii alb/negru, zimțate pe margini și mă bucur că n-am ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Am mers prea departe. Nu-i pot face asta lui Victor. În iubire, fată mică, nu-i totul frumos. Fii pregătită pentru mizerii. Mizeriile iubirii." Deschid geamul și uimitorul miros de cimbru miroase, cumva, a gaz de lampă urcă pînă-n mansardă. O lună subțire-n obraz (fără obraz) mă obligă să mă aplec peste pervaz, s-o văd. NE NAGHIBAITISI V NARUJU, cum scria în patru limbi și-n rusește sub ferestrele trenurilor. De pe undeva din vecini, cîntecul lui Demis Roussos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu Jora. Afișul a stat atîta timp înrămat cu grijă (o mai fi prin mansardă?), că am învățat alfabetul după el. Îmi aduc aminte ce s-a cîntat? Da. Uvertura Coriolan de Beethoven, Clavecinul bine temperat (preludiu și fuga în mi minor prelucrare de Mihail Jora), Lalo, Concertul pentru violoncel, Simfonia în sol minor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a dispărut și el. N-o fi jobenul lui Codreanu mai prețios decît ceasul lui Cuza. Mai am unul la fel, prin mansardă: jobenul tatei. Ți-l dau, să-l ai rezervă. O mulțime de amănunte scapă din rețeaua neuronilor mei, slăbită de vîrstă, ca să revină cînd vor ele. Amănuntele! De pildă, un telefon de la Leandru, să mă întrebe cum se numește romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dracului, se țin de chestii sofisticate, situând dama valahă Între protagonistele vieții artistice pariziene. M-am văzut cu Vera L. După ce l-a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de serviciu, te sufocă un miros de putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct Într-o magazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea odaie, primită de la primărie de unul dintre lunaticii săi predecesori și pe care o moștenise aproape din nebăgare de seamă. Pentru trecători, cei care bântuie noaptea scormonind prin gunoaie sunt oameni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin sintagma «celelalte niveluri decât cele prevăzute la lit. b) și c)» se înțelege parterul, mezaninul și/sau etajul/etajele, după caz; ... b) valoarea determinată prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate pentru încăperile amplasate la subsol, la demisol și/sau la mansardă, utilizate ca locuință, exprimate în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare unuia dintre tipurile A-D, după caz, exprimată în lei/m2, din tabelul prevăzut la alin. (3) al art. 251 din Codul fiscal, asupra căreia se aplică 75%; ... c
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249690_a_251019]