4,293 matches
-
unde a avut prilejul de a-i vedea în (re)acțiune pe radicalii negri, de a observa lașitatea oportunistă a universității și universitarilor. Partea a doua a trilogiei, „Nihilismul în stil american”, scrutează fundamentele filozofice - de la epistemologie la morală și metafizică - ale lumii nord-americane contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea lui Dumnezeu, ne împinge
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și în același timp în locul altora și să poată găsi pentru toți modalitatea adecvată de expunere. Există doar un singur Mendelsohn! Ceea ce l-a preocupat pe Kant pare să fi fost nu atât accesibilitatea, cât coerența întregului. După apariția Întemeierii metafizicii moravurilor, dar înainte de publicarea Criticii rațiunii practice și a celei de-a doua ediții a Criticii rațiunii pure, el îi scria, în septembrie 1785, cu un anumit sentiment de neliniște discipolului său Christian Gottfried Schütz: „Trebuie să-mi țin gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unei ipoteze interpretative va fi legată în mod firesc de evaluarea unor interpretări alternative și nu o dată de angajarea în discuții asupra conflictului interpretărilor. Oricine încearcă să stabilească care a fost poziția lui Kant într-o problemă, fie ea relația metafizicii naturii corporale cu filosofia transcendentală și cu știința matematică a naturii din vremea sa, fie dreptul oamenilor de a minți cu intenții bune, nu se va putea limita la studiul textelor relevante ale filosofului. Va fi necesar ca el să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Filosofie a Universității București, mi-a înlesnit accesul la multe lucrări din literatura pe care am studiat-o. februarie 2005 Autorul PRESCURTĂRI ALE TITLURILOR UNOR LUCRARI ALE LUI KANT IN TRADUCERE ROMANEASCA CRP - Critica rațiunii pure Pr - Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din literatura pe care am studiat-o. februarie 2005 Autorul PRESCURTĂRI ALE TITLURILOR UNOR LUCRARI ALE LUI KANT IN TRADUCERE ROMANEASCA CRP - Critica rațiunii pure Pr - Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale teoriei virtuții”, a doua parte a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pure Pr - Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale teoriei virtuții”, a doua parte a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii 2. Știința naturii și legile științei 3. Două concepte ale cunoașterii 4. Idei regulative ca principii ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept știință Imm - Întemeierea metafizicii moravurilor Pmsn - Principiile metafizice ale științei naturii Crp - Critica rațiunii practice Cpj - Critica puterii de judecare Rlrp - Religia în limitele rațiunii pure Mm - Metafizica moravurilor Pmtv - „Principiile metafizice ale teoriei virtuții”, a doua parte a Metafizicii moravurilor CUPRINS 1.Filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii 2. Știința naturii și legile științei 3. Două concepte ale cunoașterii 4. Idei regulative ca principii ale cercetării 5. Despre rațiunea morală comună 6. Un sens al rigorismului moral
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două interese se regăsesc în opera de maturitate a lui Kant, în filosofia lui critică. Ne putem, prin urmare, întreba: care sunt acele elaborări teoretice prin care a dat Kant curs acestor interese? Care este relația dintre întemeierea kantiană a metafizicii și elaborarea principiilor metafizice ale științei matematice a naturii? Răspunsul la prima întrebare este simplu. Legitimarea metafizicii ca știință a fost înfăptuită de Kant prin elaborarea filosofiei sale transcendentale, expusă în Critica rațiunii pure (prescurtat CRP) și în Prolegomene (prescurtat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin urmare, întreba: care sunt acele elaborări teoretice prin care a dat Kant curs acestor interese? Care este relația dintre întemeierea kantiană a metafizicii și elaborarea principiilor metafizice ale științei matematice a naturii? Răspunsul la prima întrebare este simplu. Legitimarea metafizicii ca știință a fost înfăptuită de Kant prin elaborarea filosofiei sale transcendentale, expusă în Critica rațiunii pure (prescurtat CRP) și în Prolegomene (prescurtat Pr.), iar cercetarea fundamentelor metafizice ale științei naturii a fost întreprinsă în mod sistematic în lucrarea Principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În schimb, căutarea răspunsului la cea de a doua întrebare a condus, odată cu trecerea timpului, al analize tot mai complexe și la concluzii tot mai controversate. În unul din capitolele părții finale a CRP, intitulat „Arhitectonica rațiunii”, Kant va caracteriza metafizica drept o expunere a cunoașterii fiolosofice - cunoașterea din concepte - în unitatea ei sistematică. Metafizica este fie metafizica folosirii speculative, fie metafizica folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
timpului, al analize tot mai complexe și la concluzii tot mai controversate. În unul din capitolele părții finale a CRP, intitulat „Arhitectonica rațiunii”, Kant va caracteriza metafizica drept o expunere a cunoașterii fiolosofice - cunoașterea din concepte - în unitatea ei sistematică. Metafizica este fie metafizica folosirii speculative, fie metafizica folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tot mai complexe și la concluzii tot mai controversate. În unul din capitolele părții finale a CRP, intitulat „Arhitectonica rațiunii”, Kant va caracteriza metafizica drept o expunere a cunoașterii fiolosofice - cunoașterea din concepte - în unitatea ei sistematică. Metafizica este fie metafizica folosirii speculative, fie metafizica folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la concluzii tot mai controversate. În unul din capitolele părții finale a CRP, intitulat „Arhitectonica rațiunii”, Kant va caracteriza metafizica drept o expunere a cunoașterii fiolosofice - cunoașterea din concepte - în unitatea ei sistematică. Metafizica este fie metafizica folosirii speculative, fie metafizica folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii”, Kant va caracteriza metafizica drept o expunere a cunoașterii fiolosofice - cunoașterea din concepte - în unitatea ei sistematică. Metafizica este fie metafizica folosirii speculative, fie metafizica folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
folosirii practice a rațiunii pure. Cea dintâi, singura care ne interesează aici, este numită metafizica naturii. (Termenul natură este folosit la Kant pentru toate obiectele date simțurilor noastre, prin urmare atât pentru natura corporală, materială, cât și pentru natura gânditoare.) Metafizica naturii este alcătuită, la rândul ei, din filosofia transcendentală și din fiziologia rațiunii pure. În filosofia transcendentală, intelectul și rațiunea se raportează la „obiecte în genere”, în fiziologie la „obiecte date”. Filosofia transcendentală formulează condițiile posibilității experienței, care sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
condiții ale cunoașterii naturii corporale și a celei sufletești. Condițiile experienței în genere sunt condiții ale posibilității obiectelor experienței. În exprimarea caracteristică a lui Kant, principiile oricărei experiențe posibile sunt legi universale ale naturii, care pot fi cunoscute a priori. Metafizica naturii corporale este numită de Kant fizică rațională sau, de cele mai multe ori, fizică pură. El atrage atenția asupra distincției dintre fizică rațională (physica rationalis) și știința matematică a naturii, numită pe atunci și fizică generală (physica generalis)2. În Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
distincției dintre fizică rațională (physica rationalis) și știința matematică a naturii, numită pe atunci și fizică generală (physica generalis)2. În Cuvântul înainte la Pmsn, autorul revine asupra unora dintre aceste distincții. Kant precizează încă o dată că „partea transcendentală a metafizicii naturii” nu se raportează la obiecte determinate ale experienței, ci formulează condițiile posibilității experienței în genere, legile universale ale naturii. În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant precizează încă o dată că „partea transcendentală a metafizicii naturii” nu se raportează la obiecte determinate ale experienței, ci formulează condițiile posibilității experienței în genere, legile universale ale naturii. În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece principiile transcendentale vor fi aplicate la două genuri diferite de obiecte. În acest sens, Kant distinge între filosofia transcendentală, ca „metafizică generală a naturii”, și „metafizica specială a naturii”3. Spre deosebire de natura
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În măsura în care se ocupă de obiecte date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece principiile transcendentale vor fi aplicate la două genuri diferite de obiecte. În acest sens, Kant distinge între filosofia transcendentală, ca „metafizică generală a naturii”, și „metafizica specială a naturii”3. Spre deosebire de natura corporală, Kant apreciază că natura gânditoare (sufletul) nu poate să devină obiect al unei științe. Și anume deoarece obiectele simțului intern nu pot fi construite în intuiție. Matematica nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
date simțurilor, ea va fi o metafizică a naturii corporale sau a naturii gânditoare deoarece principiile transcendentale vor fi aplicate la două genuri diferite de obiecte. În acest sens, Kant distinge între filosofia transcendentală, ca „metafizică generală a naturii”, și „metafizica specială a naturii”3. Spre deosebire de natura corporală, Kant apreciază că natura gânditoare (sufletul) nu poate să devină obiect al unei științe. Și anume deoarece obiectele simțului intern nu pot fi construite în intuiție. Matematica nu le este în principiu aplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lipsi de concepte și principii „metafizice”, concepte cum sunt cele de materie, mișcare, umplerea spațiului sau inerție. Ei postulează de obicei asemenea concepte și principii fără a le cerceta însă sursele a priori 6. Ce spune Kant despre relația dintre metafizica generală și cea specială, dintre filosofia transcendentală și principiile metafizice ale științei naturii? Afirmația care revine în cartea sa este aceea că princpiile metafizice ale științei naturii sunt elaborate prin „aplicarea” conceptelor și principiilor pure ale intelectului noțiuni empirice de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
metafizice ale științei naturii? Afirmația care revine în cartea sa este aceea că princpiile metafizice ale științei naturii sunt elaborate prin „aplicarea” conceptelor și principiilor pure ale intelectului noțiuni empirice de materie 7. Tabela categoriilor este schema care asigură completitudinea metafizicii naturii corporale. Kant cercetează în Pmsn determinările conceptului de materie prin raportare la cele patru clase de concepte pure ale intelectului: cantitate, calitate, relație și modalitate. Iar în capitolul al treilea al Pmsn, intitulat „Principiile metafizice ale mecanicii”, el formulează
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al treilea al Pmsn, intitulat „Principiile metafizice ale mecanicii”, el formulează trei legi ale mișcării drept contrapărți ale celor trei analogii ale experienței. Kant caracterizează demonstrația fiecăreia dintre aceste legi afirmând că enunțul uneia dintre analogiile experienței, ca enunț al metafizicii generale, este „pus la bază” sau „pus ca temei” (zum Grunde gelegt) sau că pentru demonstrație trebuie „împrumutat” (entlehnt) un enunț al metafizicii generale. În tradiția mai veche a exegezei kantiene, caracterizarea dată de autorul Pmsn relației dintre metafizica generală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant caracterizează demonstrația fiecăreia dintre aceste legi afirmând că enunțul uneia dintre analogiile experienței, ca enunț al metafizicii generale, este „pus la bază” sau „pus ca temei” (zum Grunde gelegt) sau că pentru demonstrație trebuie „împrumutat” (entlehnt) un enunț al metafizicii generale. În tradiția mai veche a exegezei kantiene, caracterizarea dată de autorul Pmsn relației dintre metafizica generală și cea specială, potrivit căreia principiile celei din urmă sunt formulate prin aplicarea principiilor filosofiei transcendentale noțiunii de materie și constituie exemple in
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al metafizicii generale, este „pus la bază” sau „pus ca temei” (zum Grunde gelegt) sau că pentru demonstrație trebuie „împrumutat” (entlehnt) un enunț al metafizicii generale. În tradiția mai veche a exegezei kantiene, caracterizarea dată de autorul Pmsn relației dintre metafizica generală și cea specială, potrivit căreia principiile celei din urmă sunt formulate prin aplicarea principiilor filosofiei transcendentale noțiunii de materie și constituie exemple in concreto ale acestora, a fost socotită neproblematică și nu a constituit obiect de discuție și de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]