2,991 matches
-
cardinal Otto, ce era în acel timp legat pontifical în Anglia. Acesta primise de la ministrul general instrucțiuni foarte severe și foarte precise; în mod special, trebuia să-i excomunice imediat pe toți cei care în vreun mod îi ascunseseră ceva mascând adevărul; și nimeni nu le putea da dezlegare în afară de el. În plus, el trebuia să raporteze ministrului toate acuzațiile. Drept rezultat al acestor măsuri a fost faptul că peste tot s-a stârnit o mare agitație printre frați, lucru nemaivăzut
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fi scris acea stulta Ars îi interzice să-și considere mâinile cu totul inocente ("innocuas nobis haec vetat esse manus"). Ovidiu recunoaște implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care presupunea sarcini publice), cât și cel invocat pentru a se dezvinovăți de faptul că, în activitatea sa poetică, nu a elogiat marile acțiuni ale lui Augustus și ale prietenilor săi, nu pot fi decât pretexte propriu-zise pentru a-și masca profunda aversiune față de regimul augustan. Și, asemenea lui Ovidiu, trebuiau să mai fie și mulți alți prieteni de-ai săi. Firește, asemenea cazuri ne arată rațiunea ce stătea la baza legislației augustane de ambitu 142, care încerca să rupă cercul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
printr-o orație. S-a împrietenit cu Messala, al cărui cerc era frecventat atât de Iunius, cât și de Seneca. Cercul lui Messala era destul de ostil față de regimul augustan, la fel ca și cel al lui Pollio 182, aceștia își mascau adevărata lor atitudine politică sub imaginea otium-ului. Reprezentanții acestor cercuri manifestă profunde interese politice. Apartenența la asemenea cercuri și imposibilitatea intrării în cercul lui Mecena explică, poate, și faptul că, sub Tiberiu, Gallius a avut de îndurat exilul și închisoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilării lui. Nu mă întreba dacă am comis vreo altă greșeală, pentru ca Arta să reprezinte întreaga mea greșeală." Ecquid praeterea peccarim, quaerere noli; Ut pateat sola culpa sub Arte mea (v. 75-76)221. Aici apare întrebarea: voința de a-și masca "greșeala" cu vina de a fi scris Ars amatoria se naște spontan în poet sau îi este impusă de Augustus? Nouă ni se pare evident că acesta din urmă este adevărul. În edictum-ul de relegare Augustus a fixat formal cauza
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
situează pe aceeași linie de evoluție spirituală. S-ar putea pune la îndoială realitatea istorică a acestui de-al treilea personaj și gândi că acesta a luat naștere din fantezia exaltată a lui Ovidiu, sau din nevoia de a-și masca unele sentimente "politice" incompatibile cu situația politică a momentului; rămâne, însă, valabil faptul că acest de-al treilea Brutus se încadrează în cadrul spiritual al personajelor de care este legat și prin nume. Fără îndoială, aparținea cercului republicanilor, deoarece un prieten
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a vrut-o mizerabilul destin". Această insistență a lui Ovidiu asupra discrepanței dintre voința (= împotrivirea) lui Brutus și voința destinului depășește o simplă formulare poetică, pentru a sugera, cunoscătorului prăpastia dintre cei care secondau resemnați destinul, soarta, norocul care adesea maschează, în opera ovidiană exilul, cum era Augustus și cei care se împotriveau acestora. Această tenace voință de dușmănie a poetului persistă atât la sfârșitul celor cinci ani care au trecut, cât și la începutul următorilor cinci ani din exilul său
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în cinci ani, când se repetau rugăciunile publice pentru sănătatea lui Augustus 403, toți ne așteptam, din partea zeilor, la "favoarea" de a-l lua lângă ei. Și după ce am plecat în exil, nu m-a părăsit această speranță, deși am mascat-o, cum am putut mai bine, cu aceleași adulații la adresa lui Augustus, în care, însă, nu mai credea nimeni (nici măcar împăratul). Mai mult, când îmi venea inspirația poetică, nu ezitam să mă distrez făcând versuri ambigui, în care nu se înțelegea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asupra poetului; i-a aplicat o pedeapsă exemplară care să fie de învățătură de minte pentru mulți alții în viitor: lui Paulus însuși, precum și celorlalți prieteni și tovarăși de petreceri. Cu atât mai mult cu cât, cu privire la Ovidiu, se putea masca adevărata cauză (cea politică) sub învinuirea de a fi scris Ars amatoria. Suntem de părere că declarația (repetată) a lui Ovidiu din versul citat deja de noi406: Alterius facti culpa silenda mihi, privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
obscure a celui care avusese o parte atât de importantă în cadrul acestuia 438. Am evidențiat la un moment dat refuzul cercului aristocratic de a participa la funcțiile publice, fie declarând acest lucru cu glas tare, fie căutând scuze pentru a masca adevăratul motiv al îndepărtării lor de viața publică. Din câte am spus, Ovidiu aparținea celei de-a doua categorii. Proslăvirea originii vechi și nobile a multora dintre destinatarii scrisorilor sale are scopul de a lua atitudine, fără a da impresia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ars amatoria. Îndârjirea cu care Ovidiu se străduia să demonstreze că Augustus nu avea dreptate să-l condamne pentru a fi scris Ars amatoria e foarte simptomatică: în timp ce pentru Augustus acesta era principalul motiv sau așa credea el că îl maschează pentru care îl trimitea în exil, Ovidiu, însă, îl considera un simplu pretext pentru a camufla adevăratul motiv, care pare să afirme poetul lui Augustus nu-i convenea să-l dezvăluie. Ovidiu se simțea oarecum justificat să atace motivarea din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ponto, IV, VIII, 17-18. 152 Tr., IV, X, 7 și urm. Vezi și încheierea din Amores, III, XV, 6 și, de asemenea, comentariul lui E. PARATORE în Ovidiana cit., p. 364. 153 Ovidiu se folosește de termenul Fortuna pentru a masca câteodată numele lui Augustus, așa cum se va vedea mai bine din cele ce urmează. 154 Cf. Tr., I, III, 13-16; I, V, 1-6 și 27-34; I, IX, 5-6; III, V, 5-10; V, IV, 33-36 etc. 155 Epist. ex Ponto, II
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care se concretizează aceste combinații de expresii faciale, facem anumite precizări teoretice. Referitor la combinația fericire-furie, Paul Ekman menționează: "Cel mai adesea, atunci când fericirea este amestecata cu furia, expresia facială constă dintr-un zâmbet sau rânjet ușor, folosit pentru a masca furia, caz în care persoana pare fericită, si nu furioasă. Un zâmbet sau un rânjet ușor apare uneori, după o expresie de furie, drept comentariu legat de furie, subliniindu-se astfel că nu este vorba de ceva serios, ca per-soana
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
care trecutul de activist rămâne un atu pentru conducerea politică în timpul mandatelor lui Iliescu, între 1990-1996, apoi între 2000-2004, și nu este sancționat de către o parte a societății, care vrea să "uite" ca să accelereze ritmul, totul este învăluit în mister, mascând adevărul despre trecutul multora. Cu excepția câtorva tornade care dezvăluie câte ceva... Numai că scrupulele de conștiință și familiaritatea regăsită cu mișcările de gândire din Europa și Statele Unite provoacă unora insomnii care, uneori, devin coșmaruri atunci când trezirea este prea brutală. Timpul dezvăluirii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
acord cu "standardele" europene, cunoscute de mai bine de zece ani. Economie de piață funcțională? România se dovedește performantă. Democratizare? Aceasta s-ar concretiza prin respectul instituțiilor: acestea sunt respectate. Aceasta s-ar rezuma la funcționarea pluralismului politic: denumirile partidelor maschează complicități politice, dincolo de concurențe. Dar cine își propune să se gândească și să pună în discuție chestiunea afirmării sociale? Care politică este tulburată de problemele unei țări străine din lumea a patra, în epoca intrării în cultura lui "îmbogățiți-vă
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de neimaginat, în care copiii produși silnic prin politicile nataliste mureau literalmente de frig sau din absența medicamentelor necesare. Acum apar, tot din cauza regimului de economii care provoca dezinfectarea insuficientă a instrumentarului medical, primele cazuri de SIDA la copii, bine mascate în statisticile oficiale, dar care se răspândesc fulgerător, mai ales în colectivități, atingând repede cifre înspăimântătoare. Nu pot uita cum, în întunericul devenit regulă generală, pe peronul gării din Craiova, un profesor disperat îmi arăta câteva lumini ale spitalului municipal
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
spunea cândva Mao care urmărea doar reformarea comunismului. Provine din faptul că echipa care a pus mâna până la urmă pe putere s-a proclamat "emanația revoluției" tocmai ea, care nu participase în niciun fel la revoluție și că, pentru a masca această definitorie absență, a pus în scenă spectacolul televizat al "revoluției în direct", unde a putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri. Revoluția în direct și protagoniștii acesteia Odată cu fuga lui Ceaușescu, două centre vizibile ale Puterii vor coexista
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aureolă eroică și revoluționară, cu atât mai utilă cu cât liderii ei, în frunte cu Ion Iliescu însuși, se ținuseră cu prudență departe de revoltă, când nu comandaseră, ca Stănculescu, Chițac sau Gușe, reprimarea în sânge a acesteia. Acest spectacol masca rolul represiv al armatei în întregul ei, singularizând și demonizând exclusiv Securitatea. El deschidea calea unei eventuale intervenții sovietice legitime, intens evocată în zilele de 23 și 24 decembrie, atât în emisiunile de radio interne (ciudat, însă, practic niciodată în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vizibil. Un model al acestei prestidigitații este chiar dispariția Partidului Comunist Român: în proclamația din 22 decembrie, acesta nu e numit ca atare, se vorbește doar de renunțarea la rolul conducător al "partidului unic". Această tăcere asurzitoare, ca să spun așa, maschează faptul că, în afară de câteva figuri menite să dea sentimentul unei schimbări radicale, noua echipă e compusă din vechi cadre civile și militare ale PCR. Ei vor guverna, desigur, mult mai rațional și mai puțin abuziv decât Ceaușescu, dar nu vor
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fapt mult mai mult decât atât și, mai ales, era percepută în termeni mult mai ampli de susținătorii săi, care o vedeau drept o adevărată uniune politică 74. Or, această imagine a CDR, ca organizație mai solidară decât orice partid, masca realitatea unui organism politic compozit, în care fiecare partid și chiar organizațiile civice își păstrau propriile agende specifice și propria viziune asupra viitorului țării. Imaginea de bloc compact a jucat un rol esențial în victoriile CDR, pe care electoratul o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
că întregul Raport urmărește "să impună o nouă imagine despre revoluție" (Emil Hurezeanu, op. cit., p.346). Se face aici direct, pe față, un elogiu represiunii practicate de Securitate și Miliție. N-ar lipsi, după același Ion Cristotiu, nici o satisfacție insuficient mascată în text în a-i demasca pe demonstranți ca fiind șomeri, țigani sau bețivi. Concluzia este că avem de-a face, în acest document oficial, cu un primitivism intelectual greu de imaginat (Ibidem, p.347). Raportul S.R.I.... nu s-ar
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai acută decît adevărul presupus a fi științific. Faraonul are chip de Leu, Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur, înainte de a-l înfrunta pe Enkidu. Așa ne este înfățișat pe cilindri și pe tăblițe de lut. Înseamnă că frica a fost învinsă.Omul și-a însușit masca semețului care-i stătea în cale, trecînd peste el. Să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe acest tărîm sunt/erau prilejuri de fast și de bucurie, pentru că aceștia, „de aici”, recunoșteau printre vizitatori propriile rude, trecute convențional „dincolo”. Dar, în satul contemporan, spre deosebire de cel de altădată, masca provoacă fie deriziune, fie înfricoșare. Înseamnă că secvența (masca, în cazul de față), pierzîndu-și contextul firesc, nu mai înlesnește întîlnirea reală/iluzorie cu strămoșii. Masca în sine nu este o narațiune, un mit, ci o apariție. Ca să fie înțeleasă, nu trebuie inventată o poveste specială. Sensul se dezvăluie de la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca și ceilalți în fața diverselor pericole sau oportunități, deși americanii pretind sau vor să creadă contrariul. Obiectivul politicii externe a fiecărui guvern din lume constă în protejarea bunăstării economice și a siguranței cetățenilor; liderii noștri nu fac decât să-și mascheze interesele egoiste prin discursuri pompoase despre valorile universale, dorind să pară mai buni decât sunt în realitate și să perpetueze mitul unicității Americii. În viziunea lui George Kennan, faptul că americanii se consideră "centrul iluminismului politic și educatorii unei mari
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
afectiv, termenii respectivi "slujesc drept justificări și repere pentru o întreagă serie de judecați, de angajamente și de acte publice"151. Mai precis, nexus-urile au mai multe proprietăți: • au caracter colectiv și funcționează că semne de apartenență și de fuziune; • maschează diferențele inter sau intragrupale, fapt foarte important pentru constituirea, fie și temporară, a unei grupări (sau a unei mase) în care nu mai sunt relevante trăsăturile psihologice individuale sau cele de statut ale membrilor; • sunt "expresia mobilizatoare a unei ideologii
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]