1,977 matches
-
aspirat să se înalțe prin contemplarea frumuseții. Aceasta era o încercare periculoasă, căci contemplarea frumuseții umane nu se poate realiza niciodată pe deplin în si‑ guranță. Michelangelo s‑a concentrat pe contemplarea frumuseții tinerilor, pentru ca privirea să fie orientată și mistuită de pasiune. Giorgio Vasari a văzut clar acest lucru, de fapt și notează: Ideea acestui om extraordinar era aceea de a aborda fiecare compoziție în funcție de corpul omenesc și de proporțiile perfecte ale acestuia în extraordi‑ nara lui diversitate de atitudini
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
succesiune rapidă, reflectând încercarea febrilă a scriitorilor de a găsi modalități prin care să exprime trăiri, stări, situații fără precedent în viziunea lor. Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi, incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fac o aureolă peste cap”. Flacăra iubirii devine măsura a trecerii timpului: „flacăra (...)/oricărei făpturi pământene,/și drumul i-aține, și ceasul.” Antiteza dintre iubirea pământească și cea divina este evidențiată în versurile: „Dumnezeu singur arde suav (...)/ fără de-a mistui” „altfel noi ardem, iubito (...) mistuindu-ne unul pe altul”; „el cruță” „noi nu ne iertăm/ ardem (...) cu cruzime în văpăi”. Blaga consideră că omul este un Dumnezeu pe pământ, dar Dumnezeu nu e om în cer. Singură, divinitatea poate controla
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Flacăra iubirii devine măsura a trecerii timpului: „flacăra (...)/oricărei făpturi pământene,/și drumul i-aține, și ceasul.” Antiteza dintre iubirea pământească și cea divina este evidențiată în versurile: „Dumnezeu singur arde suav (...)/ fără de-a mistui” „altfel noi ardem, iubito (...) mistuindu-ne unul pe altul”; „el cruță” „noi nu ne iertăm/ ardem (...) cu cruzime în văpăi”. Blaga consideră că omul este un Dumnezeu pe pământ, dar Dumnezeu nu e om în cer. Singură, divinitatea poate controla focuri fără ca să se mistuie
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mistuindu-ne unul pe altul”; „el cruță” „noi nu ne iertăm/ ardem (...) cu cruzime în văpăi”. Blaga consideră că omul este un Dumnezeu pe pământ, dar Dumnezeu nu e om în cer. Singură, divinitatea poate controla focuri fără ca să se mistuie, dar oamenii trăiesc o iubire mistuitoare, unul prin celălalt, și ard cu „o altfel de ardoare”. Agape, iubirea lui Dumnezeu și iubirea de Dumnezeu nu este mistuitoare, ci ea este adevărata cale de potențare a misterului, de coborâre în mister
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
treptele iubirii adevărate care are în vârful primadei prietenia - cea mai reprezentativă pentru adevărata iubire. Iubirea umană este supusă, astfel, efemerității, unei pasiuni ucigătoare, o implicare intensă, fără de care adevăratul lumesc nu ar exista. Blaga surpinde materialitatea lumii care este mistuită de accederea la Eros. Erosul este o altă ipostază a cunoașterii luciferice, căci presupune risc, zdruncinare, dizolvare a cuplului; provoacă o criză „de foc”, răpind echilibrul, susținând integrarea în mister. Agape păstrează ataraxia primordială, reprezentând aspectul relațional-valoric al cunoașterii paradisiace
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
realizarea marilor reforme gândite de Ion I.C.Brătianu - votul universal, reforma agrară, Constituția din 1923. În 1927, la moartea fratelui său, Vintilă preia conducerea P.N.L. dar sfârșitul dramatic al acestuia i-a declanșat o suferință cumplită, ce avea să-l mistuie. Perioada 1928-1930, avea să fie una foarte grea, atât pentru el cât și pentru țară: criza economică se făcea simțită, Carol al II-lea revenise la conducerea țării pe căi cu totul nedemocratice, factori ce au grăbit și moartea lui
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
dori să ne viziteze apartamentele. ESTIVALĂ Într-o cursă de furtuni cine cîștigă un an o vară sau numai o zi pe care-o cureți la multă vreme o dată ca pe-un ban vechi un sunet de difuzor ți se mistuie-n creier tăioasă lumina se scurge-n ea însăși ca-ntr-o oglindă retrovizoare vrăbiile grase îți săgetează suflarea se răsfață Cuvîntul adoarme pe limba umflată metalică a tranzistorului tăcerea cum betonul armat susține în ceruri canicula Poezia se dezbracă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la împlinirea ei deplină și apoi la prăbușirea ei. Și astăzi sonetele și elegiile ei sunt considerate modele ale acestor genuri literare. Pentru frumusețea și expresivitatea versurilor, pentru calitatea traducerii de către Veronica Porumbacu, reproducem două sonete. Trăiesc și mor; mă mistui și mă-nec. În foc arzând, sunt totuși cum e gheața. Ușoară mult dar și prea grea mi-i viața. Dureri și-n bucurie mă petrec. Deodată râd și-mi scaldă plânsul fața; În desfătare sub amar m-aplec; Ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o curtezană înseamnă o victorie cu mult mai grea... Când Dumnezeu îngăduie unei curtezane iubirea adevărată, această iubire, care apare la început ca o iertare, ajunge pentru ea, aproape totdeauna, fără pedeapsă...La ele trupul a tocit sufletul, simțurile au mistuit inima, desfrâul a făurit sentimentelor o adevărată platoșă... Ele (curtezanele) iubesc pentru că asta le e meseria, nu din elan...Au mințit de atâtea ori, încât nimeni nu vrea să le mai creadă și, în vâltoarea remușcărilor, sunt mistuite de iubirea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
simțurile au mistuit inima, desfrâul a făurit sentimentelor o adevărată platoșă... Ele (curtezanele) iubesc pentru că asta le e meseria, nu din elan...Au mințit de atâtea ori, încât nimeni nu vrea să le mai creadă și, în vâltoarea remușcărilor, sunt mistuite de iubirea lor... Ele iubesc ori cu inima ori cu simțurile... Marguerite vroia să fie liberă, să facă ce simte, își dorea un iubit tânăr, nebănuitor, îngăduitor. În jurnal se confesa: Îmi doresc să găsesc un bărbat atât de deosebit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o secundă?! O oră?! Prea preocupată să mă păstrez în amintirea cuiva?! Sunt o întâmplare care s-a petrecut sau care urmează să se petreacă?! Ce sunt eu?! Respir, gândesc, mă refac, renascăsunt ca pasărea Phoenix, dar ce foc mă mistuie?! Ard?! Cenușăă multă cenușăă scrumă Cati Gavril - Jurnal Absent 15 AM ALES Am pășit pe umbrele lăsate de oameni. Am chemat să vină la mine de niciunde ceva, cineva. Nu am știut să cer ajutor. Nimic nu începe și nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
doar un crâmpei de om, când eram o secundă mare cât un castel de nisip. Flux și reflux. Iată, dușmanii! ILUZIA UNEI IUBIRI Simt în mine o flacără care îmi dă iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine mă va mistui?! Dacă aripile cu care m-ai înzestrat îmi vor arde?! Poate mă voi transforma într-un fluture fără aripi, și doar cu aripile tale, vom zbura împreună către niciunde, către nicăieri. Ne vom contopi într-o singură aripă, într-un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
În jungla Propriei mele existențe Sunt un argument Plin de ...coincidențe. Realitate sau coșmar Același gust amar Și fără diferențe! ILUZIA UNEI IUBIRI Simt în mine o flacără Care îmi dă Iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine Mă va mistui?! Dacă aripile Cu care m-ai înzestrat Îmi vor arde?! Poate mă voi transforma Într-un fluture fără aripi Și doar cu aripile tale, Vom zbura împreună Către niciunde, Către nicăieri, Ne vom contopi Într-o singură aripă, Într-un
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
lăsată să dansez în noapte dansul IELELORĂ Sunt agresivă pentru că ploaia nu mi astâmpără setea. Sunt agresivă pentru că sunt atât de liniștită! FOC Simt în mine o flacără Care îmi dă iluzia unei iubiri. Dacă flacăra din mine Mă va mistui?! Dacă aripile Cu care m-ai înzestrat Îmi vor arde?! Poate mă voi transforma Într-un fluture fără aripi Și doar cu aripile tale Vom zbura Către niciunde, Către nicăieriă Ne vom contopi Într-o singură aripă Într-un unic
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
labirintul ce-am pătruns Ieșirea n-oi afla, voi continua să fiu. Singurătate, gânduri, vise, Un Univers cu ape limpezi, Iubiri uitate sau promise, Inscripție cu lacrimiă Pe nevăzute lespezi. Mă cheamă câmpurile-n necuprins Și focul ce m-a mistuit astăzi, e stins! IN MEMORIAM POETULUI ADRIAN PAUNESCU Ne invadează gânduri fără rost Uitând să naștem bine și frumos Și facem din ce este doar „ a fost”, Trăim incert, meschin, dar tumultuos. Ne cerem drepturi și cerșim dreptate Când dragostea
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
istoviți de arșiți și ger. Am suferit de foame, sete, ne-am așternut pământul și stânca cu trupul nostru, ne-am acoperit cu mantaua pentru a prinde câteva clipe chinuite de odihnă și somn întrerupt de atacurile dușmanului. Ne-a mistuit dorul de cei dragi de acasă. Ne-am petrecut în tranșee cei mai fermecători ani ai tinereții cu visurile și speranțele ei. La terminarea războiului acei bravi luptători care au avut norocul să nu fie răpuși în lupte au venit
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
să nu mai rămână copiii fără bunici așa cum am rămas eu fără mamaia mea care plecat lângă Isus anul acesta pe 18 septembrie. Știu că îi este foarte bine acolo și că a scăpat de cancer, boala care i-a mistuit trupul. Doar atât te rog: roagă-te la mamaia mea să mă vegheze și te mai rog să-i spui că eu o iubesc din tot sufletul, și că, să nu fie supărată pentru că într-o zi ne vom întâlni
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
într-o lumină orbitoare. Ea cere să i se ridice "un mare templu cu un altar dedesubt", în care ea însăși îi va învăța riturile pe oameni (v. 271 sq.). Apoi părăsește palatul. O dată clădit sanctuarul, Demeter se retrage înăuntru, mistuită de dorul fiicei sale și o cumplită secetă începe să pârjolească pământul (v. 304 sq.). În zadar îi va trimite Zeus soli rugând-o să revină printre zei. Demeter îi răspunde că nu va pune piciorul în Olymp și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a uita focul/ în care piere arzând" (Ar fi bine să uiți), "și ochii ei ardeau la fel,/ cu negre văpăi, sub ferigile genelor" (Argumente îmi curgeau pe tâmplă). Este ființa care pune stăpânire pe eul poetic, care atrage și mistuie totodată. E ca întotdeauna și o teamă de pierdere a individualității în această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a singurătății devastatoare: "în zvârcolirea mutelor dezastre/ ne luăm de piept, murim cu-adevărat", " Ne ocolesc cei buni ca pe o ciumă" (Carnet lapidar). Muzica însăși capătă accente elegiace, de bocet, de altminteri, adesea revine imaginea ploii de toamnă care mistuie, care condamnă la dispariție: "și toamna ne suge plămânii cu-o unghie.// Simt iar uscăciunea cum plouă" (Partitură). Este o veșnică anunțare a finalului de lume, apa, sub toate formele ei, lichefiază universul sau îl îngheață, în ambele situații sugestia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de eul poetic, ci este ea însăși una dintre cauzele acestei degradări, invazia abisalului, a instinctualului pe care asemenea elemente ale spațiului exterior le simbolizează coincide cu moartea sufletească: "Prin sângele nostru vin câinii de ling -/ ne biruie iarba, ne mistuie somnul" (Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate fi cale de recuperare a forței vitale, ci alunecare spre neant, iar uitarea cuvântului, a logosului echivalează cu pierderea capacității de a crea, absența acestei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba Asachi, într-un articol pe această temă3), fără a se lăsa copleșit, căci conștiința efemerității determină apelul la înțelepciune. Trebuie de subliniat însă că, sub condeiul bătrînului scriitor, din noțiune de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cărților”? Un răspuns a dat Marcel Marcian, care crede că poetul, trăitor printre evreii din Bacău, a cunoscut o legendă din martirologia iudee: „martirul în clipa supremă, se înfășoară în sulul desfășurat al Torei, pentru care pătimea, arde, împreună cu Tora, mistuindu-se, în vreme ce literele Torei se ridică la cer”8). Ea putea fi luată, însă, din „Qui sait?”, de Maupassant, unde naratorul asistă la „formidabilul tumult” produs de mobilele apartamentului său, care, într-o noapte, o iau razna.9) Sau, cel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o strângă în brațe, să fie doar a lui. Nu se putea despărți de ea, nu putea nicicum să-și uite iubirea ("Ea s-a dus. Dar el rămas-a / în adânc rănit de dânsă"); era o boală care-l mistuia, o chemare de sirenă căreia i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]