5,396 matches
-
e de vânzare și nici de închiriat. — Dar, auziți... numitul Lucas se apropie prudent. Asta nu e drept! Dacă ar fi o femeie..., o albă, aș înțelege. Dar nu e decât o indiancă. Și, culmea, o „sălbatică“, o yubani care micșorează capete. — Fratele ei mi-a încredințat-o și nimeni n-o să se atingă de ea. — Nu e ăsta obiceiul. Printre garimpeiros, femeile indience se împrumută. Așa e corect. Manierat... Avea o idee despre ce considerau garimpeiros „corect“ și „manierat“. Căutătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în aer. Sau poate că Omenirea se va hrăni cu pilule și nu va mai avea nevoie de selvă, iar triburile indigene... Credeți că în anul 2000, când vom merge și ne vom întoarce de pe Marte, yubani-i vor mai putea micșora capete în continuare? Sunt un anacronism, prietene. Sunt în afara vremii noastre și trebuie să dispară sau să se transforme... — Și cine îi va ajuta în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
copac cu un gest către rămășițele macabre: — Era necesar...? — Este un vechi obicei de război. Și acum suntem în război. Sau nu-i adevărat? — Nu știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Sau nu-i adevărat? — Nu știu. Sunteți în război? — Albii îl vor... De cincizeci de ani, yubani-i n-au mai micșorat capete. Ritualul este aproape uitat și doar Xudura, cel mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele, dar nu-i respectă nici pe „civilizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici toată noaptea ca să poată medita la tristul lor destin și să înțeleagă că nu trebuiau să se opună yubani-lor. Este ultima lor ocazie să gândească cu propriile lor capete. Mâine vor începe să fie micșorate, și nu o vor mai putea face niciodată. — Și chiar crezi asta? — Ce importanță are ce cred eu? — Multă. Ai trăit ani de zile cu albii. Ai învățat niște lucruri. Nu ți-a rămas nimic? — Mi-a rămas convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin tot satul, dar nimeni nu făcu nici un gest, nici măcar nu păreau să-l fi simțit, căci toți erau atenți la ceremonie. Încet, fără să se piardă flexibilitatea pielii, prăjindu-se, dar prezentând încă aspect natural, capetele începură să se micșoreze pe măsură ce pierdeau grăsimea și astfel, de fiecare dată când războinicii înlocuiau nisipul încins, aveau nevoie de o cantitate tot mai mică. Când, la ultima oră a după-amiezii, Xudura își încheie sarcina, erau de mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capul pe geam și îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din lume. A fost știrea lunii. — Îmi închipui... — A fost de foarte mult prost-gust. — A fost și mai rău, când am fost de față... Mi-a tăiat pofta de mâncare pentru patru zile. — Ați fost de față când le-au micșorat? se interesă plin de înflăcărare Tomás Sierralta. Ați văzut tot? — Foarte neplăcut. Dar, ciudat... Știți că sunteți singurul alb în viață care a văzut vreodată ceremonia capetelor „tzanza“? — Îmi închipui. Era uitată de ani de zile. Ați putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și tipografia? —Păi... da. Jake a înfipt cu forță o furculiță de plastic reciclată într-o varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera că părinții ei aveau să schimbe subiectul. Varza e delicioasă, a remarcat mama lui Alice. —Varza? Mă bucur că vă place! Jake își recăpătase veselia, așa că i-a dat înainte. —E crescută de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altceva de făcut și ar fi trebuit să se bucure la maximum de ultimele câteva săptămâni, zile, ore sau oricât le mai rămăsese. Plus că, acum că nu mai avea un salariu, taxele de la Chicklets îi consumau economiile care se micșorau văzând cu ochii. Dar gândul de a-și ține fiul cel vesel și plin de viață, obișnuit acum cu prezența altor copii, închis în casă numai cu amărâtul lui tată și cu amărâtele lui strădanii de a avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când în când avea hemoragii ușoare, cu pete de sânge pe chilot. Nu a spus la nimeni, nici chiar lui George când acesta îi scria și o întreba de fiecare dată: “ce mai face bebelușul nostru”? Zilele începuseră să se micșoreze, se însera mai devreme. Frusina stătuse până mai târziu la serviciu să termine o lucrare urgentă. În ziua aceea împlinise patru luni de când era însărcinată. Toată ziua, cât a lucrat, a simțit copilul mișcându-se. Când să iasă pe poarta
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
trecând la alte subiecte de discuție. Frusina se gândi până la urmă să meargă măcar la repetițiile care începeau în toamnă, la dansurile populare, poate, această schimbare s-o scoată din starea în care se afla. Zilele începuseră să se micșoreze, semn că se apropie toamna. Soarele nu mai dogorea așa de puternic iar culorile toamnei se așternuseră pe frunzele pomilor, ale viței de vie. Pe lotul pe care i se atribuise de la CAP, de o jumătate de hectar de pământ
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
oglinda verzuie a lacului, apoi am Început să ne sărutăm. Dar sărutul avea un gust ciudat, verde. m-am smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de Îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul Însuși se micșora deodată din toate direcțiile și Începea să mă strângă Într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar Îngusta viața, am Încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care Începuse să mă apese, În mijlocul pieptului. El se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oglinda verzuie a lacului, apoi am început să ne sărutăm. Dar sărutul avea un gust ciudat, verde. M-am smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul însuși se micșora deodată din toate direcțiile și începea să mă strângă într-o menghină. — E ca și cum brusc mi s-ar îngusta viața, am încercat eu să-i explic ciudata senzație, masându-mi locul care începuse să mă apese, în mijlocul pieptului. El se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îi toarnă. I-o trece neveste-si. Aia o primește. Și o dă peste cap. Bă, strig, ia mai dă-mi și mie una. Îmi dă. O torn În gură. Da, parcă-i prea micșoară ceșcuța noastră. De ce s-a micșorat așa? Mai pune una. Îmi pune. O sorb. Întreb, de gazdanevastă: mai merge una? Mai! Pune-i! Îi pune. O suflă. Dumneata?, fac, eu, spre bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de poem, ca o melodie, de basm. Nu mai era mult până la punctul spre care se Îndrepta. Orașul Constanța se și vedea, se și distingea, chiar, bine, apropiindu-se vertiginos, de autoturismul care nici nu-și sporea, nici nu-și micșora viteza. Andreel Conduru avansase prin viață, până În acel moment, urcând vertiginos și victorios, din treaptă În treaptă, acționând sub imperiul, sub auspiciile, sub umbrela tuturor prin - prin-urile amintite mai la Început, prin - prin-uri, pe care și le Însușise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fracțiuni de secundă, un autoturism puternic, cu dimensiuni mai mari decât cele ale Fordului, rula în paralel cu el, cu viteză egală. Din față se apropiau mașini și Iustin observa disperat cum acel autoturism de teren se deplasa în paralel, micșorând intenționat distanța laterală, aproape atingându-i mașina. Întâmplător sau nu, celălalt conducător auto nu a mărit viteza pentru a reuși finalizarea manevrei de depășire în condiții de siguranță, dar nici nu a redus-o pentru a reveni înapoia Fordului să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
meu! exclamă Iuliana, privindu-l din mers cu admirație. - În acest caz, la fel de sincer, mă bucur, Iuliana! Nu știu de ce, dar mă bucur mult... În fine, ca să închei acest capitol, acum, așa cum se observă cu ușurință, acel spațiu s-a micșorat vizibil... Nu știu în ce bază au fost împroprietăriți unii oameni pe domeniul parcului. Altora li s-a acordat cu ușurință autorizație de construcție, restrângânduse mult spațiul verde. S-au ridicat vile, spații comerciale noi, iar restaurantul Debarcader nu mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
numai că între timp i s-a întîmplat ceva, din cauza vieții sau a secundelor prea grăbite sau a poluării sentimentale, în sfîrșit, nu contează din ce cauză, dar între timp aripile au început să i se atrofieze, să i se micșoreze, să i se resoarbă... și astfel aripile i s-au transformat în pleoape, atît a mai rămas din ele, două pleoape... dar atrofierea nu a atins și natura intimă a fostelor aripi, acestea au continuat să conserve un anume tip
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știe când și în ce fel se va împlini profeția - căci, în caz contrar, ar fi un necromant; uneori, nici măcar nu știe cum să o comunice și nici nu are mijloacele pentru a o impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și convertirea, care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
lucrarea Duhului. Iată de ce a celebra euharistia înseamnă să accepți perspectiva pâinii care se lasă mâncată până ce dispare complet. Din acest motiv se poate întâmpla ca propensiunea spre euharistie să nu se concretizeze în euharistie celebrată, iar această situație nu micșorează fidelitatea față de evanghelie. Într-o epocă a Bisericii precum aceea pe care, slavă Domnului, o trăim, apropiatul centenar al morții fratelui Charles, care cade la cincizeci de ani de la încheierea conciliului Vatican al II-lea, este o ocazie ce nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
tineri, stima de sine, pentru misterul ce îi învăluie și, uneori, le sfâșie inima, este un aspect foarte important. Dacă învățam aceste lucruri de mici, în viață nimeni și nimic nu va reuși să ne terfelească demnitatea sau să ne micșoreze libertatea. În mod paradoxal, nici măcar Dumnezeu. Spun aceasta deoarece și cu Dumnezeu trebuie să învățăm să ne relaționăm în mod deschis, în adevăr. Trebuie să învățăm să cultivăm o relație de fii, nu de slujitori, așa încât să fim capabili să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și o tăie de-a dreptul pe câmp în direcția calului fabulos și a aureolei fumurii. Se distinse pe încetul o roată ca de moară, mereu enormă, și un om călare, apoi roata se micșoră puțin, și călătorii cei tineri își dădură seama că era o roată cu găleți pentru irigații. Undeva prin apropiere se afla probabil un mic pârâiaș. Trăsura fu oprită de moșier departe de viziune, încît Felix nu-și putu da seama
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sens înseamnă „a trăi îndreptat către ceva diferit de sine (...), a fi profund angajat și implicat într-o anumită situație și a fi confruntat cu o lume care nu-și pierde obiectivitatea ei și a cărei obiectivitate nu poate fi micșorată de subiectivitatea acelei «ființe» care este «în lume» (...); a fi om înseamnă a se găsi în fața multor sensuri ce trebuiesc realizate și a multor valori ce trebuiesc actualizate. Înseamnă să trăiești în polaritatea tensiunii ce se stabilește între realitate și
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
în raportul reciproc persoanele învață să crească și să se modeleze concomitent. Fiecare se poate descoperi pe sine în mod autentic numai în întâlnirea cu celălalt. De fapt, prezența fratelui cu diversitatea sa de caracter, de cultură, de formare... nu micșorează unicitatea și irepetabilitatea proprie, ci, - dimpotrivă - le accentuează. Stând împreună este posibil să se redescopere sensul profund al aspirațiilor comune spre bunăstare, aspirații ce au rădăcini profunde în același proiect vocațional. „Datoria de a se dezvolta ca persoane, respectând realitatea
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]