6,536 matches
-
nași de cununie, o pereche care ia pe tinerii căsătoriți sub aripa lor protectoare. Alaiul de nuntă pleca la biserică, unde avea loc cununia, făcută de către preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pleca la biserică, unde avea loc cununia, făcută de către preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
preot, de față cu toată lumea. Se pleca de la casa mirelui, se trecea pe la casa miresei, unde aveau loc mai multe încercări pentru mire: trebuia să plătească celor cu care a copilărit mireasa, flăcăii din cotul de sat unde era casa miresei, de regul câteva sticle de vin, apoi mirele era trecut printr-o încercare mai grea: în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în locul fetei alese de el,i se arăta „o babă”, mai rar o copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul obicei, când fata era cumpărată de la părinți, sunt relicte dintr-un scenariu ancestral. La casa miresei mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa, cât și părinții, socrii mici, ca să nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
copiliță, alt prilej să plătească. Toate acestea făceau parte din foarte vechiul obicei, când fata era cumpărată de la părinți, sunt relicte dintr-un scenariu ancestral. La casa miresei mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa, cât și părinții, socrii mici, ca să nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele domnișoare de onoare), scoteau toată zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ancestral. La casa miresei mai avea loc un eveniment major: jocul zestrei, la care ținea atât mireasa, cât și părinții, socrii mici, ca să nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele domnișoare de onoare), scoteau toată zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu se spună prin sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele domnișoare de onoare), scoteau toată zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sat că s-a măritat fata lor cu puțină zestre. Druștele care pregăteau mireasa, o însoțeau (actualele domnișoare de onoare), scoteau toată zestrea, o prezentau, o cântau, o jucau, arătând cât de harnică și avută este mireasa. Și la plecarea miresei cu zestrea, carul era oprit și iar se plătea. Alaiul de nuntă era însoțit de toată suflarea, copiii ieșeau în întâmpinarea mirilor cu gălețile pline ochi cu apă, în semn de belșug și bunăstare; mirii le răsturnau cu piciorul și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau aproape totul, s-a convertit în bani. Se „juruia” o juncă, o oaie, două, un sacă de grâu etc., unii se țineau de cuvânt, alții uitau sau se revanșau la cumetrie și cu alte ocazii. La spartul nunții, buchetul miresei era aruncat în ceata tinerilor nuntașii și care se întâmpla să-l prindă, urma să se căsătorească. Dacă luncașii aveau nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de plecare: „Iertăciunea” mirilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prezentase la biserică. Existau opinii pentru toate gusturile: unii Îl dădeau mort În acel duel, iar cadavrul abandonat Într-o groapă anonimă; alții, mai optimiști, preferau să creadă că, implicat În vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu a fost găsit niciodată, iar la puțină vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
niciodată de vreo femeie În mod deosebit, cu atît mai puțin de una cu care ar fi urmat să se căsătorească. Despre presupusa nuntă am aflat mai tîrziu. Neuval, ultimul editor al lui Carax, i-a povestit lui Cabestany că mireasa era o femeie cu douăzeci de ani mai În vîrstă decît Julián, o văduvă bogată și bolnavă. Potrivit lui Neuval, femeia asta Îl Întreținuse ani de zile. Medicii Îi mai dădeau șase luni de viață, cel mult un an. Și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
important era totuși ceva în personalitatea lui care-l împiedica să fie plicticos. Poate sinceritatea. Nu părea să-i placă atât de mult Parisul pe care îl vedea pentru prima dată (nu mai conta acum vizita făcută cu tânăra lui mireasă) și-i accepta fără nici un fel de uimire priveliștile care trebuie să-i fi părut destul de neobișnuite. Eu, unul, am fost de o sută de ori la Paris și absolut întotdeauna mi-a dat un fior de emoție. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
da tot aia e, și la o adică era mai bine dacă se-mpușca!), și Mariana spăla pe jos - că aia făcuse pe ea, săraca - și se gândea așa, cam cum ar arăta Mișu în costum de ginerică și ea mireasă în coșciug, și dacă Popa plânge cu sughițuri, și dacă o s-o spele Mișu peste tot sau o s-o spele baba la care stătea în gazdă, să-i fure ei cercelușii de aur pe care i-a găsit în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
bani. În plus, banii pe care-i va primi la nuntă erau modul cel mai sigur și mai rapid de a ajunge cât mai curând în America. Mișu nu mai suporta țara asta! Mariana era fericită. Își căuta rochie de mireasă, de mână cu doamna Popa. - Mi-ar plăcea să fie roșie. - Ei cum, dragă, să fie roșie, unde ai mai văzut tu rochie roșie de mireasă? Bine, e drept că nici fată mare nu mai ești, să pui alb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
America. Mișu nu mai suporta țara asta! Mariana era fericită. Își căuta rochie de mireasă, de mână cu doamna Popa. - Mi-ar plăcea să fie roșie. - Ei cum, dragă, să fie roșie, unde ai mai văzut tu rochie roșie de mireasă? Bine, e drept că nici fată mare nu mai ești, să pui alb pe tine... - Nu mai sunt fată mare, dar încă sunt tânără și frumoasă. Și n-am fost decât a lui Mișu. Aici doamna Popa se uită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Că ei îi dădea numa trei milioane pe lună era cum era, da nici nevastă-sa nu părea îmbrăcată mai bine. Săraca! Cuprinse de o afinitate reciprocă, bruscă și simultană, cele două femei se îmbrățișară în mijlocul magazinului cu rochii de mireasă. - Care-ți place? Marianei îi plăcea una cu paiete și trenă lungă. Doamna Popa scoase cu nonșalanță un portofel cu o chinezoaică zâmbitoare cu și fără costum de baie și achită rochia pe loc. - Lasă, că o să-l nășești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste burta de cinci luni și două halvale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste burta de cinci luni și două halvale pe zi. La nuntă au venit puțini invitați: câțiva colegi de școală de-ai lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr îmbujorat ca trandafirul lui Mișu, se îndreptară cu toții fericiți spre MaxiBar. * MaxiBarul era decorat cu globuri de la Crăciun, ghirlande de hârtie creponată și acuarele de-ale Marcelei. O masă lungă era aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
alinare. Domnul Popa se uită cu frică în ochii soției și găsi repede soluția. - Ce mai încoace și încolo, să intre darul nașilor! Era rândul lui Mișu să plângă: darul era un tort. Frumos, de ciocolată, măricel, cu mirele și mireasa pe el, dar un tort. Ținându-se de mână cu emoția tristeții, mirii tăiară tortul în aplauzele nepăsătoarei audiențe. Se uitară unul la altul, cu ochii în lacrimi de dezamăgire, în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
praf te fac! Și ridică sticla de whisky. Auzind chiuitura de nuntă (crezură ei) pe care o scoase nea Ovidiu, prietenii lui Mișu, ieșiți afară la o țigară ca pe vremuri în curtea școlii, intrară discret: era timpul să fure mireasa. Nici nu se putea un moment mai bun: Mișu o ținea în brațe pe Marcela, care îi trăgea în cap lui Popa cu acuarela ei preferată, Biserica Neagră, pictată după un goblen, pentru că Marcela nu fusese în viața ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
străzile Bucureștiului după cei patru. Numai că Marcela era grea și se zbătea, și ăia erau patru, o duceau ușor pe Mariana. Lasă s-o răscumpere Popa, că de-aia-i naș, și-așa n-a făcut nici un cadou, măcar mireasa s-o plătească. Și se întoarse încet alături de Marcela, gândindu-se cu melancolie la casa de bani. La MaxiBar, în afară de nea Ovidiu care se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se tăiase cu cioburile sticlei originale și pupa de zor portretul plin de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
La Marcela, care plecase pe jos cu brațele pline de tablouri, deși ei insistaseră să-i cheme un taxi? - Da, de acum cinci luni, spuse comisarul, scoțînd victorios yo-yo-ul. Amprentele găsite... dar unde este domnul Popa? - A plecat să răscumpere mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă de piatră și să fie într-un ceas bun. Numai ca să ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă cheamă! Vreți să cereți răscumpărare, nu-i așa? Ei bine, v-ați greșit mireasa! - Domnule Popa... vreau să vă ajut... să deveniți un om mai bun... - Sunt foarte bun și singur, mulțumesc! Trebuie să plec acasă! Mă așteaptă la nuntă, nevastă-mea e gravidă. Vă rog să nu mă obligați să folosesc forța fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]