4,730 matches
-
prozei - narațiunea fantastică - mai întâi cu povestiri („Globul de cristal”, ed. Anamarol, București) iar acum, cu romanul „Contele de Madeira”, un text complex, de o diversitate tipologică, cu straturi istorice alternative, pornind de la o perspectivă socială și până la inserții de miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice.Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui Gala Galaction. Referințele sale țin de formele moderne de intruziune a unei suprarealități miraculoase
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice.Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui Gala Galaction. Referințele sale țin de formele moderne de intruziune a unei suprarealități miraculoase ori ... II. ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
se înalță ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu: „Salvarea, deci, e lanțul; și nu-ncerca să ieși,/ Abisul neființei se cască-n fața ta,/ Ci dus de geniul liber pe drumul fără greș, Pe poarta fericirii în lanțuri vei intra.// Miraculos e lanțul, principiul meu suprem,/ Îl aflu în gândirea și inima oricui;/ E lege, rațiune, metodă și sistem,/ E însăși cheia lumii, iar eu sunt geniul lui.” (Constantin Oprișan, Mlaștină lirică-Cărțile Spiritului și alte poezii.Ed. Christiana, București, 2009) Picăturile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Fiului ei, „Împărăteasa orașelor”-Împărăteasa imperiului-Cetatea capitală a celor 1000 de ani ai dacismului veșnic. Nu strămutarea capitalei Imperiului a declanșat ura Apusului, ci sminteala care s-a produs ca urmare a faimei atât de grandios răspândite de splendida și miraculoasa Cetate: „Bineînțeles că trebuie să subliniem faptul că domnii apuseni și istoricii niciodată nu i-au iertat lui Constantin această mutare a capitalei. De atunci, nici un papă sau conducător al Apusului nu s-a mai numit Constantin.” (Konstantinos I. Holevas
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” sau iubirii unei pământence: Cum ea pe coate-și răzima/ Visând ale ei tâmple,/ De dorul lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
serafice pe gândurile înflorite de albastrul-voroneț al cerului înflăcărat. Amintiri de neșters Frumusețea vine, dar nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este pregătit spre a înmuguri în acea mireasmă divină care ne copleșește miraculos. Frumusețea rodește în portul fiorurilor din pieptul dorului cast ca în sânul dragostei shakesperiene a eternilor eroi îndrăgostiți Romeo și Julieta, înfierbântând totul în lumina și fascinația care se cerne ca o corolă a bucuriei: îmbujorarea, tresărirea, mângâierea, emoția, șoapta
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
brocard al Primăverii Imperiale, care așteaptă în prag solii Astrului înrourați în Ziurelii bălai, cu beteala bunelor vestiri în restul timpului ce curge vremii binecuvântate. Dan Puric-Românul frumos și iubitor de har care, a străbătut pe jos colinele admirabilei și miraculoasei grăiri, rămâne fascinat printre altele și de divina și eterna frumusețe feminină: ...Frumosul, pe care l-am învățat până să ajung la frumusețea Sfântului, a fost frumusețea mamei, frumusețea maternă, frumusețea feminină care desmărginește bărbatul din stupiditate. Tir încrucișat Frumusețea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Frumusețea țesută din unduiri de azur și reflexe serafice se lasă pe cerdacul sufletului Dacoromânului spre a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos, călăuzit de negrăita sa Frumusețe temerară. Arcul Frumuseții divine s-a răsfrânt în curcubeul haric ce înbrățișează frumusețea milenară a geto-dacilor care, a nimbat mistic constelația sufletului meu întru primenire și pomenire. Cine a hărăzit soarta
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
decantat profund prin conștiința și cunoștința ființei sale creștine, prin viziunea ecumenicității sale ortodoxe, Tradiția sfântă, atât prin aura religioasă cât și prin nimbul culturii, actualizându-i plenar dinamismul și valoarea ei autentică, care luminează permanent universul cult-cultural-creștin ce covârșește miraculos și fascinant Cosmosul frumuseții diversității. Între Cultură, în sensul real al plinătății spiritului și unica Religie vie, adevărată, cea creștin-ortodoxă, în speță Tradiția sacră-dătătoare esenței Culturii, nu există o întâlnire sau o apropiere, ci este o permanentă trăire, o continuă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
creștine. Omul religios cel dintâi creat, ca să rămână Omul creștin recreat tot după Aura lui Hristos, trebuie să fie stăpân pe sinele său, dar și suveran peste cunoașterea revelată de Tradiție, care întotdeauna începe tainic prin sfârșitul unui nou început miraculos. Mihail Eminescu a urmat constant raza de lumină străbună, Steaua-Cruce ce ne călăuzește întru nemurirea ca Neam, firul alb al inspirației și pe cel verde al harului divin, care l-au înfrățit cu legământul lui Dumnezeu, al Sibilelor și Profeților
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
al culturii filocalice și sofianice. Ființa lui sensibilă, aristocrat-voievodală, profetică a odrăslit atâta dragoste pentru Neamul său străvechi și creștin încât înconjurând Pământul s-a înălțat către Cer, dezmărginindu-se, atingând Frumusețea serafică a ultimelor doriri. Dorul se aprinde în Aura miraculoasă prin care Omul ales se reflectă în frumusețea Cerului creștin ce a zămislit Iubirea ortodoxă. Iubirea nu este doar o constantă a Omului ales, ci și virtutea supremă care îl călăuzește pe Calea mântuirii, prin rugă, har, cântare, comuniune hristică
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
-n etern elixir. Un strop din licoarea vrăjită ți-am dat, Și când să-ți apropii pocalul, să bei, Un zgomot de fiare căzute...de chei, Pe loc m-a trezit dintr-un vis cam...ciudat. *Gral - Piatră cu însușiri miraculoase Referință Bibliografică: UN VIS CIUDAT / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2137, Anul VI, 06 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
al unei închipuiri bogate, resfirate într-o cultură profundă ce se poate distila într-o subțirime a spiritului creștin. Un alt mare poet, Nichita Stănescu (nu există mare poet care, să nu-l iubească pe Luceafăr, n.a.), fiu al Țării Miraculoase numită Limba Română, se întreba, întrebându-ne de-altfel: „M-am întrebat adeseori de ce pînă acum poezia lui Eminescu ne apare mai proaspătă și mai tînără decât cel mai proaspăt vers al celui mai tînăr poet. În acest sens, cuvîntul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
afla despre opera lui Eminescu, cea plină de adevăruri dintre care multe, dacă nu majoritatea, deocamdată ne sunt acoperite, ele fiind predestinate generațiilor viitoare, ca o rezervă națională de conștiință, pentru cei care urmează să se nască în această țară miraculoasă, numită Limba Română.” (Nechita Stănescu, Respirări. Ed. Sport-Turism, București-1982, p. 10-12) -Romantismul place oamenilor în general. Romantismul ține de o heraldică aristocrată asociată cu noblețea naturii unde va prefigura armonia dintre real și vis (frumusețea realului), care încinse la flacăra
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
copil forma activității ca joc, fie de imitație fie uneori de concepție. Din perspectiva jocului, imposibilul devine posibil, imaginarul devine realitate și astfel se explică entuziasmul cu care copilul participă la lumea fantasticului. Pe de altă parte emoția întâlnirii cu miraculosul poate fi inhibitivă și de aceea acesta trebuie să adopte atributele realului. Sub raportul creării literaturii pentru copii, conținutul acesteia este determinat și de alți factori implicați în creații precum universul abordat, raportul dintre narațiune și narator dar și statutul
CĂRŢILE COPILĂRIEI: TITINA NICA ŢENE -„ÎNTÂMPLĂRI HAZLII CU O NEPOŢICĂ, POVESTITE DE O BUNICĂ” de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381260_a_382589]
-
veritabile lecții de viață, în volumul de față, autoarea este în același timp naratoare, precum și personaj prins în țesătura mereu surprinzătoare a situațiilor prin care eroinele, în inocența lor le provoacă ori le cercetează. Autoarea este bunică și din această miraculoasă postură înțelege că mai traversează o lecție de viață, aceea de a avea șansa să descifreze pe planul conștiinței misterul vârstei copilăriei. Întîlnirea cu cele două nepoțele aflate la vârste mici, Catinca și Anastasia, îi imobilizează raționamentele, într-un cuvânt
CĂRŢILE COPILĂRIEI: TITINA NICA ŢENE -„ÎNTÂMPLĂRI HAZLII CU O NEPOŢICĂ, POVESTITE DE O BUNICĂ” de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381260_a_382589]
-
toarne încă un pahar de pălincă (al câtelea o fi fost, al treilea?), nărav moștenit de la soacra ei, care o învățase că „pălinca îți înveselește viața și îți descrețește fruntea la nevoie”. Uită, însă, să-i spună că efectul „leacului miraculos“ e de scurtă durată și că, după ce dispare, pârdalnica de viață e chiar mai cenușie decât înainte. Seara se încheie cu o rugăciune spusă de mamă cu voce tare, în timp ce băieții chicoteau și își dădeau ghionturi pe sub masă. - Ia mai
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
eroic două secole, după căderea Constantinopolului, inpotriva turcilor. După trădarea lui Cantemir ei ajung însă jos de tot, sub greco-fanarioti și din nou e un miracol cum au supraviețuit sub cea mai stupidă administrație posibilă. Apoi ei reușesc din nou miraculos sub Cuza și Carol II, cu ajutor franco-german, să obțină independența și 1918 Marea Unire. Fapta statală e lor, idee națională e a Școlii Ardelene, de aceea încercarea ortodocșilor moldo-valahii de a avea și fapta și ideea națională, de a
UN NOU RĂZBOI RECE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381565_a_382894]
-
Pe această cale, lumina curcubeului este menită să amintească „de legământul veșnic” al omului cu divinitatea. Trăirea luminii divine, a „Luceafărului orbitor” de dincolo de curcubeu, rămâne însă un privilegiu al celor aleși, al spiritelor atingând perfecțiunea. Ea poate fi lumina miraculoasă revărsându-se din poeziile lui Lucian Blaga, lumina căutată odinioară de Goga în poezia „Rugăciune”, ori „nadirul latent” din poezia lui Ion Barbu sau - de ce nu? - lumina lucidă a ideilor pure, văzute cândva de Camil Petrescu. Scris într-o manieră
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
Marcu, o tânără laborantă din uzina „Abatajul Roșu”, un loc de refugiu liniștitor și de spovedanie, de eliberare de păcate comise, păcate a căror amintire îi torturează conștiința. Puritatea genuină a Veronicăi are asupra psihologiei lui Florin un efect terapeutic miraculos. El va renunța la perspectiva căsătoriei cu Zoica, nepoată a lui Ceaușescu, riscând astfel pierderea portofoliului de ministru al minelor, ca să nu mai vorbim și de visul lui ascuns de a deveni președinele statului. Interesante pagini de introspecție și analiză
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
cu o etică superioară, întemeiată pe credința în Dumnezeu. Regăsirea Veronicăi, refugiată între timp acasă, în satul Râu de Mori, din ținutul Hațegului, îi aduce lui Florin remediul spiritual. Întâmplări dramatice petrecute împreună, îl fac să se convingă de puterea miraculoasă pe care o dă omului credința în Dumnezeu și în Iisus Hristos. Urmează un delicat proces de inițiere în credință și de mântuire prin tainele religiei. Ascultarea ca act de înțelepciune are în acest proces rolul determinant. Prezența lui Florin
TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ de GEORGE BĂJENARU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380894_a_382223]
-
prozei - narațiunea fantastică - mai întâi cu povestiri („Globul de cristal”, ed. Anamarol, București) iar acum, cu romanul „Contele de Madeira”, un text complex, de o diversitate tipologică, cu straturi istorice alternative, pornind de la o perspectivă socială și până la inserții de miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice. Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui Gala Galaction. Referințele sale țin de formele moderne de intruziune a unei suprarealități miraculoase
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
miraculos, divagații esoterice, autocomentariu reflexiv, ironic și digresiuni sarcastice. Nici vorbă de apropierea de basmul popular și nici de proza fantasmagorică a lui Caragiale-Tatăl sau a lui Gala Galaction. Referințele sale țin de formele moderne de intruziune a unei suprarealități miraculoase ori esoterice din nuvelele lui Mircea Eliade. Fantasticul românesc s-a generat din spiritualitatea religioasă care a polarizat strict Binele și Răul, Frumosul și Urâtul, Realul și Irealul, ori Suprarealul și Imaginarul - construcții ale conștiinței în zona fabulației și miraculosului
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
miraculoase ori esoterice din nuvelele lui Mircea Eliade. Fantasticul românesc s-a generat din spiritualitatea religioasă care a polarizat strict Binele și Răul, Frumosul și Urâtul, Realul și Irealul, ori Suprarealul și Imaginarul - construcții ale conștiinței în zona fabulației și miraculosului. În marea proză a lui Mircea Eliade fantasticul se înscrie în teritorialitatea fabulației generate de gândirea religioasă, ca evadări ale unei conștiințe lucide, logice și raționale care se întâlnește cu structurile arhetipale și preexistența mitului în gena ființei românești. Filolog
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]