4,697 matches
-
Ca pașii mei, pierduți În amintire. . . America, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici la tine! . . . Cad frunzele pe drum. . . Melancolie, Te furișezi acum Și-n POEZIE?. . . = OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - UȘA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift mare de marfă. Aici e o clădire cu șase etaje, în formă de pătrat cu latura de 100 m.
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
lor, nu le pasă de ce este în jur. Par niște robotei teleportați. Trebuie să schimb ceva în liftul acesta care nu a văzut curățenie și vopsea pe el de când a fost făcut! Aici domnește indiferență, nepăsarea și prostia iar tristețea, melancolia este la ea acasă. Referință Bibliografica: Cad frunzele / Ionel Davidiuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 677, Anul ÎI, 07 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
cu care a operat în poezie. El și-a clădit un fundament pe timpul și spațiul național, miturile lui sunt luate din din spațiul unde a trăit, mitul pădurii ( al codrului), motivul mării, motivul „domei”, dragostea ca idee mito-poetică centală, motivul melancoliei, motivul visului etc. Mă voi mărgini în cele ce urmează doar la un aspect al poeziei de dragoste, care a încântat atâtea generații. De la „Elena” (1866) până la „Luceafărul” poezia de dragoste a lui Eminescu are o densitate unică, exprimând o
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
Aștept măcar un semn să-mi faci, Să reaprinzi ca ieri în mine Culoarea florilor de maci. E-o bucurie peste lume, Noi am rămas furați de toamne. Te chem cu orice rugăciune Iubirii să îi punem coarne. Să alungăm melancolia, În plete să ne ningă prunii. Te mai aștept în fața porții Să fii mireasa mea și-a lunii. Iubito, au înflorit salcâmii Le simt mireasma lor în piept. Stingher, la marginea genunii, Cu-același dor, te mai aștept. METAFORA GERMINALĂ
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
nici ventriloc Asta-i cea din urmă aventură Care mai poate avea loc Nu te mai hrăni cu vise Clopotele se trag doar de funii Morții când ajung în paraclise Și iese luna, râd numai nebunii Nu mai plânge de melancolie Arde-ți toate cărțile de școală Averea ta e doar o colivie Și când plouă, îți rămâne goală Lasă fluturii în pace Ne-am umplut vederea de culori Cupola e o carapace Dincolo de care, n-ai să zbori Puține pene
POEŢII SUNT CA NIŞTE FLORĂRII de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359606_a_360935]
-
și pier În cercurile ascunse în tulpină. E copacul acesta adânc înfipt în sol A nota sol sună când bate vântul, E clipa când mă bucur că intri în rol Înveșnicind cu-n sunet nou Cuvântul. De la o vreme cu melancolie te-ascult, Îți este uvertura scrisă-n în la major De parcă ar fi imnul unui cult Sau Sonata Lunii în nopțile cu dor. Scârțâind un si de sus îl tot aud Printre multe armonii muzicale Încât timpul din tablou este
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atinge-mă cu toamna ce a rămas pustie, Veșmântul de lumină s-a stins pe la ferești. Mai dă-mi o ploaie-albastră, cu doruri mă îmbie Și spune-mi prin ce toamne, melancolii doinești. Mă doare ruginiul din zâmbetul de moarte Al frunzelor ce verde-mi cântau când ne iubeam. Era atâta vară , și-acuma ce departe Te-ai dus de lângă mine și-aș vrea să te mai am. Să te-mpletesc în
ATINGE-MĂ CU TOAMNA... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359660_a_360989]
-
în viață al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în București, dornic să se întoarcă acasă. După cum se arată în Prefața cărții, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naționale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viața în piept, cu toate suișurile și coborâșurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.” Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă rațiunea sa fundamentală” lansează două cărți, care îi întregesc
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
lungi alunecă pe lume Fruct înaintea florilor virgine c-un blând adio de curate brume Sau: Și baruri mari se umplu de pahare o ceață moale închizându-mi chipul ca morții fără glorie-n uitare în fața nopții-nsângerând nisipul Poet al melancoliei, Horia Zilieru temporizează atmosfera poemelor din semitonuri, din cuvinte meșteșugite ca mătăsurile cu o moliciune șerpească, așa bunăoară în „Tragica muză”: Te ninge basm pe umărul virgin cu oasele în diafanul frig pe coapsele lacustrei, când te strig cu nervii
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, vor scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile de
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]
-
Articolele Autorului În poezia lumii locuim eminescian Cu toate că nu credeam să fiu vreo dată Eminescu Iată-mă-s poporul ro mân Plin de poezie din cap până-n picioare Aripile versurilor mă poar tă dincolo de veacuri Pururi tânăr înfășurat în mantia melancoliei Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1861, Anul VI, 04 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate
EREZIA TRECERII DINTR-O LUME ÎN ALTA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340263_a_341592]
-
Peste suflet se lasă, ușor, vulturul nopții, cu sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne în sfera poeziei absolute, nu se simte decît atins vag de aripa melancoliei iluzorii : În lumea iluzorie, și eu Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu... Ș i iată cîntecul de lebădă al delicatului poet Eugen DORCESCU: Și te-am zărit. Departe, î n amurg, Fixai curbura unui spațiu care Înainta treptat în î nserare
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
la serbare la scoala. Dar atunci am studiat până mi-a ieșit sângele din degete”. „Prin clasa a IX-a și a X-a am făcut niște piese stil folk. Pe urmă, când am împlinit 18 ani, am facut melodia Melancolie, care este una din cele mai ascultate melodii ale mele și acum”. Despre relația publicul. „Este vorba de acest câmp electromagnetic minunat al inimii. S-a demonstrat științific că acest câmp electromagnetic al inimii este mult mai mare decât cel
Ioan Gyuri Pascu, sâmbătă, ultimul interviu, la Radio România Cultural () [Corola-blog/BlogPost/338753_a_340082]
-
culturale este grav afectată.“ I-am mulțumit în gînd și mi-am propus să-i scriu cîteva rinduri. Pînă astăzi nu am făcut-o. Ce să spun despre doamna doctor Florina Rogalski, autoarea jafului? În cazul dinsei, motivele mele de melancolie sînt multe și greu de sistematizat. Am cunoscut-o astă-vară, în timpul unei dezbateri furtunoase cu ministra invatamintului pe marginea manualelor liceale. O adevarată doamna: ținută distinsa, bun gust vestimentar, o umbră plăcută de aroganța pe chip, o dicție impecabila, discurs
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
Ce mai liniște în suflet mi-l învăluie ușor, obosit de-atâta umblet printre gânduri care dor. Iar cand liniști grele-atârnă din flori de salcâm gâtițe, în parfumul cel de smirna gândurile tac smerite. Și când gândurile tac, n-am melancolii năuce, nu mă cert și nu mă-mpac, iar regretele-s caduce. Ce mai liniște pustie mă-nconjoară cu duiumul. Gândul tău de-ar fi să vie, n-ar găsi-n liniște drumul. Se-așterne liniștea-n straturi; dorul tău
IT S, OH, SO QUIET! de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340111_a_341440]
-
unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka - “...greieri, șoareci,/ Cu ușor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasare plutește cu aripi ostenite,/ Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus/ C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.”/ Aruncă pe-a ei urma priviri suferitoare
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
gaudii, cu Augustin-Rafail - “bucură-te și fă ce vrei”, cu un personaj al lui D. H. Lawrence - “Nulla dies sine laetitia”. “Că pe o bucurie am simțit și ultimii ani de închisoare.” Soka (durere) se face sloka (verset) la Valmiki, melancolia se face vers la Eminescu, filosofie la Noica. Bucurie (sukha) după durere (dukha) - Wulf is on an island, I on another (poem celt). Filosoful român și-a găsit moartea alergând după un șoarece, altfel, servitorul zeului elefant Ganesh, al cunoașterii
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
conținutului ca venind din momentul în care artistul e inundat de „mesaj”, viața stând să reverse din el, acesta își caută mijloacele de expresie în trecut „neavând vreme” să caute perpetuu noi căi; toate acestea vădind desigur un soi de melancolie față de primele sale plimbări pe ținuturile poezie, care deși fructuoase au trezit mai târziu o oarecare revoltă în interiorul artistului. Despre Jivago, zice că ar fi fost scrisă dintr-un sentiment de datorie față de semenii săi de a ilustra vremurile. Judecând
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
Aveți un foc?“. „Nu fumez“ i-am răspuns. M-am întors către el cu o mină recunoscătoare: „Regret că nu fumez ca să vă fi servit“, mi-am spus în gând că ar fi trebuit să fie răspunsul. Prin întrebare, amenințase melancolia care mă înghițea. După ce am schimbat idei despre vreme, el mi-a destăinuit din preocupările lui de gospodar. L-am privit mai atent. Era dornic să afle dacă voi aproba intențiile lui de timp liber: „Voi merge în pădure să
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
societății în care trăiește, frumusețea naturii, în genere, teme și motive poetice ale oricărui creator de frumos, teme pe care le întâlnim și în acest volum. Deschizând cartea, chiar din primele pagini, observăm că se strecoară o notă gravă, de melancolie, sau de zbucium sufletesc, de trăire în și pentru iubire. Ilustrativ este chiar catrenul Clipa cu care se deschide volumul: Să mă iubești cum iubește un pictor pânza sa albă -/ Din lumea întreagă să-ți fiu cea mai dragă/ Și
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
mișcare,/ Se sparg secundele rănite de pământ/ De parcă timpul o pune la-ncercare.// Tristețea nu are anotimp / Din unghiul său statornic te veghează,/ Ea mintea parcă-ți capturează/ În fiecare margine de gând.// (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
și în acest sens Eugen Lovinescu scria: „Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții”. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
cancer și de tuberculoză, ca-n poezia Parc, oraș dominat de cadavre care se descompun, Cuptor, oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al poeziilor dominate
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
fait la sourde Oreille”). Poezia de dragoste este un alt teritoriu de rezistență a liricii lui Constantin Frosin. Este o iubire marcată de trecerea timpului (,,temps raté”, temps manqué”), de trecerea propriei vieți a eroului poetic (,,mă vie passée”), de melancolie și singurătate, căci iubita rămâne prinsă în ireal și iluzie. Setea lui de iubire (,,soif d’aimer”) se transferă astfel în alt plan, cel astral. Oglindă nu mai cuprinde cele două chipuri împreunate (,,C’était écrit ?.../ Une couche de glace
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
MADAME VINTILĂ: Și alții, pe care ai să-i vezi mereu, întotdeauna... Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. Lung moment de tăcere, în care gândul tuturor se depărtează.) ȘTEFAN (scuturându-se din melancolia care i-a cuprins pe toți): Bună treabă mi-ai făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e azi? Iacă, știi în câte e azi. Îți place? (Face un gest circular, arătându-i vag pe toți
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]