6,419 matches
-
așa, deodată, în corpul său avusese loc o schimbare - putea să vorbească deschis, cu ochii strălucind de iubire, cu o privire magnetică ce venea din adâncul inimii. Natanael și-a terminat studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a absolutului, dar și a abjecției, așteptarea înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire a adolescentului cu capacitatea lui ieșită din comun de a face din orice încercare care i se oferă prilej de distanțare de sine și de obiectul cu care intră în relație. Astfel, Vadim Maslennikov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
moartea ca pe momente fundamentale în viața socială, care impresionau comunitățile umane, fiind atribuite unor forțe superioare înfățișate în diverse chipuri, în form antropomorfă sau zoomorfă. Nașterea a avut dintotdeauna un impact emoțional supra comunităților, în jurul acestui fenomen, considerat un miracol, țesându-se scenarii magico-religioase și ritualuri de fertilizare pentru familie și pentru participanți la nașterea și renașterea vieții. În familie, nașterea era așteptată de soți și de bunici, de toate rudele, dar în special de mamă, care, dacă nu făcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Degetele lui de pianist a explorarat grabnic textura, consistența și starea. Exhibîndu-și zîmbetul florentin, Barceló a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de a respira din nou. — Carax. Interesant, a murmurat pe un ton impenetrabil. Am Întins din nou mîna, ca să-mi recuperez cartea. Barceló și-a arcuit sprîncenele, Însă mi-a Înapoiat-o cu un zîmbet glacial. — Unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax În 1899, În fața treptelor catedralei din Barcelona. Tocmai făcuse un legămînt dinaintea Sfîntului Eustachie, care, dintre toți sfinții cu capelă particulară, avea faima de a fi cel mai harnic și cel mai puțin năzuros cînd era vorba să acorde miracole amoroase. Antoni Fortuny, care Împlinise treizeci de ani și plesnea de burlăcie, voia o soție și o iubea deja. Sophie era o tînără franțuzoaică și locuia Într-o rezidență pentru domnișoare de pe strada Riera Alta; dădea În particular lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
subită a regimului nord-coreean, al cărei cost economic ar fi insuportabil, și o escaladare a unui conflict militar, poate chiar nuclear, provocată de accelerarea înarmării regimului nord-coreean, ceea ce ar reduce la zero mai mult de o jumătate de veac de miracol economic al Sudului. Vietnamul va depăși, în 2025, 115 milioane de locuitori; dacă va ști să-și reformeze sistemele politic, bancar și educațional, dacă va ști să-și modernizeze infrastructurile rutiere și să lupte împotriva corupției, va deveni a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
numim mâine, pe care mai obișnuim s-o numim și a doua zi, când primarul și șoferul său particular se vor întâlni încă o dată, vor fi în stare să înțeleagă cât e de extraordinar, până unde a fost aproape un miracol faptul că spuseseră pe mâine și iată că a devenit o certitudine ceea ce nu fusese decât o problematică posibilitate. Primarul se urcă în mașină. Se ducea să dea o raită prin oraș, să-i privească pe trecători, fără grabă, staționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi condamna pe atacatorii caselor, cerea să fie pedepsiți după toate rigorile legii, dar era evident că neliniștea punea stăpânire pe el încet încet, era mai mult decât clar că vorbele guvernului trecuseră pe lângă fugari, nu că el, așteptând încă miracolul de ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ultimă clipă, ar fi îndrăznit s-o spună, dar oricare telespectator cu o pricepere medie în a descifra sisteme de informare audiovizuale trebuia să-și dea seama de îngrijorarea bietului jurnalist. Atunci se produse atât de doritul, atât de așteptatul miracol, exact când elicopterul survola coada unei coloane, ultima mașină din coadă începu să întoarcă, urmată imediat de cea care se aflase în fața ei, și apoi alta, și alta, și alta. Reportul scoase un strigăt de entuziasm, Dragi telespectatori, asistăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mănânce în alt loc, puțin și fără să dea nici o atenție mâncării pe care i-o puseseră în față, la ora trei se afla din nou în parc uitându-se la statuia femeii cu găleata înclinată, ca și cum încă mai aștepta miracolul reînnoirii apei. La ora trei și jumătate se ridică de pe banca unde se așezase și se duse pe jos la ziar. Avea timp, nu trebuia să folosească un taxi în care, chiar fără să vrea, nu se putea împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
situație respectabilă, cu nevastă și cu doi copii. O cale de urmat care pentru mine ar fi putut fi firească era absurdă în cazul lui. Am dorit să fiu cât mai corect cu el. — Bineînțeles că se poate întâmpla un miracol, să devii un mare pictor, dar trebuie să recunoști că șansele sunt una la un milion. Ar fi o dezamăgire groaznică dacă până la urmă ai fi silit să accepți ideea că ai stricat totul. — Trebuie să pictez, repetă el. — Presupunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era în stare să râdă cu aceia care râdeau de el. Era un paria. Mi-a vorbit despre copilăria lui din casa aceea curățică de cărămidă roșie și de pasiunea pentru ordine a mamei lui. Bucătăria ei era un adevărat miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran, Îmbrâncindu-l. Omul nici nu păru să Își dea seama, cuprins de nerăbdarea de a fugi Înainte, cu ceilalți. - Călugărul Brandan, predicatorul de miracole, a sosit de pe pământul Franței! - N-a sosit niciodată nimic bun de pe pământul Franței, În afară de coruperea onestelor noastre obiceiuri și de ciumele cele mai rele. Și cu atât mai mult de când domnește necredinciosul Filip. Parcă au Înnebunit cu toții. - Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și care Îl fixa cu ochii săi Întunecați, se detașa cu mai bine de o palmă pe deasupra capetelor din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cel mai tânăr, douăzeci de ani sau ceva mai puțin. - Franceschino Colonna, roman, murmură hangiul. S-a Întors de la Bologna. E student și se duce la Roma. Pe dată, Dante Își aminti de tânărul pe care Îl observase În biserica miracolului. - Iar acela e Fabio dal Pozzo, adăugă hangiul urmărindu-i mâna, care se Îndreptase către un om vânjos ce ședea lângă primul, cu o cupă de vin În mână. Negustor de postavuri. Vine din Nord să vândă stofe din Scoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
povestise. Și apoi fața de ceară a statuii și curiosul său simulacru de viață. Rațiunea Îl Îndemna să caute vinovatul Între oaspeții de la han, evitând ambiguul tărâm al umbrelor care se manifestase la Abație. Totuși, instinctul Îi spunea că și miracolul era o verigă din acel lanț al morții. - Spune-le celorlalți priori să se lipsească de mine, la adunare. E nevoie de prezența mea undeva, se mărgini să Îi comunice străjerului. Când ajunse, biserica gemea deja de mulțime. Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai bine masa de oameni care Îl Înconjura. Ceva era altfel decât prima oară: probabil că zvonul miracolului se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă, dar, de astă dată, atmosfera de așteptare a auditoriului era mai palpabilă, de-a dreptul frenetică. La nerăbdarea celor care asistaseră deja la miracol se adăuga acum curiozitatea bolnăvicioasă a celor care auziseră de minunăție, precum și nădejdea de mântuire a celor ce credeau că Dumnezeu coborâse de-adevăratelea În mijlocul iadului. Între timp, oamenii eliberaseră torsul fecioarei, oferind din nou dinaintea privirilor mulțimii luciul pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl susținea. Era imposibil ca cineva, oricât de subțirel, să se fi ascuns Îndărătul lui. Iar lada ce conținea relicva și suportul era goală, fără Îndoială. Pe nesimțite, căscase gura de stupoare, ca ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
propriile organe, dacă Dumnezeu așa hotărâse. Dar, oricât de mult ar fi Încercat să se convingă pe sine, nu izbutea să se descotorosească de bănuiala că tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată: Înapoia unuia din pilaștrii laterali ai bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Probabil că pe ei Îi zorea doar aspectul religios al acelei povești care lua proporții. El voia să afle altceva, mai ales cum de ultima lucrare a unui om asasinat apăruse chiar la vreme pentru a servi drept fundal unui miracol. Și dacă exista vreo relație Între aceste două fapte. Pentru că trebuia să fie una, firește: există o urzeală care leagă În mod necesar lucrurile, iar ele ies În mod ordonat din mâna lui Dumnezeu. Își vârî În traistă o lumânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercă din nou, de data asta rezemându-se În canat cu toată greutatea. Poarta abia vibră. Probabil că de partea cealaltă să găsea un drug de fier. Se dojeni pentru propria-i nerăbdare. Ar fi trebuit să Își imagineze că miracolul era apărat de ceva mai zdravăn decât un simplu zăvor. Zidul exterior apărea ca o suprafață compactă, lipsită de orice punct de sprijin până la ferestrele Înguste de sus. Nici gând să fi putut fi escaladat până la rozeta de deasupra porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]