3,563 matches
-
sărbătoare, acoperită cu damasc. A doua secvență: fără tacâmul din capul mesei. După înmormântare și după nuntă... O masă de despărțire în cinstea tinerei perechi care va părăsi, peste doar o zi, Bucureștiul. Tânăra soție nu suporta atmosfera balcanică a micului Paris, „gunoiul și glumele acestui târg de bețivi...“. Așa afirmase, cu implacabilă sinceritate, proaspăta doamnă Astrid Vancea, nerăbdătoare să se întoarcă în civilizația Brașovului, pe care îl evoca, de altfel, cu numele său german, Kronstadt. Tăcere compactă. Lumina mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
promit. De-acum înainte, n-o să-ți mai spun altfel decât Nathan. În schimb, vreau ca tu să-mi spui mie Tom. Gata cu doctor Thumb, da? Mă simt prost. — Dar așa ți-am spus întotdeauna, chiar și când erai mic. — Iar eu ți-am spus întotdeauna unchiul Nat, nu-i așa? — Corect. Mă dau bătut. Am intrat într-o epocă nouă, Nathan. Epoca post-familie, post-facultate, post-trecut a lui Glass și Wood. — Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor. Vreau să ies din joc. HARRY: Să ieși? Și unde vrei să te duci? Pe Jupiter? Pe Pluto? Pe vreun asteroid din galaxia vecină? Săracul Tom cel Singuratic, asemenea Micului Prinț, eșuat pe o stâncă, în plin spațiu. TOM: Spune-mi tu unde să mă duc, Harry. Primesc orice fel de propunere. NATHAN: Undeva unde să poți să-ți trăiești viața așa cum vrei. Despre asta vorbim, nu? Continuarea la „Paradisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nader e un vot pentru Bush. — Ba nu e, îl contrazice ea. E un vot pentru Nader. În plus, în Vermont o să câștige Gore. Dacă n-aș fi sigură, aș vota cu el. În felul ăsta, pot să-mi exprim micul meu protest și să îl țin pe Bush la distanță. — Nu știu cum stau lucrurile în Vermont, zice Tom, dar știu că rezultatul alegerilor va fi strâns. Dacă destulă lume gândește ca tine în statele cu rezultate indecise, Bush o să câștige. Honey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prietenii noștri. Sunt, dacă vrei, un fel de detectivi particulari... doar că sunt gratis ! Mick a ajutat-o mult pe mama, În diverse ocazii. E incredibil când vine vorba să pornească pe o pistă. Și e foarte interesat să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus tot ce știm și ar vrea să vorbească puțin cu tine. Simt că mă ia cu leșin. Nu pot să cred că se Întâmplă așa ceva. — Jemima, ascultă-mă, spun precipitat, coborând vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fabulă celebră -, ca să nu spun că nu dispuneam de două sute de mii de lei). Aglaja Vet. era o fată destul de complicată chiar și pentru mine - din cât am feuilletat romanul ei, în câteva după-amiezi la Cărturești - cu niște complexe de mic Chaplin, crescută chiar în atmosfera afumată de circ ambulant. Era totuși un Chaplin femeie, devenit prematur femeie și cu o aversiune greu disimulată față de bărbați - ca în fragmentul din primele pagini, despre bărbați, „mai puțin credincioși decât femeile fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia nu-i face plăcere să fie observat într-o ipostază vulgară; cu copilul de-o aripă, revine la bagajul abandonat și pleacă mai departe păcănind, satisfăcută de refacerea triunghiului natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
negru violaceu destul de greu de găsit, e aceeași. Mi se întâmpla, în focul unei ocupații când trebuia să trec de la scrisul în computer „la pedale“, să nu-mi găsesc pixul, și atunci chiar exploda în mine sentimentul micii posesii (al micului posedat, vorba lui nea Vlad). Domnu’ Vlad, eu îmi pierd o grămadă de idei căutând un pix, mai bine mă duc să-mi iau unul! Păi de ce nu spui așa, Tudorică, că tu vrei să iei o pauză! zâmbea bătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mă îngână suspicios. Nu știu pe nimeni cu numele ăsta. Și la ce salon lucrează? O secundă sunt redusă la tăcere. — Îhm... păi... rostesc în cele din urmă. De fapt... eu... nu știu dacă ați auzit de el. E foarte... mic. — Ai face bine să‑ți schimbi coafeza, zice Elinor. E o nuanță foarte grosieră. Da! zic imediat. Negreșit. — Guinevere von Landlenburg l‑a decretat as în materie pe Julien de pe Bond Street. O știi pe Guinevere von Landlenburg? Rămân puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
obligației de a te splèla pe mâini, mama invocând mizeria din trenuri și bolile care pot fi transmise într-un loc unde circulè atâta lume, eu intru la baie și-mi frec bine mâinile cu sèpun, m-a învèțat de mic sè fac lucrul acesta, de cum intrăm în casè de la joacè, Matei, du-te la baie sè te speli! mi-a intrat atât de mult în sânge îndemnul ei încât, copil fiind, începusem sè-mi spèl mâinile ori de câte ori ieșeam afarè, chiar dacè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
important, eu mă duc! ― Dar n-am terminat încă! Ajunsesem... Ah, da, la profit! La un moment dat am auzit-o că-mi spune ceva despre stăpânii ei. Că într-o dimineață, vezi dumneata, șezând ea așa, cu tava și micul lor dejun dinaintea ușii întredeschise, l-a auzit pe prinț. Tocmai îi propunea soției să petreacă împreună ziua aniversării, doar ei doi, în pădurea de la Păuna. Cum nu mai auzea nimic, a dat să intre cu tava în dormitor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop care era însoțit pe atunci de micul Hungry Hop. Mai târziu, când Hungry Hop însuși preluase afacerea, își continuase patronajul asupra rulotei familiei. Se gândi la ce-i spusese Sampath despre râmele care sunt forțate să iasă din pământ de ploile abundente și fu mișcată. Fără-ndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a întors cu totul și a privit-o direct în ochi. Era negru la față. — Mi-a spus. Fiona s-a încruntat complet nelămurită. Cine ce ți-a spus? —Jake, i-a trântit David răspunsul. Mi-a povestit totul în legătură cu micul lui incident de la spital. Fiona a simțit că i se strânge stomacul. Secretul ieșise, în sfârșit, la lumină, dar se părea că nu fusese tocmai bine primit. Am înțeles, a răspuns ea calmă, deși, în interior, începuse să se panicheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că era timpul să meargă cu toții la culcare și s-a îndepărtat singur, ca în fiecare noapte, să verifice dacă animalele fuseseră adunate, dacă sclavii îi îndepliniseră poruncile, dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bună bucată de timp, singur cu gândurile lui, și cobora apoi, fără să se grăbească, arunca o ultimă privire asupra animalelor și taberei și se ducea să se odihnească după ce constata că nici hienele înfometate, nici viclenii șacali nu amenințau micul lui univers. în ușa cortului său, cel mai mare și mai confortabil din toată tabăra, se oprea câteva clipe să asculte. Dacă vântul nu începuse încă să plângă, tăcerea se făcea atât de intensă, că ajungeau să te doară urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de copii, chiar așa, cu copiii ce-o să facă dacă pleacă afară la muncă? Parcă a auzit că are doi... Da, doi, minți ea fără să clipească. Dacă nu cumva, în mintea ei, rămăseseră tot doi, după ce scăpase de cel mic în felul ăla de care ar fi vrut să uite... S-o fi simțit cât de cât la adăpost în iluzia asta, pe care i-o împărtășea și lui, aidoma plecatului afară la muncă: pe cel mic i-l ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
afle, căci mânia ei era cumplită. Nu, Derek s-ar descurca ușor În astfel de situații. M-am gândit că, cel mai probabil, era Îngrijorat că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
are rost să vă Întreb de ce ați venit, spuse Lou, zâmbindu-i și rupând un bilet. Femeia Îi răspuse la zâmbet. — Se cam vede, nu? Mai am puțin până nasc și vă pot spune că abia aștept să scap de micul nesuferit, zise, Împingând niște bani pe birou. Eu sunt prima care a venit? — Da. Mergeți Înăuntru. Sunt scaune, dacă doriți să luați loc. Străbătu recepția și intră În creșă. În următoarele zece minute, apărură mai multe femei, toate, În ciuda dimensiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
M-a întrebat dacă mă simt bine, însă eu eram foarte ocupat să-mi beau sucul cu paiul, așa că nu i-am răspuns decât „Îhî”. „Așadar, în anii cincizeci, capitala noastră încă mai era o mică minune”, a continuat tata. „Micul Paris. La Paris n-am fost eu niciodată, dar se vede treaba că acolo arăta la fel ca la noi. Bulevardele erau late, întocmai ca lanurile de grâu din satul nostru, iar casele aveau ziduri groase, de piatră, și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu păcătuise, nu a mâncat și nu a băut și nici nu s-a întors în camera noastră frumoasă de hotel, în patul acela uriaș plin de tentații, el urmase cuvântul lui Dumnezeu de dragul nostru, al tuturor, de dragul păstrării inocenței micului nostru regat, poate că tocmai aceasta a fost încercarea prin care trebuia să treacă, dar atunci, cum rămâne cu libertatea noastră închistată în frustrări, poate că logica se ascunde tocmai în evenimentele acestea care ne-au chinuit atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vreme pe pereți, dar până la urmă am rupt fotografia și am înlocuit-o cu unele înf\ Ți[ându-i pe Jim Morrison și Miles Davis, ceea ce făcea camera mai personală. O parte din banii economisiți i-am cheltuit pe un stereo mic, așa că serile ascultam muzică și puteam bea fără să mă bată nimeni la cap. Mă mai gândeam din când în când la Cavalerist, dar îmi plăcea să stau singur. Într-o luni dimineața, de la ora zece până la unsprezece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc Într-un oraș și ți-o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu soldații lui analfabeți. Și măcar de-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
permisiune, călare, cu un pui de sarazin drept escortă și cu trei claponi atârnați de șa; se duce la o fată de moravuri ușoare și, Înavuțind-o cu acei claponi, găsește ocazia unei desfătări ilicite... Pe urmă, În timp ce el chefuiește, micul maur fuge cu calul, iar templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
colină Între vii - nu se zice „colinele În formă de mamele“? -, și apoi drumul care ducea la marginea târgului, la Întretăierea cu ultima stradă locuită - sau cu prima (sigur că n-o să știi niciodată, dacă nu alegi punctul de vedere). Micul refugiat care abandonează adăpostul familial și pătrunde În așezarea tentaculară, pe strada mare merge Întins și, râvnitor, se sperie de Fundătură. Fundătura era locul de adunare al bandei Fundăturii. Copii de la țară, murdari, gălăgioși. Eram prea de la oraș, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico fusese convins, Îi Îmbrăcase În uniformă și mă trecuse la trompetă. Și În mai puțin de o săptămână, la sărbătoarea de Sfânta-Măria Mică, la deschiderea stagiunii teatrale cu Micul parizian, În fața autorităților, eu eram În picioare și cântam Începutul de la Pornniți Înainte”. „Ah, splendid”, zise Lorenza, cu chipul vizibil inundat de o gelozie tandră. „Și Cecilia?” „Lipsea. Poate era bolnavă. Știu și eu? Nu era acolo”. Ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]