5,723 matches
-
Imaginație, iluzie sau realitate, zâmbetul Giocondei atrage în continuare milioane de vizitatori la Luvru. Portretul ei este o mărturie vie a geniului florentinului Leonardo da Vinci. Corina Diamanta Lupu 21 noiembrie 2011 București Referință Bibliografică: MONA LISA - DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 325, Anul I, 21 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Diamanta Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MONA LISA – DOAMNA CU ZÂMBET MISTIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358010_a_359339]
-
comportamentul protagoniștilor și acoliților lor: nimeni nu-L pomenește pe Dumnezeu, nimeni nu face o cruce cât de mică. Faptul că e bărbat sau femeie, nu contează. De ce? S-ar face de râs, s-ar înjosi, ar părea slabi, desueți, mistici? Toate la un loc. Ori, Sfanțul Apostol Pavel, în Epistolele sale, spune: „Căci atunci când sunt slab, atunci sunt tare...” în sensul că Dumnezeu atunci acționează în ei și prin ei se vădește puterea lui Dumnezeu. Citim în Vechiul și Noul Testament
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358130_a_359459]
-
duet constituie tema centrală a compoziției. Dansatoarea se află în brațele bărbatului pentru puțin timp și din nou mișcarea se repetă ca un leit motiv. Eliberați de balon, acesta plutește peste acoperișul casei ca un astru prevestitor, sugerând o călătorie mistică prin lumină și întuneric, între cer și pământ, între libertate și constrângere, în așteptarea acelei navei de lumină - Mana ... Nava de lumină nu poate fi altceva decât iubirea care prin imensa ei putere face acceptabilă dualitatea, transformă, creează echilibrul și
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
clipă Un clopot cântă denii în amurg. Cum plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s incantații mistice să te trezești... Epidemie neagră de viață veștejită Să-nece nebunia instinctelor lumești... Se umplu cupele de flori cu rouă; Cu mii de îngeri trebuie să plouă! Referință Bibliografică: Chemări / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
de azur, dăltuiesc fruntea de zenit cuprinzând soarta sa sub povârnișurile destinului Neamului. Viețuirea Luptătorului creștin în această lume trebuie să fie eonul ceresc al dăruirii sale pentru Crucea lui Hristos, întrupându-se harului hristic al Piramidei Fericirilor, ca taină mistică a Axis Mundi, asumându-și menirea permanent ca vocație a martirului. Harul primit de credincios ca Dar dumnezeiesc înrâurește destinul creștinului în lupta sa pământească pregătindu-l pentru suișul serafic al mântuirii ca sens al vieții cerești. Purtând pecetea logosității
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
să vă ajut mai mult”-Mărturii despre Părintele Arsenie Boca. Ed. Agaton, Făgăraș, 2014, p. 20) Creștinii trăitori ai dreptei credințe în libertate sunt niște luptători iscusiți, dar îngrădiți de libertate devin circumscriși libertății harice, devin eroii temerari ai spiritului mistic care trăiesc profund suferința, sacrificiul suprem, jertfa, pe cea mai înaltă treaptă a iubirii: martiriul. „O, voi eroi și martiri, mucenici ai luptei pentru Hristos, care ați urcat vitejește Drumul Golgotei biruind moartea pământească între zidurile de sânge ale temnițelor
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
li s-au alterat trăirea, li s-au zguduit din temelii dragostei întru Hristos și iubirea creștină pentru Neam și lume. Dar, în iezerul de foc al încercărilor, Dumnezeu le-a binecuvântat suferința împletind-o din tăria faptelor lor mărețe, mistice, deosebite, într-o Scară a biruinței spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
20.) Mărturisitorul trăiește continuu sub temeiul evanghelic, apostolic și patristic. Ancorat în Hristos, mărturisitorul poate cuprinde lumea în sinteza ei, în simbolurile ei și chiar căzând subt o umilitoare înfrângere, se ridică triumfător sub pavăza hristică, fiindcă el cugetă filocalic, mistic, ascetic, jertfitor. În toate împrejurările mărturisitorul creștin trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu și să se desăvârșească dăruind, căci: „Dragostea spunea Valeriu Gafencu este însăși desăvârșirea” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Ed. Cristiana, București, 2006, p. 240.) , care pentru a
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
revarsă în sufletele noastre izvoarele harului. Prin Cruce înțelegem suferința ispășitoare, sfințitoare și mântuitoare. Prin Cruce înelegem steagul de luptă, altarul de jertfă și semnul de biruință al creștinilor” (Preot Ilarion V Felea, Spre Tabor, vol. II, p. 238). Taina mistică a cunoașterii absolute este deci Sfînta Cruce, cum afirmă și Părintele Daniil: „Metafizica ultimă e o metafizică a Crucii; ea nu duce numai la cunoașterea adevărului ci și la supremul adevăr al cunoașterii...Firul Sfintei Cruci care țese sfânta urzeală
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
anii 1954 și 1958 a stărețit Mănăstirea Plumbuita din București. A pictat mai multe biserici și a fost câțiva ani profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț. Arestat în anul 1958, sub acuzația "de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică dușmănoasă în cadrul organizației „Rugul Aprins", Părintele Sofian Boghiu a fost condamnat la 16 ani de muncă silnică, din care a suferit șase, în anul 1964 fiind eliberat în urma decretului general de grațiere. După anul 1989, despre pătimirea sa în temniță
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
fost întotdeauna un elev de elită, fiind considerat un om liniștit, capabil, corect, cinstit, demn. Intrat sub diverse ascultări, orice însărcinare i s-a dat „a muncit fără preget“, fiind admirat pentru dezinteresul cu care lucra pentru Biserică. Puțin prea „mistic“ pentru gustul unora, părintele Sofian era totuși greu să fie considerat un dușman al regimului. Cu toate acestea, starețul Sofian a fost arestat. În felul ei, Securitatea căuta diversitatea, dar doar pentru a o distruge în numele uniformității comuniste. Iar, în
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
Sofian s-a ocupat cu ce știa mai bine: cu rugăciunea. Cei care dădeau relații despre el îl considerau un om tăcut, care nu participa la discuții decât dacă se puneau „probleme de ordin dogmatic“. O persoană deosebită, „din păcate mistică“ Eliberat în anul 1964, Părintele Sofian Boghiu a continuat să fie supravegheat, ca toți foștii deținuți politici. Regimul voia să vadă dacă îi reușise acțiunea de reeducare sau, cel puțin, de intimidare a adversarilor săi. Mult mai relaxați, liderii comuniști
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
ambiții materiale, dar care să nu fie animată de idei comuniste? „Omul nou“ propus de ideologia atee avea, la modul ideal, aceleași coordonate precum cele identificabile în părintele Sofian, însă acest lucru părea peste putință, deoarece părintele era o persoană „mistică“, incapabilă, prin urmare, în viziunea doctrinarilor comuniști, de asemenea nobile atitudini. De aceea s-a pus problema sincerității sale, fapt care a fost tranșat clar de un admirator al părintelui, forțat de Securitate să dea o notă-caracterizare: „nu știu dacă
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
duhovnicii vestiții ai Bucureștiului, părintele Sofian s-a întors la „monotonia“ datoriilor sale de monah. Din când în când, agenții Securității se mai interesau de acest om paradoxal pentru ei, cu toate calitățile „omului nou“ îndelung visat, însă, „din păcate“, „mistic“. Cu toate acestea, nu ne putem opri să ne imaginăm că, cel puțin la sfârșitul anilor 80, chiar și oamenii regimului vedeau că uniformitatea adusă de comunism doar ucisese orice urmă de diversitate, în timp ce „monotonia“ unor persoane precum părintele Sofian
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
psalmilor. Un accent deosebit se punea pe explicarea Sfintei Liturghii. Astfel, în fiecare zi din săptămână, de pildă lunea, era prezentată Sfânta Liturghie cu simbolismul ei tradițional, marțea, din punct de vedere muzical, miercurea, viziunea iconografică a Liturghiei, joia, prezentarea mistică a Liturghiei și așa mai departe. Cu toată schela care era în biserică și în exterior, pentru construcția actualelor turle, cu tot ateismul și dusmănia care se propaga în capitală și în țară, verbal și în presă, cu toată sărăcia
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi prin neatenție, ca printr-un obstacol. Ce este de făcut când un duhovnic îndeamnă la câte un creștinism social din care este exclusă rugăciunea minții și latura lui mistică? Cred că nu este o viață creștină aceea care nu este și mistică în același timp, adică tainică și legată de Dumnezeu. Un creștin adevărat este cel care se împărtășește de Tainele Bisericii, care își sfințește viața sa lăuntrică '' Intră
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
neatenție, ca printr-un obstacol. Ce este de făcut când un duhovnic îndeamnă la câte un creștinism social din care este exclusă rugăciunea minții și latura lui mistică? Cred că nu este o viață creștină aceea care nu este și mistică în același timp, adică tainică și legată de Dumnezeu. Un creștin adevărat este cel care se împărtășește de Tainele Bisericii, care își sfințește viața sa lăuntrică '' Intră în cămara ta și roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns'' (Matei
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
foarte perfecționată - trupul - ajunge de nimic, se topește și-l mănâncă jivinele? În fiecare dintre noi este un centru tainic prin care să se îndrepte toate relațiile noastre cu aproapele: dragostea, bunătatea, mila, smerenia, bunăcuviința. Toate sunt legate de centrul mistic al ființei noastre, în care locuiește Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Și păgânii aveau o viață socială, îndreptată însă pe latura orizontală. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune să căutăm ''mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui.'' (Mt. 6
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
dumnezeiască, realistul nu vede decât „mijloace de producție”, ori „sex” sau „rasă” . Cu toate că problema „fericirii”fusese definitiv trasată, apare reacția vehementă a vitalismului, ca al treilea stadiu nihilist. Însușirile vitalismului capătă diferite forme: simbolismul, ocultismul sub diferite chipuri evolutive și „mistice”, cu accent pe o pseudo-spiritualitate și un pseudo-tradiționalism. Zbuciumul vitalist s-a intensificat în căutarea furibundă de a găsi un „urmaș” dumnezeului din inimile lor, care murise. Exacerbarea acestei neliniști „metafizice” s-a concretizat în politică, artă, media, violență, crime
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
The German Ideology, Part I International Publishers, New York, 1947, p. 204 ). Desigur schimbarea circumstanțelor și, mai exact, procesul de schimbare a acestora prin violența revoluționară, îi transformă pe revoluționarii înșiși. Toți gânditorii, re-creatorii și oamenii politici nihiliști au subscris la „mistica” violenței cu ura, cu mânia, cu resentimentul și îndârjirea de a domina societatea sau lumea. Numai între 1914 și 1945, respectiv în trei decenii s-au declanșat două războaie mondiale și o mare Revoluție nihilistă, care au mutilat omenirea, provocând
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
și drag De la copilul vesel, ludic Ce plânge când îl lași în prag... Nimic nu e mai drag și veget Decât alintul pupăcios Și pe obraz și buze-un deget Al unui înger drăgăstos... Nimic nu e mai drag și mistic Decât un scâncet blând, molcom În ieslea sufletului cristic Al unui pui divin de om... Referință Bibliografică: Nimic nu e mai drag / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright
NIMIC NU E MAI DRAG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344698_a_346027]
-
pentru înfăptuirea zborului. Astăzi, acest simbol este recunoscut în pilot, în „cel ales” dintre miile de oameni care s-au predat zborului, născut al văzduhului, căruia providența i-a hărăzit „aripi de vultur” pentru a săvârși cel mai tainic și mistic ritual al cerului. Zburătorul este cel care cuprinde lumea din priviri și o „alintă” la pieptul lui, este cel care simte infinitul universului, care vede frumusețea și slava dumnezeirii, care simte sărutarea pistei ca un liman de liniște și fericire
DORU DAVIDOVICI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344705_a_346034]
-
să citești printre rânduri pentru a depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în scrierile sale. În linia propusă de Eugen SIMION tinerilor critici și autorul de față încearcă să se rezume la o critică de
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
satisfacției, și determină, în mod consecvent, preocuparea ei specifică asupra aspectelor morale ale mântuirii. Cu timpul, Congar se va întoarce la o înțelegere hristologică a lumii și a Bisericii. El a dezvoltat un studiu eshatologic intitulat „Biserica înțeleasă ca trup mistic”, în care scrie: „Misterul trupului mistic, precum și acela al Împărăției, ne pun față în față cu un dublu adevăr dialectic: toate sunt împlinite în Hristos; Biserica este numai manifestarea a ceea ce este El, realitatea vizibilă însuflețită de Duhul Lui. Însă
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]