3,411 matches
-
zonei de ocupație israeliană din sudul Libanului între 1982-2000, trasată în proporție de 50% pe cursul râului Litani. Ponderea frontierelor lacustre este cu totul insignifiantă la scara întregului spațiu arabofon - 0,2% (144 km.), având câteva segmente pe suprafața lacului/mlaștinii Ciad (8% din frontiera dintre Ciad și Niger, întreaga dyadă dintre Ciad și Nigeria și 7% din frontiera ciadiano-cameruneză), pe suprafața Mării Moarte (45% din frontiera dintre Iordania și Cisiordania și 5% din dyada iordaniano israeliană), pe malul nord-estic al
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
fără suflet, fără lege, fără credință, gata oricând la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în locuri cu mlaștini și păduri negre, străbătute de porci și porcari primitivi (Răuț, Săilă, Buză-Ruptă, Lică Sămădăul, mai marele lor), jafuri nocturne, indivizi misterioși cu măști, setea de îmbogățire a cizmarului, slăbiciunea femeiască față de farmecul banditului". Având o construcție solidă în care formula
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un mare fluviu unic, ieșit din munții cei mai înalți din izvoarele cele mai adânci, ci cursul ei duce apele vii ale tuturor afluenților care aduc cu ei fiecare un mister de vitalitate fără de care fluviul s-ar pierde în mlaștini"1. Omenirea e un ansamblu în care toate vocile contează, deși nu se poate obține nicicând armonia deplină. Ea cuprinde în expresia aceluiași mare istoric, alături de muzica salonardă a secolului XVIII, alături de melodia autonomă de tip rossinian, "uriașele simfonii wagneriene
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
legătură cu bătrânul "naloboș". Astfel a fost botezat mai recent părintele nostru, ca și cum întoarcerea pe dos a numelui "șobolan" ar fi fost de ajuns pentru a ne face să ne uităm originile. Cu siguranță, dacă ghinionistul nostru strămoș, rămas în mlaștinile animalității, a fost catalogat drept una din cele mai dăunătoare specii, aceasta s-a întâmplat pentru a-i pune capăt, o dată pentru totdeauna, deranjantei întrebări a originilor. Pretutindeni în lume, se pregătesc otrăvuri și se dresează prădători redutabili (specii atent
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bată la loc deschis și s-a retras cu toată oștimea ce-l încunjura în pădurile dinspre soare apune, căutând un loc în care să se bată cu vrăjmașii. Așa făcea Ștefan care căuta locuri ascunse, păduri, ascunzișuri și chiar mlaștini cu papură, ca să-i prindă pe turci pe neprevăzute din acele ascunzișuri. Așa, într-o vreme, tot căutând el loc potrivit pentru bătaie, s-a oprit cu gând potrivit într-o pădure, în care s-a ascuns. În cele din
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
expediată Emiliei. La o primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de obiecte pseudo-rurale destinate orășenilor și străinilor naivi) și sfori (care pot deveni odgoane, parâme folosite în marină dar și pe uscat, la deplasarea forțată a animalelor) nu se înnoia prea des și era lesne de asociat cu smârcurile și mlaștinile, cu umbra funestă a pădurilor. Tratarea cu umor a păduricilor din scena înotului (29 septembrie 1975) ca fiind spațiul creșterii neîncetate a bureților sau imaginea liniștitoare a răchiților umbroase este un contrapunct în polifonia lichidului nefast apa îngroșată "constituită din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vestitelor poldere Ăregiuni sub nivelul mării, apărate de diguri) pe suprafețe întinse și aplicarea unor cicluri vegetative până la fertilizarea solului i-a atras Olandei, pe lângă denumirea de ,,Țara lalelelor și a morilor de vânt’’ și pe cea de țară a mlaștinilor și polderelor. Prin acțiunea de polderizare 2/3 din lac au devenit terenuri agricole, iar 1/3 bazin piscicol cu apă dulce. INARI ĂENARE) - lac glaciar din nordul Finlandei Ă60 m adâncime, 1000 km2 ), cu peste 3000 insule, ale cărui
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
prin fluviul Neva spre golful Finic al Mării Baltice. Insulele lacului, alcătuite din faimosul granit de Rapakivi, totalizează 600km2 . Țărmul prezintă caracteristici diferite; cel N-V este înalt și stâncos, iar cel sudic jos, nisipos sau argilos. Apa lacului, provenită din mlaștinile înconjurătoare, are culoare maro-verzuie, iar la suprafață din cauza vânturilor se formează valuri. Datorită căldurii înmagazinată de apă, suprafața lacustră îngheață în luna decembrie la țărm și în ianuarie spre centru. Din punct de vedere economic, apele lacului sunt utilizate pentru
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
activitate ce a încetat numai după 6 ani. TORRENS - lac tectonic în Australia, al doilea ca mărime după Eyre, stuat între Munții Flinders în est Ăvârful Hack - 1128 m) și Andamooka în vest Ă266 m). Lacul formează o potcoavă de mlaștini, lagune și sărături împreună cu laguna Spencer și lacul Frome. A fost descoperit în 1839 de către Edward J. Eyre, care l-a numit după numele guvernatorului Australiei de Sud. OCEANIA DISTRICTUL LACURILOR FIERBINȚI - complex de lacuri vulcanice în Insula de Nord
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
care după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-o sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a sondării profunzimilor psihice, dicțiunea gravă a meditației și revoltei cioraniene, am zice, nestridente
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Alexandru este prins de patrulă și adus la Postul de Control, un fel de falanster al militarilor ce trăiesc prin transfer în armata de marionete cu care se desfăta Șeful de Post. Aflat în așteptarea eternă a Răzbunătorului de dincolo de mlaștini. Ca un fel de părinte al victimelor datoriei, departe de frontul propriu-zis, de război, de istorie, isterizate de iraționalul cazon, cu aparență de doctrină. Nu putem evita numele unor Buzzati, Brecht, Ionesco sau Gombrowicz, dacă vrem să definim libera circulație
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit/ te respir ziua înotând în lumină/ te respir noaptea cu brațele ridicate printre stele/ te mursec la mese bogate înfigându-mi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest sens, între poezia sicilianului și cea a recanatezului. Privind îndeaproape modul de reprezentare a absenței sunetelor în primele volume ale sicilianului, este evident că acest motiv și cele conexe sunt vehicule ale sentimentelor eului, de nostalgie sau teamă: În mlaștină fierbinte, 'nfipt în țină, / (...) se zbuciuma în mine / un bâtlan mort (...) Eu mă topesc în lumina și sunet; / Bătut în palide ecouri / din vreme-n vreme se tânguie o adiere / uitată. // Indurare, să nu fiu / fără cuvinte și chipuri / în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiind că anunță, uneori, chiar împietrirea inspirației. Întreruperea comunicării dintre natură și eu poetic constituie o altă cauză a imposibilității de a turna realitatea în cuvânt, reprezentată prin imaginea liniștită a apei statute, metaforă a interiorității: Apă închisă, somn al mlaștinilor / Care în ochiuri largi mistui otrăvuri / Când albă, cănd verde în fulgerări, / ești asemenea inimii mele. Plopul și stejarul fac cenușiu malul / frunzele și ghindele tac înăuntru / și fiecare are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asemenea contexte. Chiar și atunci când cel dintâi cuprinde elementele naturii, acestea par alese dintre cele desemnate prin substantive de genul feminin, ce reflectă la nivel morfologic o asociere mentală bine înrădăcinată: de veacuri iarbă își odihnește / inima lângă mine; somnul mlaștinilor; somnul munților; valuri de râuri proaspete în somn.398 Dorința de factură leopardiană de a se reintegra în sistemul armonios al universului găsește astfel la Quasimodo o modalitate de împlinire în unirea carnala cu femeia iubita. În volumul Și pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
se întrebe ce caută în Irak și să se gîndească acum să ceară sprijin O.N.U. (!!!) pentru a dobîndi puțină credibilitate, față cu evidența unui război de uzură în care șiretenia arabă poate să îi atragă ca într-o mlaștină. Să nu uităm că și demnii cavaleri cruciați au fost învinși tot prin vicleșug de armatele lui Saladin. Asistăm, oare, la o reiterare, în variantă postmodernă, a vechilor înfruntări? Aproape zilnic mor americani în acest război cu un inamic nevăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
identității irlandeze (ca simptom general al "depersonalizării" tuturor irlandezilor și a lui Heaney însuși!) apare, în diverse forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metafora preferată de Dan Sociu ca titlu pentru selecția românească "țara mlaștină" ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. "Țara" (Irlanda) sucombă gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, dacă nu, pur
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
discret, această perfidă sucombare: N-avem prerii/pe care să feliem seara un soare uriaș peste tot ochiul se oprește în marginea strîmtă a cerului,//se duce sedus de ochiul de ciclop/al unui lac. Țara noastră neîngrădită/e doar mlaștină care se usucă încet/ între două priviri ale soarelui.// Au dezgropat din turbă/ scheletul Marelui Elan Irlandez,/l-au aranjat, o ladă uimi toare/plină cu aer.// Unt scufundat/de mai bine de-o sută de ani,/l-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
milioane de ani/N-or să scoată cărbune de-aici//niciodată, doar trunchiurile unor brazi/ uriași, moi ca terciul./ Dar ei sondează mereu,/sapă din ce în ce mai adînc,//fiecare strat pe care-l dezvăluie/ pare că a mai fost cercetat înainte./ Bulboanele mlaștinii arată ca o scurgere a/Atlanticului. Centrul ei umed e fără capăt." (Țara mlaștină, pp. 19-20). Pînă și într-un volum inofensiv, din unghi ideologic, precum cel de debut (Moartea unui natura list) trimite, indirect, la aceeași (obsesională) preocupare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
brazi/ uriași, moi ca terciul./ Dar ei sondează mereu,/sapă din ce în ce mai adînc,//fiecare strat pe care-l dezvăluie/ pare că a mai fost cercetat înainte./ Bulboanele mlaștinii arată ca o scurgere a/Atlanticului. Centrul ei umed e fără capăt." (Țara mlaștină, pp. 19-20). Pînă și într-un volum inofensiv, din unghi ideologic, precum cel de debut (Moartea unui natura list) trimite, indirect, la aceeași (obsesională) preocupare pentru alterarea unei așa-zise "autenticități irlandeze", atunci cînd explorează tema pierderii inocenței într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
despiritualizează. Poezia lui Heaney poate fi citită, ca atare, și în grila unei acute crize istorice. În concluzie, deși parțial "universal" ("universalizat", mai corect spus, de activitatea lui internațională și, în primul rînd, de Nobelul obținut pentru literatură!), autorul Țării mlaștină, rămîne, în fibra adîncă a naturii sale, "local", un irlandez înverșunat cum ar veni. Dovadă stă și reacția vehementă pe care a avut-o la includerea sa, în 1982, în volumul Penguin Book of Contemporary British Poetry/ Antologia Penguin de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]