15,064 matches
-
La mine treburile trenează. Dar cine știe? Dacă lucrurile vor păstra o cadență normală, s-ar putea să fim în curând două mirese! N-ar fi frumos, ce spui!? - Nu numai că ar fi frumos, ar fi de-a dreptul minunat! - Cavalerul care pare a fi îndrăgostit de mine mi-a dat destule ocazii să-i cred declarațiile și, drept urmare, după îndemnul inimii, i-am răspuns și eu cu dragostea mea, continuă Ina. Nu ne grăbim nici unul din noi. Mai suntem
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se vede de la mansardă? — Regret, domnule, dar din mansardă nu se vede nici o priveliște. — Când am deschis fereastra am văzut un peisaj minunat. — Nu vă înțeleg; de la mansardă nu se vede decât un zid al clădirii de vizavi. — Totuși, eu nu am văzut nici un zid. — Asta pentru că am pus o oglindă în fața lui, din motive estetice. De atunci, de câte ori vreau să-mi văd
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați pentru totdeauna în cabina liftului, și atunci se petrecu un lucru minunat: pentru prima dată începură să aibă încredere unii în alții. — Vreau să mă joc cu butoanele. — Desigur. Primul care a murit a fost bătrânul. Într-un fel se așteptau la asta. Pe fața lui se vedea că aerul închis nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trecuseră mai multe anotimpuri decât peste ea. Din prima clipă rosti extaziată: - Asta e casa noastră, Victore? - Da, scumpa mea! - Ești extraordinar! N-am bănuit că ai atâtea înzestrări, că ești un adevărat artist, după cum arată chiar de la intrare acest minunat apartament. Victore, dragul meu drag! Și înainte de a face mai mulți pași prin noua ei casă, se aruncă în brațele lui, îl sărută pătimașă și apoi, luându-l de mână, îi sugeră: - Acum, hai să ne bucurăm împreună de cuibul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai dragă, localnicilor, decât cum era, și li se arăta, în restul timpului. Un concert măiestru, nemaiîntâlnit, parcă nicăieri altundeva, cuprindea așezarea, văzduhul săltând într-un fel de dans nemaiauzit. și mulți dintre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și nu am divulgat nimic, nimănui?! Sunt, deci, deținătorul unei sumedenii de bogății. De bogății ascunse, desigur, ca să nu mi le poată observa, ori sustrage, careva. Au început mai apoi să-l atragă răsăriturile și apusurile de soare. Atât de minunate erau, toate, nefiind identic unul cu altul, la fel de neântrecute, în frumusețe. O frumusețe care te cucerea, și se impregna în suflet, ca o sănătate, ca un dulce har, întâlnit, îndemnându-te la profunde și adânci visări, care-ți nutrea întreaga
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp, serviseră câte mai multe cănițe de vin fiert, și li se cam trezise pofta de depănat unele și altele, care de care mai ademenitoare. Apoi, la un moment dat, observând că se cam apropie seara, badea Minciună părăsi acea minunată adunare. O părăsi, cu o bucurie neasemuit de mare. Ei, bre, se auzi strigaăt din urmă; ai găsit ce ai căutat? O, ho! Am sarsanaua ticsită cu semințe de povești. Mă mir cum au reușit să se adune atâtea, într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu ghicesc pînă unde poate merge. Mi s-a Întîmplat, de vreo cinci ori, În patruzeci de ani. Dar mai de mult, ultima oară În 1990, la Trilogia antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă a lui Ion Ungureanu, rostită la premiera mea cu În casa asta se trîntesc ușile (Părinți teribili) de Cocteau ; Întrebat de o actriță dacă l-a deranjat faptul că am tăiat mult din piesă, regizorul (& Ministrul de-atunci al
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rău că o piesă de teatru s-a terminat. Nu mi-am părut niciodată mai străin mie Însumi ca În momentul cînd m-am descoperit, simplu spectator, ieșind din sală, cu sentimentul că redevin serios. Penibil sentiment. Această simplă și minunată Întîmplare, În care am regăsit geniul eternului teatru, m-a redat mie Însumi ; de parcă aș fi fost operat de suflet, de parcă mi s-ar fi extras o boală din propria psihologie”... Ce frumos! Pesemne că am limite comprehensive, ori unii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică minunata mea colegă, “tocmai asta le-am spus eu azi studenților, la curs. Marile spirite...ce fac?!... Scriu tîrziu despre destul de comentatul volum al lui Andrei Șerban, O biografie. E o carte importantă pentru oamenii de teatru, deoarece autorul a avut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și Ranevskaia”), Ștefan Iordache („ hobby-ul lui e viața”), Cătălina Buzoianu („numai pe cei care i-au făcut rău Îi pedepsește cu uitarea”), Andrei Șerban („ceva din Carmen are și el!”), Sorina Bălănescu („Ca Într-o friză mișcătoare se-nșiruie minunații actori din generația de aur a Naționalului ieșean”), Florin Faifer („ reduce la absurd impostura, agresiunea Împotriva spectatorilor, teribilismele ieftine”), Ștefan Oprea, Constantin Paiu, Vlad Mugur, Hausvater, Miruna Runcan, Miluță Gheorghiu, Oltița CÎntec ș.a. Ba chiar și despre autorul acestor rînduri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fie că-s spectator, prefer un film la tv, lîngă un șpriț. Ori o conversație cu o doamnă apetisantă. Ori o lectură a cărții lui Dumitru Furdui despre teatru În comunism. Ori un sandvici cu caviar. Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să mișc actori invizibili și păpuși abia vizibile (ambii, limitați de un spațiu ingrat!). A fost o experiență traumatizantă, credeți-mă! Dar , acum, pri vită de la profuziunea fișei mele de creație, minunată! Un regizor care nu a lucrat niciodată cu păpuși și marionete, cred că e vitregit : nu spun o noutate, ele-ți deschid noi posibilități de exprimare și-ți oferă incredibile ocazii de regîndire a unor texte celebre. Deși amsem nat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
supradimensionată. De altfel, un bun cunoscător al teatrului universal, știe că sunt piese (și nu puține!), În realizarea cărora nu poți evita asemenea mijloace. Am avut, În lumea teatrului pentru copii, cîteva izbînzi, niște premii la festivaluri, am cunoscut oameni minunați și artiști desăvîrșiți. Am Învățat aici scenaristica - așa se face că din cele 40 de texte personale reprezentate, 30 sunt destinate (și) micilor spectatori. Mi-am accentuat spiritul ludic. Mi-am păstrat o anumită ...vigoare a candoa rei . M-am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
terminal Unchiul Vanea, iar acum, cu anul trei, Trei surori. Nu am avut o distribuție egală-n talente ; dar nu am auzit nici o clipă-n mintea-mi pervertită de montări, nici o voce paralizantă - fie ea a marelui Botta, ori a minunatului Bălțățeanu. Fiecare epocă cu dramaturgii ei : un Goethe montat În 1930 e autorul anului 1930. Obligația mea e să -l descopăr pe acel Goethe al anului 2006. Fără să-l raportez, neapă rat, la antemergători. Arta merge Înainte. Ca și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teoretic, n-aveam ce căuta - Dej, Tecuci, Caransebeș, Barboși ș.a. Calamburizînd, a la gare, comme a la gare! Cornel Udrea, mare specialist În dialoguri, Îmi zice vara asta, la Cluj, cînd eram la o pizza : „ Despre ce vrei să... tăcem?”. Minunată replică! Sper că a băgat-o deja Într-o piesă!... Blaga despre mască : „ Masca, pentru unii, poate fi mai adevărată decît fața!”. Just! CÎnd n-ai șansa...unei fețe! Sorina Bălănescu vorbește despre „sufletul de taină al actorului”. Cred că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o minunată meditație pe teme diaristice : „Cărțile cele mai neliniștitoare din biblioteca lumii sunt jurnalele. Ele strică relativa ordine a lumii literare, sunt imprevizibile și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reprezentații, În trei spații teatrale diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am apucat să mă plimb abia În a opta, după terminarea com petiției... Am văzut lucruri interesante, am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și un altfel de teatru. Mi-au plăcut teribil cehii (Facerea lumii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sa, Codruța Adriana, au știut să fie gazde impecabile. Pentru mine, au fost opt zile de neuitat, ramificat profitabile. Sper, repetabile... Pentru oamenii de teatru care mai au dubii - cum o fi bine, să fii modern, ori clasic? - reamintesc un minunat citat din marele poet englez Pope : „Nu fii primul care Încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi!”. Corect! Ce ne facem Însă cu cei care la tinerețe-s noi nouți, iar la senectute-s huliți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
contribuția - trezesc În omul de teatru nos talgii artistice. Și ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de...bere! I-am ex plicat contextul ; a Înțeles, fiindcă e deșteaptă ( dar nu do cumentată, ce vreți!). Tot cu studenta mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a fost jucată, la Iași, de-o bună actriță. „Am văzut-o!” - sare discipola. „Naveai cum - devin eu prozaic - fiindcă spectacolul are 20 de ani. CÎt tine!” - replic, malițios . Studenta se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
imagineze o secvență extra-scenică, la Steaua fără nume, după ce se termină piesa. Ea chițcăie amuzată : „Am mai făcut una, Înainte de a Începe come dia!”. E vorba de rața despre care se vorbește la gară ; rața călcată de tren. Ei bine, minunata mea unică-studentă, crede că eleva Zamfirescu a aruncat-o pe șine, ca să oprească ODATĂ trenul acela, și În gara ei...Ideea moti vată. O știre recentă ne informează că marele actor englez Laurence Olivier, a fost spion! Scîrț! Și Maria
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
orașului, Îmbră cați elegant, și afișînd o prestanță acroșantă pentru virtualii spectatori. De asemenea, după spectacol, tot ei se opreau la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere, obligînd lumea din jur să-i comenteze admirativ. Minunată idee! Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica a fost să scrie...teatru! Dar cîți ne dramaturgi n-au visat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe timp de ger etc. Cum viața imită arta, nu pot pierde ocazia de-a vă aminti că o găină din Rusia s-a... sinucis, agățîndu-se cu gîtul Între plăcile unui gard de lemn. Fiul proprietarului găinii a declarat ceva minunat : „probabil pasărea și-a luat viața fiindcă nu mai suporta să trăiască Într-un sat atît de plicticos, În care nu avea nici o perspectivă!”. Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]