20,801 matches
-
cu scop nobil În folosul poporului român”, așa cum obișnuia să spună pe timpul când „era În funcție” Îi stăpânea Întreaga ființă, nu prea mai avea teamă dar era precaut și atent la orice zgomot, la orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nicio mișcare că te belesc! Ajunse acasă, Maria Îl aștepta cu ceaunul mare pus cu apă la fiert pentru a „rezolva” foarte repede cu cei doi urechiați cu care spera să-i vină acasă bărbatul. Victor intră cu precauție, se mișca rapid, o trase pe Maria În camera din fundul casei și-i spuse pe un ton de om ieșit din minți: Marie, fii atentă la ce-ți spun! Este o chestie foarte secretă și foarte periculoasă pentru amândoi. Dacă se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
amândoi. Dacă se află, dacă sufli un cuvânt murim amândoi În pușcărie dar nu Înainte de a te spânzura eu de limbă, ai Înțeles?! Măi, omuli, da mă sparii! Ci esti, ci-i cu tini!? Gata, am hotărât, hai să ne mișcăm repede și mai ales nu pune Întrebări, fii tare și nu te pierde cu firea că facem o faptă bună, este vorba de viață de om, un om, un prieten, auzi tu? Au făcut lampa mică-mică, au plecat amândoi Îngrijorați
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
firea că facem o faptă bună, este vorba de viață de om, un om, un prieten, auzi tu? Au făcut lampa mică-mică, au plecat amândoi Îngrijorați, au ajuns la cadavru și cum-necum l-au adus pe brațe până-n casă. Se mișcau ca două umbre. În timp ce Maria spăla fața omului, atât cât se putea, a tresărit imediat ce l-a recunoscut pe Ștefan Sterescu, cel cu care „băietul” ei venea adesea la pescuit sau la o rață friptă și un pahar cu vin
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oale. A lăsat numai o „ușă” prin care Maria a improvizat un pat din câteva lăicere și o pernă veche. Cu grijă și cu mare greutate l-au mutat pe Ștefan care nu a deschis ochii și nu s-a mișcat, era mort, dar Victor a constatat după mai multe Încercări că: Marie, Marie, are puls, trăiește, poate scapă! Doamne, ce-ar mai fi și minunea asta! Omule, nu ti grăghi, omu-i mort de-a ghinilea! Ești proastă! Pușchea pe limba
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață. Victor a sosit de la magazin unde se Întărise cu o cinzeacă de rom și o găsi pe Maria incapabilă să spună ce s-a Întâmplat, iar omul a crezut că ceva extrem de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o prevedeam, ce soluții aveam? Niciuna? Durerea-i durere și nai ce-i face? Maria a intrat repede cu o lumânare aprinsă, avea ea o presimțire neagră, că doar nu degeaba urlase atât de dureros Vizanti. Simți că cineva se mișcă, Îndreptă lumina către chiupul cel mare, văzu că este Întors pe partea În care nu era rănit, rosti un „Doamni agiutî!” și spuse cu un glas nepământean: Adicî, ne’ta poț vorghi? Mă cunoști!? Cât de mult sa bucurat când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se Întrebă Rică Olaru. Da, mai primeam pastă și periuță de dinți de cea mai slabă calitate și săpun „Cheia” și matricole cusute pe mâneca stângă. Mereu Încolonați și disciplinați de cei trei pedagogi care aplicau corecții fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În suflet? Poate că da! Nu pot dormi singură În pat! Să nu mă Înțelegi greșit dacă vin lângă tine, nu cer nimic, nu ofer nimic și nici nu spun nimănui nimic! Fata, fără a mai sta pe gânduri, se mișcă felin și precis, intră sub așternut, acolo unde băiatul s-a tras cât mai lângă perete. Cu un simț suplimentar, băiatul a realizat faptul că micul și delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Se poate? Vă invit În fabrică. Peste cinci minute, cei trei părăsiră clădirea administrației și peste o jumătate de oră ajunse la o fabrică mică și vopsită În roșu. Situată Într-un cartier mărginaș, clădirea părea nelocuită, nimic nu se mișca În jurul ei, dar În interior, lucrurile stăteau cu totul altfel. Utilată cu războaie de țesut de ultimă generație, hala vopsită În alb sclipea de curățenie iar Ștefan simți cum funcționează climatizarea tehnică. Cunoștea bine războaiele de țesut, exista și la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Nu mai avu timp pentru că la ușă se auzi o ciocănitură salvatoare. Salvatoare?! Fata se făcu stocajie, se Îmbrăcă În zece secunde, se aranjă un pic și atât mai putu a spune: E grav, stai aici după raft, nu te mișca și nu scoate nici un cuvânt! Rică, deja blocat psihic, pică Într-o nedumerire cu mult mai mare și nu Înțelegea de ce se simțea amenințat. Ada se Îndreptă spre ușă și cu un aer cât se poate de calm o deschise
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă glasul și pantalonii în dungi se mișcară pe loc. —Nu vine nimeni. —Ascultă, Pidot, te rog să-i duci un mesaj doamnei Carosse. Spune-i că sunt bine și că am plecat spre sud. O să încerc să trec în Elveția până se liniștesc lucrurile. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
asemănător cu care, ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență, când desincronizat, păreau că întrețin o conversație. Pașii lui ritmați înaintând spre țelul lor semănau cu pledoaria unui avocat; pașii ei inegali aduceau mai degrabă cu un șir de interjecții. Charlot își dădu seama că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
convinsă că Chavel va reveni într-o zi, spuse Charlot. Devenise o obsesie pentru ea. M-am gândit că ai putea să o lecuiești de obsesia asta. Poate chiar ai și făcut-o. Acum trebuie să plec. Să nu te miști de-aici că altminteri sfârșești afară în ploaie. Thérèse se întorsese în sufragerie. O găsi privind insistent portretul bunicului lui. — Nu seamănă deloc, absolut deloc, zise ea. — Nu găsești că totuși ochii...? Nu, eu nu văd nimic. Dumneata semeni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
simți că i s-au uscat buzele. Era absurd să-l stăpânească asemenea emoții în momentul când se pregătea să-i ceară mâna unei fiice de negustor... Dar rată șansa de a o face, căci nu reuși nici măcar să-și miște limba în gură. — Poate că o să trebuiască să mă duc în târg la Brinac să caut un bărbat, adăugă ea. Am auzit că, dacă ești bogată, se găsesc tot felul de vânători de zestre. Dar pe-aici nu văd nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că fata fusese într-o stare de spirit generoasă astă-seară. Mâine... Când reveni în camera sa, îl găsi pe Carosse întins în pat și învelit cu haina: avea gura puțin deschisă și sforăia întrerupt. Zgomotul clanței îl trezi; nu se mișcă din pat, doar deschise ochii și îl privi cu un zâmbet superior abia schițat. —Ia zi, m-ați analizat pe toate părțile? întrebă el. — Pentru un actor cu experiența ta, de data asta ai ales un rol prost. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic. Charlot îi distingea silueta ca pe o grămadă de saci cu făină aruncați la întâmplare. Băgă mâna în buzunarul lui Carosse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era brațul actorului. Mormăi ceva de neînțeles din care Charlot prinse doar cuvântul „destin“; probabil interpreta un rol chiar și în somn. Charlot puse revolverul în buzunarul său. Apoi căută din nou în buzunarul lui Carosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Oare de ce nu poate dormi liniștit cel care a ucis un om, se întreba Charlot. 14 —Unde ai fost? îl întrebă Thérèse. Charlot își curăța cu un cuțit noroiul de pe pantofi. — În timpul nopții mi s-a părut că aud ceva mișcând înspre șopronul din grădină. M-am dus să mă uit. Ai găsit vreo urmă? Nu. — O fi fost Chavel, zise fata. Mult timp n-am putut să dorm, m-am tot gândit la el. Să dai un om afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puțin la curajul abordării, la personajele recompuse din detalii semnificative, la documentarea minuțioasă și la imaginile inedite. Toate la un loc merită aprecierea celor mai pricepuți în arta filmului. Ca jurnalist, remarc simbolistica ingenioasă și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu. Urmăriți cu atenție filmul: Dan Voiculescu, îmbrăcat lejer, zburdă prin mica să împărăție cu holuri lungi tapetate cu tablouri. La intrare, zărim încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu vorbește de sub un tablou cu Voiculescu. Ochiul din spatele camerei îl vede dublu: în viu și pictat. Imaginea urcă încet de pe fața vie pe chipul zugrăvit. Tabloul imită trăsăturile aristocrației. Cel viu se mișcă grobian. Răspunde ca un actor când e întrebat unde s-au dus banii Securității. Urmează un prim desen animat. Apare și primul rechin. Înoată rânjind în urma unui vapor care aduce lingouri de aur și teancuri cu dolari din țări străine
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
De ce n-au rămas ascunși, la fel ca până acum, trăgând sfori din spatele cortinei? Au ieșit la suprafață acum pentru că puterea lor a ajuns la apogeu, dar spațiile de manevră li s-au micșorat teribil. Frustrarea că nu-și pot mișca resursele apăsând pe butoanele puterii la fel de eficient ca înainte de 2007, când România nu făcea parte din UE, i-a împins în față. Ne amintim, desigur, cum Patriciu și Voiculescu finanțau generos ideile eurosceptice și pledau pentru amânarea aderării cu un
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]