2,739 matches
-
Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru (coord.) Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
în cadrul proiectului au apărut: Sorin Bocancea (coord,), De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă (2014); Sorin Bocancea, Mircea Mureșan, Așa ne-am petrecut Revoluția (2014); Alina Hurubean (coord.), Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată (2015); Mioara Anton, Bogdan Crețu, Daniel Șandru (coord.), Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă (2015); Constantin Ilaș (coord.), Exil în propria țară (2015). Toate lucrările au apărut la Editura Institutul European, în Colecția "Texte de frontieră", Seria "După 25
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
IPI), Vasile Diaconița (secretar Comitet de partid pe Universitate), Gheorghe Iacob (președinte CUASC Iași) și delegați: Cristina Dăscălescu (UASC IMF), Nicolae Boțu (UASC IPI), Mircea Georgescu (UASC Universitate), Bogdan Horbaniuc (UASC IPI), Georgeta Gliga (UASC IPI), Irina Căruntu (UASC IMF), Mioara Nistor (ASC Conservator), Silvia Barbu (UASC Universitate), Petru Păuneț (UASC IA), Margareta Florescu (UASC IPI), Antonie Bocancea (UASC Universitate), Adrian Butucă (UASC IPI), Constantin Gâlea (director IMAMUS). Secretariatul a fost format din: Bogdănici Camelia (absolvent, delegat al UASC IMF), Costea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
aprofundeze tema și după aceea. Are un reportofon, mic de tot, dar vechișor tare. Cum te aude că spui un "s", te și înregistrează, pe stradă, la slujbă, la operă, peste tot. Veronica avea doar o singură prietenă mai bună, Mioara, care, ca și ea, își creștea cu trudă copilașii româno-latino-americani. Acolo beau o cafea împreună și mai vorbeau românește și chiar își consolau sufletele chinuite. La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
slujbă, la operă, peste tot. Veronica avea doar o singură prietenă mai bună, Mioara, care, ca și ea, își creștea cu trudă copilașii româno-latino-americani. Acolo beau o cafea împreună și mai vorbeau românește și chiar își consolau sufletele chinuite. La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu trudă copilașii româno-latino-americani. Acolo beau o cafea împreună și mai vorbeau românește și chiar își consolau sufletele chinuite. La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și bîiguie speriat: Dar n-am vrut să spun nimic... Cum n-ai vrut? Ai început să zici "buenos días señora", nu? Am vrut să răspund la salut, atîta. Păi, mai spune o dată. Hai, spune! Cubanezul se uită disperat la Mioara și cum aceasta are de lucru cu preparatul cafelei, se sperie și mai tare. Doamnă, eu n-am vrut să jignesc pe nimeni, aș vrea să plec... Dar te rog, mai spune o dată. Ai mai puține vibrații cînd pronunți "s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are de lucru cu preparatul cafelei, se sperie și mai tare. Doamnă, eu n-am vrut să jignesc pe nimeni, aș vrea să plec... Dar te rog, mai spune o dată. Ai mai puține vibrații cînd pronunți "s" de la sfîrșitul cuvîntului. Mioara intervine ca să liniștească omul. Veronica studiază diverse feluri de pronunție a literei "s". Aa! Omul profită de o scurtă neatenție ca să-i facă Mioarei semnul că Veronica este "truli". Hai, mai spune o dată... Omul se conformă. Buenos días... señora. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar te rog, mai spune o dată. Ai mai puține vibrații cînd pronunți "s" de la sfîrșitul cuvîntului. Mioara intervine ca să liniștească omul. Veronica studiază diverse feluri de pronunție a literei "s". Aa! Omul profită de o scurtă neatenție ca să-i facă Mioarei semnul că Veronica este "truli". Hai, mai spune o dată... Omul se conformă. Buenos días... señora. Nu, nu așa ai spus, răcnește Veronica. Îi îndeasă reportofonul în față că aproape îi ia nasul înainte. Dar nu știu ce vreți, se roagă omul. Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o forță uriașă, o împinge pe Veronica trîntind-o jos și o rupe la fugă, lăsînd totul baltă. Femeia se ridică și își descarcă furia: Bruta, mi-a stricat descoperirea... Abia după două zile a îndrăznit să revină reparatorul la locuința Mioarei. Señora... trusa de scule... Poftim în casă, spune oarecum veselă Mioara. Dar... (face semn la cap), nu-i aici? Zulueta Zulueta obosește repede. Ochii mari, cu un alb imaculat te sfredelesc parcă în adîncul sufletului. Povestește încet și se străduiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rupe la fugă, lăsînd totul baltă. Femeia se ridică și își descarcă furia: Bruta, mi-a stricat descoperirea... Abia după două zile a îndrăznit să revină reparatorul la locuința Mioarei. Señora... trusa de scule... Poftim în casă, spune oarecum veselă Mioara. Dar... (face semn la cap), nu-i aici? Zulueta Zulueta obosește repede. Ochii mari, cu un alb imaculat te sfredelesc parcă în adîncul sufletului. Povestește încet și se străduiește să pronunțe corect cuvintele în spaniolă. Uită uneori și atunci intervin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zile, eram cu oile la păscut pe imaș. În zona Dealului Morilor. O baterie de tunuri trasă de cai mărunți căzăcești, s-au oprit în preajma noastră. Rusnacii au lăsat caii la păscut și au început să privească cu jind spre mioarele noastre, care își vedeau liniștite de treabă. Ideea le-a venit probabil pe loc rușilor. Unul dintre ei, un găligan de vreo doi metri, cu burdihanul strâns într-o rubașcă de doc caki, s-a apropiat de oi, a ochit
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
direct: „Ia să te văd Cotețoaie, acum să te aud, ce părere ai ?”. Ușor, ușor mă descuraja acest apelativ, dar ulterior am aflat că era preluat din „lumea și coloratura personajelor lui Panait Istrati”. La geografie, întâlnirea cu doamna Moise Mioara n-a făcut decât să mă determine în a-mi schimba opțiunile și desigur a reformula traseul profesional. Doamna Moise era produsul Universității ieșene, promoția 1967, șef de promoție Geografie-Biologie la vremea aceea. Sunt multe de spus, nimic însă nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în ele. Dacă găsești, atunci se spune că vei avea spor în a crește acel tip de animal. Bunica mi-a zis că a găsit păr de oaie în a mea, dar nu am crescut niciodată mai mult de 2-3 mioare. Când căldura era mai mare dădeam fuga la scăldat în apele repezi ale Siretului. Pe atunci mergeam fără grijă căci nu existau gropi făcute de excavatoare... Cât era satul de-ntins, apele râului erau presărate cu copii ce înotau în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea, Cu frunze mă învelea Cu lapte mă hrănea. Unde sunteți blânde oi Drăguțe mioare Azi tare mi-e dor de voi De n-am loc sub soare. La 11 aprilie 2013, doamna Adriana ne vestea, bucurându-se, ca să fim și noi la fel, bucuroși. « Bucuria mare am avut-o și o am, că de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lui de vameș și cătând cu jind la Steluța. Nu mai apucase să treacă pe la ea de când i-o acaparaserăm noi. Ce naiba să-i faci, râdem, glumim, dar În costul consumației pare să intre și asigurarea de discreție absolută față de Mioara. Așa o chema pe bondoaca vameșului, care arată cam boșită și trecută, iar toată treaba asta aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
râdem, glumim, dar În costul consumației pare să intre și asigurarea de discreție absolută față de Mioara. Așa o chema pe bondoaca vameșului, care arată cam boșită și trecută, iar toată treaba asta aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el. Dacă nu prea are timp să iasă din casă, se mai ține de vorbă cu Steluța și Pepino. — Cu trei copii, spun, să mai ieși decât la piață și fuga Înapoi acasă. Nici la piață nu prea mă duc. Mioara oftează afectată: Îmi aduce Tomică tot ce am nevoie, orice, el se descurcă bine acolo la vamă. Aia e, că tot ce trece prin vamă Îi Îndestulează până Într-atât, Încât tot ce le lipsește e tovărășia muților și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se descurcă bine acolo la vamă. Aia e, că tot ce trece prin vamă Îi Îndestulează până Într-atât, Încât tot ce le lipsește e tovărășia muților și a lumii care se perindă pe aici. — E fată bună Steluța, spuse Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei. Steluța Îi aduse aminte lui Pepino că se făcuse ora să plece la lucru și puii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arde, și vouă vă arde de golăneală... O să-l iau p-ăsta până la a doua, spuse ca pentru sine, iar de pe scara tramvaiului i se adresă lui Pepino: Vezi că fii-tu e la noi. Și mai ajut-o pe Mioara la cumpărături, că nu se știe cât am să lipsesc... Ne-am urcat și noi În tramvaiul următor, care mergea spre centrul orașului și-n care am dat peste un grup de cinci-șase inși discutând aprins despre o manifestație. Ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cer lumini de trasoare. Ca să ajungem cu bine a trebuit s-o luăm vreo doi kilometri În susul Begăi și să ocolim pe câmpurile din afara orașului. Pepino a urcat la vameș și a bătut câteva minute până să-i dea drumul Mioara. Tomică al ei nu venise acasă, iar ea cu toți copiii ăia pe lângă ea nu mai știa ce să facă de frică. Doar o pâine i-a dat, mai mult nu avea, dar Pepino nu s-a lăsat până nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zbierând și mugind o vreme, după care Pepino a coborât cu un braț de vreo șase sticle. Ne ghiorțăiam mațele de foame când ne-am trezit puțin până-n prânz, dar nu mai era timp s-o deranjăm din nou pe Mioara. Și așa azi-noapte Pepino muncise din răsputeri trăgând de Carol ca să-l Împiedice să se ducă la ea; abia mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ajuns. Am bătut și am așteptat pe trepte În fața ușii. Mai bine să nu sparg ușa, și bine am făcut, că peste un sfert de oră a apărut Pepino și a descuiat ușa țarcului. N-a mai trebuit să urce Mioara, fiindcă părințelul dosise o sticlă ieri noapte și apucase să-i spună În toiul Revoluției că-i În baie, În spatele closetului, lângă borcanul ăla cu câlți și garnituri de robineți, și cine o ajunge viu acasă s-o bea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
obișnuiască, vezi, ținea la noi și nu se putea Împăca cu gândul că ne vom despărți. Când a venit Pepino, a Înțeles că o vom părăsi și noi ca totți ceilalți. D-aia i-a cășunat s-o bată pe Mioara și-a plâns de s-a omorât acolo În bucătărie, iar când am venit la ea a simțit că și mie Îmi pare rău că plec, dar asta nu va avea putere să mă țină-n loc. Atunci a hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]