11,082 matches
-
4.6. Orexina Orexina, denumită și hipocretină, este un neuropeptid compus din 33 de aminoacizi eliberat de hipotalamusul postero-lateral, având ca principal rol fiziologic reglarea ciclului somn-veghe și comportamentului alimentar (Sakurai și colab., 1998). Situată la interfața dintre somn, homeostazia metabolică și sistemul de recompensă, orexina stimulează consumul de alimente. Cercetările experimentale efectuate până în prezent au stabilit că orexina A (hipocretina-1) este mai activă decât orexina B (hipocretina-2). Acțiunile lor neurostimulante se realizează prin intermediul unui receptor specific cuplat cu proteina G
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eliberarea de prostaglandine hipotalamice. S-a constatat că febra indusă de substanțele pirogene crește sinteza de PGE, la nivelul centrilor termoreglatori hipotalamici, iar antipireticele (aspirină, indometacin etc.) inhibă formarea acesteia. Eliberarea catecolaminelor și acetilcolinei este, de asemenea, inhibată. Pe plan metabolic, prostaglandinele exercită efecte antilipolitice, reducând eliberarea glicerolului și acizilor grași din țesutul adipos, și împiedică acțiunea lipolitică a catecolaminelor, ACTH, TSH, STH, glucagonului și teofilinei. La baza acestor efecte stă scăderea cAMP intracelular, produsă de inhibarea adenilatciclazei membranare. În comparație cu modificările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prostaglandina respectivă. Asupra creșterii celulare, prostaglandinele acționează prin intermediul cAMP și ADN, cu participarea ionilor de calciu. PGE1, de exemplu, crește încorporarea de baze purinice și pirimidinice în nucleotide, determinând proliferarea timocitelor. La rândul său, stimularea sintezei de ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul creșterii și diviziunii celulare. În neoplazii, acest echilibru devine ineficient, ducând la creșterea prostaglandinelor la nivelul țesutului tumoral. În general, hormonii locali lipidici dețin un rol important în asigurarea stabilității membranelor lipoproteice celulare și intracelulare. Fiind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
termolitice). Căldura specifică a țesuturilor vii fiind de 0,83 calorii/kilocorp/1°C, la adultul de 70 kg sunt necesare aproximativ 58 de calorii pentru a-i crește temperatura corporală cu 1°C sau 1,8°F. În condiții metabolice bazale, termogeneza la om poate atinge 60 - 70 de calorii pe oră, atrăgând după sine creșteri ale temperaturii corporale de 1,2°C pe oră. În efortul fizic de diferite grade, producerea de căldură poate crește pentru perioade scurte de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corporale, pierderea de căldură va fi mai mare sau mai mică. II.9.3. MECANISME TERMOREGLATOARE CENTRALE Reglarea temperaturii corporale depinde de activitatea somato-vegetativă integrată și autoreglată de hipotalamus. Sensul și amploarea reacțiilor termoreglatoare sunt, ca și în cazul proceselor metabolice, sub controlul permanent al sistemului nervos central. Regiunea preoptică mediană a hipotalamusului anterior fiind bogată în neuroni sensibili la cald și la rece, îndeplinește rol de veritabil termostat biologic. Acesta reglează pe cale reflexă adaptând la necesitățile normale ale organismului atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiilor termolitice induse de vasodilatația cutanată și sudație. Astfel, hipotalamusul coordonează atât mecanismele termogenetice inductoare de căldură, cât și pe cele termolitice de îndepărtare a excesului caloric, asigurând echilibrul balanței termice. Componenta vegetativă simpatică a termoreglării influențează simultan atât termogeneza metabolică realizată de intensificarea glicogenolizei hepatice și musculare, însoțită de lipoliza țesutului adipos brun pe cale 1-adrenergică, cât și inhibarea pierderilor de căldură produse de reacțiile vasomotorii cutanate și sudorale. Spre deosebire de fibrele simpatice vasoconstrictoare adrenergice eliberatoare de noradrenalină și neuropeptid Y ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apără contra frigului prin: - vasoconstricție în teritoriul cutanat, pentru a reduce pierderile calorice prin iradiere, conducție și convecție; - scăderea secreției sudorale, în vederea diminuării pierderii de căldură prin evaporare și conservării sale la nivelul nucleului termic central al organismului; - activarea proceselor metabolice celulare pe cale nervoasă (frisonul termic, activitatea musculară voluntară) și endocrină, ca principale modalități de intensificare a reacțiilor termogenetice; - ingestia de alimente calorigene (băuturi calde, bogate în hidrocarbonate, grăsimi etc); - participarea paniculului adipos subcutanat, rău conducător de căldură, cu rol de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reacțiile neuroendocrine produse de efort, ca factor de menținere și consolidare a sănătății, au fost menționate la capitolele consacrate diverselor funcții ale organismului, ele vor fi succint reluate, pentru a oferi o idee de ansamblu asupra principalelor adaptări somato-vegetative și metabolice produse de solicitările fizice sau psihice de diferite tipuri și grade. Acestea reprezintă variații de la starea de repaus, ca termen de referință a normalității. Cu mici excepții, atât funcțiile, cât și constantele biologice ale organismului variază în efort în limite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organo-vegetative și endocrino-metabolice din efortul dinamic sunt mult mai intense. II.11.2. CHELTUIELILE ENERGETICE ÎN EFORT Intensitatea cheltuielilor energetice în efort poate fi apreciată în funcție de consumul de oxigen raportat la unitatea de timp și exprimată sub formă de echivalent metabolic (MET = O2 ml consumat/kg corp/min). Un MET este egal cu 3,5 ml O2/kg corp/min sau cu 1,2 calorii/min și reprezintă energia necesară acoperirii nevoilor metabolice ale organismului în condiții bazale de repaus. Nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de timp și exprimată sub formă de echivalent metabolic (MET = O2 ml consumat/kg corp/min). Un MET este egal cu 3,5 ml O2/kg corp/min sau cu 1,2 calorii/min și reprezintă energia necesară acoperirii nevoilor metabolice ale organismului în condiții bazale de repaus. Nivelul cheltuielilor energetice este de 3 - 5 MET în efortul ușor, corespunzând la 11-18 O2 ml/kg corp/ min sau la 4-6 kcal/min. În efortul moderat, cheltuielile energetice ating 5 - 7 MET
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
musculară. Din păcate, cantitatea de ATP prezentă în mușchi asigură energia de contracție maximală numai pentru 5-6 s, chiar și la sportivii bine antrenați. De aceea, este necesar ca ATP să se formeze continuu, printr-una din cele trei căi metabolice responsabile de refacerea sa la nivel muscular. Aceste căi sunt reprezentate de: sistemul fosfagen (fosfocreatină-fosfat-ATP), sistemul anaerob glicogen-acid lactic și sistemul aerob de degradare a glucozei, acizilor grași și unor aminoacizi (fig. 160). Sistemul energetic fosfagen este reprezentat de ATP
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de lungă durată. Faza de scurtă durată a refacerii este de aproximativ 1 oră și depinde de datoria de oxigen contractată în timpul efortului. Aceasta este cantitatea suplimentară de oxigen care trebuie introdusă în organism după terminarea efortului, în vederea restabilirii echilibrelor metabolice și funcționale de repaus. Plata datoriei de oxigen se face în două etape: alactacidă, cu durată de 2-3 minute, și lactacidă, cu evoluție lentă, de cel puțin o oră. În timp ce datoria alactacidă este de 3,5 l O2, cea lactacidă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
teritoriul splanhnic, succedată de comutarea masei sanguine circulante spre musculatura în stare de activitate. Tendința la creștere a presiunii arteriale în timpul efortului fizic contribuie la distensia și reducerea rezistenței vaselor din mușchii în stare de activitate și la potențarea vasodilatației metabolice de la nivelul acestora. Datorită factorilor locali și generali de activare a circulației, fluxul sanguin muscular poate crește de 15-25 de ori în efortul dinamic maximal la sportivii bine antrenați. În timpul contracției puternice și continue, fluxul sanguin local poate, dimpotrivă, scădea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Prima asigură starea de alertă (din prestart) și reacțiile catabolice inițiale produse de stresul de efort (metabolizarea și utilizarea glicogenului și grăsimilor de rezervă), iar noradrenalina realizează adaptările hemodinamice generale indispensabile realizării lui în limite normale. Ansamblul reacțiilor cardiovasculare și metabolice produse de descărcările simpatico-adrenergice de efort (fig. 162). Scăderi ale eliberării și excreției de catecolamine apar în efortul la temperaturi înalte, în mediul hiperbar și oboseală. Relații inverse există între gradul oboselii și conținutul plasmatic sau urinar în catecolamine. Funcția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
producerea actului comportamental motor, cât și în realizarea reacțiilor vegetative și endocrine. În timp ce postura și mișcările coordonate active sunt sub controlul cortexului motor precentral, al căii piramidale, cerebelului și formațiunilor subcorticale ale sistemului extrapiramidal, reacțiile de integrare, activare și adaptare metabolică din efortul fizic sunt realizate pe cale neuroendocrină, cu participare simpatico-adrenală, pe de o parte, și hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenală, pe de altă parte. Sub influența descărcărilor mai mari de ACTH hipofizar, cu participarea stimulatoare a CRF-hipotalamic, se eliberează cantități adecvate de cortizol, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulării complexului hipotalamo-hipofizar mari cantități de hormoni catabolizanți: CRF, ACTH, Cortizol, TSH, hormoni tiroidieni și catecolamine, urmate de lansarea în circulație a hormonilor anabolizanți (gonadali, ADH, mineralocorticoizi). Îndeplinind rol de veritabili hormoni ai stresului, descărcările hormonale asigură substratul energetic și metabolic al reacțiilor biologice de apărare, adaptare și restabilire a echilibrelor homeostazice. Participarea componentei neurohormonale la reacțiile de coordonare, apărare și adaptare hotărăște evoluția dezechilibrelor produse de factorul stresant spre activare, restabilire și normalizare sau spre stadiul al treilea de epuizare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atât a CRH hipotalamic eliberator de ACTH adenohipofizar și corticoizi suprarenalieni, cât și a nucleului pontin locus coeruleus activator al căii simpatico-adenomedulare periferice prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată ganglion simpatic modificat, secretor în proporție de 80% a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin intermediul coloanei toraco-lombare. Acționând împreună, cele două căi efectoare realizează o gamă variată de reacții adreno-simpatice, neuroendocrine, metabolice, comportamentale și imunitare de diferite intensități și durate. Adrenalina de exemplu, întărește efectele excitării nervoase simpatice și exercită o serie de acțiuni metabolice adiționale. Este produsă exclusiv de către glanda medulosuprarenală, considerată ganglion simpatic modificat, secretor în proporție de 80% a adrenalinei. Noradrenalina nu depășește 20% din secreția catecolaminelor adrenomedulare. În multe țesuturi și organe, acțiunile adrenalinei și noradrenalinei sunt similare. În timp ce noradrenalina acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra receptorilor 1 și 1 excitatori, adrenalina posedă și acțiuni inhibitorii prin intermediul receptorilor 2, de aproximativ 10 ori mai intense decât ale noradrenalinei. Deși nu este esențială proceselor vitale, adrenalina deține un rol important în autoreglarea cardiovasculară și controlul proceselor metabolice. Sub influența adrenalinei și sistemului simpatic crește frecvența și forța de contracție a inimii, însoțită de creșterea debitului cardiac și a tonusului vascular. Adrenalina, nu și noradrenalina, dilată vasele coronare, ale musculaturii scheletice și căilor pulmonare. Pe plan metabolic, adrenalina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
proceselor metabolice. Sub influența adrenalinei și sistemului simpatic crește frecvența și forța de contracție a inimii, însoțită de creșterea debitului cardiac și a tonusului vascular. Adrenalina, nu și noradrenalina, dilată vasele coronare, ale musculaturii scheletice și căilor pulmonare. Pe plan metabolic, adrenalina determină creșterea glucozei și lipidelor sanguine, ca urmare a mobilizării lor din depozite în vederea utilizării în scop energetic și intensificării proceselor metabolice. Adrenalina și cortizolul sunt astfel principalii hormoni ai stresului. Cortizolul la rândul său, ca principal glucocorticoid, exercită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tonusului vascular. Adrenalina, nu și noradrenalina, dilată vasele coronare, ale musculaturii scheletice și căilor pulmonare. Pe plan metabolic, adrenalina determină creșterea glucozei și lipidelor sanguine, ca urmare a mobilizării lor din depozite în vederea utilizării în scop energetic și intensificării proceselor metabolice. Adrenalina și cortizolul sunt astfel principalii hormoni ai stresului. Cortizolul la rândul său, ca principal glucocorticoid, exercită importante acțiuni metabolice asupra hidrocarbonatelor, proteinelor și lipidelor, favorizând creșterea rezistenței și adaptării la stres. Principala sa acțiune metabolică este reprezentată de creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea glucozei și lipidelor sanguine, ca urmare a mobilizării lor din depozite în vederea utilizării în scop energetic și intensificării proceselor metabolice. Adrenalina și cortizolul sunt astfel principalii hormoni ai stresului. Cortizolul la rândul său, ca principal glucocorticoid, exercită importante acțiuni metabolice asupra hidrocarbonatelor, proteinelor și lipidelor, favorizând creșterea rezistenței și adaptării la stres. Principala sa acțiune metabolică este reprezentată de creșterea glucozei sanguine pe seama intensificării consumului de proteine și grăsimi din organele de depozit. Cortizolul stimulează gluconeogeneza hepatică și inhibă captarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
energetic și intensificării proceselor metabolice. Adrenalina și cortizolul sunt astfel principalii hormoni ai stresului. Cortizolul la rândul său, ca principal glucocorticoid, exercită importante acțiuni metabolice asupra hidrocarbonatelor, proteinelor și lipidelor, favorizând creșterea rezistenței și adaptării la stres. Principala sa acțiune metabolică este reprezentată de creșterea glucozei sanguine pe seama intensificării consumului de proteine și grăsimi din organele de depozit. Cortizolul stimulează gluconeogeneza hepatică și inhibă captarea și utilizarea glucozei la nivelul unor țesuturi, nu și la nivel cerebral unde glucoza îndeplinește rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cerebral unde glucoza îndeplinește rol de principal nutriment. Totodată, cortizolul intensifică degradarea proteinelor tisulare inclusiv musculare, până la stadiul de aminoacizi a căror concentrație plasmatică crește, favorizând gluconeogeneza. Lipoliza este, de asemenea, activată, contribuind la mobilizarea acizilor grași și intensificarea proceselor metabolice alternative de creștere a glucozei sanguine. O acțiune permisivă a cortizolului față de efectele vasoconstrictoare ale catecolaminelor poate apare în cazurile de deficit marcat sau lipsă a acestuia. Persoanele cu lipsă sau insuficiență pronunțată de cortizol în timpul stresului, prezintă șoc circulator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și analgezie dependentă de opioide. De precizat că în timp ce stresul acut de apărare și adaptare (fight or flight) care depinde de activarea predominentă a axei hipotalamo-simpatico-adrenomedulară eliberatoare de catecolamine, stresorii cronici determină și stimularea complexului hipotalamo-hipofizo-adrenocortical. II.12.4. DEREGLĂRI METABOLICE CELULARESTRES OXIDATIV Veriga efectoare celulară a acestor reacții este reprezentată de creșterea speciilor reactive ale oxigenului și azotului la nivelul diverselor țesuturi și organe. Cercetările întreprinse în ultimele două decenii cu mijloace tehnice din ce în ce mai avansate coborând de la nivelul organismului întreg
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]