115,804 matches
-
De ce priviți relația dintre femei și bărbați ca pe o luptă ? Vedeți baricade pe care alții le ignoră(m) ? - Eu așa simt. Un bărbat are un dușman: timpul, Dumnezeu sau moartea. Femeia are doi dușmani: bărbatul și timpul, Dumnezeu sau moartea. De aceea, poate, vocile feminine din lumea artei sunt puțin mai "apăsate" decât cele masculine. Pentru că o structură feminină își dorește mai întâi să-și afirme forța. - Abia după aceea intervin și nuanțele. - Structura autentic feminină nu-ți permite să
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
25 de ani. Dacă voi mai scrie, vreodată, inefabil, o voi face nu atunci când distanța de care vorbeam nu va mai exista, ci atunci când m-ar putea copleși, cu adevărat, inefabilul gândului dispariției mele și al absenței, în general. Abia moartea dă sens tuturor lucrurilor. Dar, în același timp, fiindcă ești viu și gândești, te cam înspăimântă posibilitatea neviului și a tăcerii totale. "Scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea" - Absențele sunt, pentru dumneavoastră, o prezență continuă. - Absența este spațiul care
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
continuă. - Absența este spațiul care îți aparține cel mai tare. Așa cum îți aparține umbra, cât timp trăiești, îți aparține și absența pe care ți-o construiești. Absența este un spațiu pe care ți-l construiești atâta timp cât gândești și care, după moarte, îți copleșește trecătoarea ta prezență. - Priviți scrisul ca pe un instrument, nu ca pe un scop. - Eu nu am avut o evoluție artistică, estetică. Nu am pus mai presus de mine îndemânarea mea de a scrie. Îndemânare pe care nici
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
o mare melancolie. - Cum vă simțiți, acum, cu dumneavoastră ? - E un mare noroc să îmbătrânești. Poți privi lumea cu detașare, te poți relativiza. Pe mine, detașarea mă ajută să văd și mai bine lucrurile. Îmi place să fiu trează în preajma morții.
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
număr egal de capitole: 46. Capitolele cu număr impar aparțin ei, cele cu număr par, lui. Așa se va întîmpla pînă la sfîrșit, cînd cei doi se vor întîlni (în ultimul capitol, al lui...), dar vor fi împreună abia dincolo de moarte: dizolvîndu-se deasupra lumii, atingîndu-și destinul care i-a împiedicat să se întîlnească pe pămînt, în același loc: el, invadator japonez, ea, adolescentă chinezoiacă. Iubirea este o stare iminentă la Shan Sa, actuală numai pînă ce pasiunea ajunge la conștiința de
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
de cei doi bărbați prieteni, de fiecare numai în măsura în care există celălalt. Jing o iubește pasional, dar iubirea ei se îndreaptă spre Min, tînăr student comunist care se lasă fascinat de retorica unei colege de partid. Min va fi condamnat la moarte și ucis, iar Jing hotărăște, pentru a nu-i urma soarta și pentru a nu rata astfel împlinirea pămîntescă a iubirii, să trădeze și să fugă în brațele jucătoarei de go. Dar ea îl respinge. Totul se întîmplă exact ca
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
jucătoarei de go. Dar ea îl respinge. Totul se întîmplă exact ca în finalul clasicului roman Principesa de Clčves, a cărui eroină, după ce rămîne văduvă, refuză să se alăture bărbatului pe care-l iubea, pentru că iubirea lui era vinovată de moartea unui soț respectat dar niciodată iubit. Dragostea, la Shan Sa, nu e romantică, nici liber-individualistă, deși nu mai puțin pregnantă: un foc de artificii al simțurilor în fața căruia e bine să fii prudent. Ceea ce Istoria oferă în schimb adolescentei pasionate
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
mult la frămîntările Luminăției Tale, iubita mea Împărăteasă, care nu sînt numai ale unui om singur, ci și ale unui timp suspendat din istorie care nu mai știe cum să-și bandajeze nevrozele și cum să-și alunge frica de moarte. Poate un răspuns ar fi trebuit să dea prietenul nostru Ludwig, dar cum ar fi putut el să-și dezorganizeze un delir atît de frumos orchestrat, după toate legile geometriei, cu un răspuns ar fi fost dator, poate, doctorul Sigmund
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
simptome, pentru că ,,psihanaliza este acea boală mentală al cărei remediu se pretinde a fi" (citat din dulăul Karl Kraus), iar un răspuns, în felul său, a fost chiar dat de către celălalt prieten comun, junele Otto care, pentru a preveni o moarte stupidă din pricina prostrației de după iluminare, a pus mîna de s-a sinucis. Eu n-aș putea și nici nu m-aș încumeta să-ți dau vreun răspuns, dar pot face o mărturisire care, în mod sigur, îi va fi de
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
care nuvelistul Rebreanu știe să-l descrie foarte bine. Sentimentele nu au, din păcate, fiorul unic, inegalabil, din Ițic Ștrul, dezertor, dar nici nu sunt din aceeași categorie. Expresionismul decepției se manifestă în prea palide relicve ale senzațiilor fizice ale morții sau prin cunoscutele tropisme ale thanatofiliei rebreniene: "Amărăciunea. Și răceala îmi dârdâia sufletul, mi-l sfâșia. Simțeam lămurit cum mi-l taie în bucăți dureroase, cum se întinde mereu, cum mă cuprinde cu gheare veninoase" Zadarnic căutam s-o biruiesc
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
aceste tendințe de eliberare, acuzând politica predecesorului său, prea aservită puterilor străine, întărea speranța românilor că "dezghețul" poate veni și din interior, nu doar de pe aripile bombardierelor americane. Consider că aceasta ar fi explicația faptului că, la trei ani de la moartea artistului, regimul se arată subit interesat de destinul lui Ion Țuculescu care, dintr-o dată întrunea condițiile unei "canonizări" oficiale. Alegerea sa ca artist-simbol al "dezghețului" nu a fost nici ea întâmplătoare. Motivele care au determinat această alegere ar putea fi
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
Georgeta Drăghici Virgil Mazilescu a fost un personaj fascinant al boemei bucureștene în anii '60'-70, despre care congenerii și mai tinerii săi admiratori de atunci își aduc aminte cu nostalgie și melancolie, și ca urmare a morții lui premature. Intrat în legendă, folclorizat, chiar cu bune intenții, Mazilescu a încetat să mai fie un autor citit. Pus deseori în legătură cu generația '80, care, în cîteva direcții ale sale, l-a asimilat și l-a revendicat ca model, creatorul
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
un avion al sufletului nostru celui mai metalic/ atît vă întreabă fratele meu și nimic mai mult/ și nimeni/ nu se îngrozește se aud apele orbind/ și atîtea perechi de buze rătăcite prin coșurile/ gunoierilor domnișoară elevă/ domnișoară studentă/ o! moarte însămînțată/ singurătatea se înalță lîngă poduri/ oboseala cu lumînarea ei" "- Va fi liniște, va fi seară"). Evoluția poeziei e destul de curioasă, neașteptată oricum, în Guillaume poetul și administratorul. De unde tot efortul poetului mergea în celelalte cărți spre maximă concentrare și
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
absența vocii poetului. Ca și cum îi plăcea să scrie, să creeze limbaj, dar nu știa încă despre ce. După ce s-a spus pe sine, poezia începea, într-adevăr, să spună. Din păcate, după volumul din 1983 n-a mai urmat decît moartea. Scrierile în proză (Prăvălia cu porcelanuri și Eu, chiriașul lui Daniel), ambele publicate în "România literară" în 1970, sînt prea puține pentru a vorbi despre Virgil Mazilescu prozator. Există certe calități de narator și un simț al detaliului semnificativ la
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
răspunde fără să ezite: existența, spre surprinderea celor de față care declaraseră poezia drept cea mai importantă. Iată și o consemnare din jurnal ("Băieții ăștia cred prea mult în "artă" (poezie, pictură și alte căcaturi) - Eu nu cred decît în moarte, adică în iubire." Nora Iuga vede în această declarație o neîncredere în valoarea poeziei proprii ("simțea felul insidios în care legenda se substituie operei"), dar și spiritul de mare artist, nemulțumit de ceea ce a creat. Concluzia e că, de fapt
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
atât de multă vreme nu mai avusese "nici o legătură cu patria ungurească", ar putea scăpa, s-ar putea strecura neștiut: Da, dar... Nu se va găsi, oare, nimeni să mă denunțe, din răzbunare sau din simplă plăcere?..." (ibidem, p. 25). Moartea îl pândește, dar nehotărârea îl țintuiește locului. Situația se complică și prin faptul că Remus Lunceanu are o soție și trei copii de întreținut. Și totuși plecarea din Bucureștiul ocupat ar fi singura soluție salvatoare, căci - după cum îi spune un
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
în subteranele Muzeului Modern (p. 107), până reușește să treacă în Moldova, cu ajutorul socialiștilor (capitolul Goana). Aventura trecerii clandestine cu trenul a frontului pe la Mărășești e de-a dreptul palpitantă; e întors din drum, sub permanenta amenințare cu deconspirarea și moartea. La Focșani are din nou de-a face cu poliția politică, dar îl salvează minciuna că e un gazetar-poet care merge la Iași să poată relata o reuniune a Parlamentului care se presupune că ar da în judecată fostul guvern
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
din partea forțelor care trebuia să-l apere, zvonurile, fie intenționat lansate, fie spontane, mi-am adus aminte de o poveste veche de vreo două milenii care prezintă similitudini frapante cu modul în care a sfârșit dictatorul comunist, anume răsturnarea și moartea lui Nero în anul 68 d.Cr. Lichidarea ultimului iulio-claudin și criza anului 69 ("acel unic și imens an", cum l-a definit Tacitus) este o veche preocupare a mea concretizată în mai multe studii publicate în reviste de specialitate. Despre
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
strămoși pretindeau că descind din zeii nemuritori și, în consecință putea pretinde demnitatea imperială. între timp cele patru legiuni renane l-au înfrânt fără mare dificultate pe Vindex. Și atunci s-a întâmplat un fapt "foarte ciudat": știrea înfrângerii și morții lui Vindex a ajuns în Hispania și l-a deprimat teribil pe Galba care se gândea la sinucidere; în schimb, ea nu i-a parvenit lui Nero! Cineva i-a blocat accesul la informații. Și imediat s-a declanșat o
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
Egipt și a trimis oameni de încredere pentru pregătirea flotei. Gestul a fost fatal, căci numai atunci cohortele pretoriene, adică trupele de securitate, l-au trădat conducând astfel la succesul "revoluției": abandonat de toți, condamnat ca "dușman public", adică la moarte, printr-o procedură pe care nu o cunoaștem, Nero s-a sinucis, rostind cuvintele: "ce artist piere"! Cum "revoluția" a triumfat mai ales datorită blocării informațiilor și a răspândirii de vești false, istoricul Tacitus, contemporan al evenimentelor, conchide: "Nero a
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul Oanei Pellea, urletul, bocetul singurătății, al fricii, al morții, emoția sfîșietoare din piesă. Prima parte a spectacolului, poate și cea mai dificilă, pînă să dea buzna "musafirii", pînă să se precipite situațiile, ritmurile, pînă să fie aduse scaunele de peste tot, pînă să apară o dinamică din scriitură, vizibilă, nu
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
ce cod stă limba lui Ionesco, născocirile ei fabuloase, mesajul de desubt, încărcătura lui dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
de astre) s-ar fi născut la Moscova, în casa unei mătuși unde se refugiase mama ei însărcinată. După patru ani, mama și fiica s-ar fi întors la Iasenovka, unde copila ar fi fost crescută de niște rude, după moartea prematură a mamei sale. Șolohov ar fi întâlnit-o prin 1919, aflând astfel de romanul Iubire pământească pe care ea îl scria. Se oferă să o ajute la transcrierea manuscrisului și astfel intră în posesia lui. Când el începe să
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
mulți dintre acești copii au părăsit țara în căutarea unui destin mai bun, abandonîndu-și fără remușcări părinții în singurătate și sărăcie. Pentru nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia ajung să se mulțumească cu surogatele de afectivitate oferite de pasagerele relații extraconjugale
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
grave, cum ar fi reconectarea cu trecutul, învățarea democrației și asimilarea libertății individuale, redescoperirea inițiativei și asumarea competiției directe. într-o lume în care cetățeanul se lăsa cu totul în grija tătucului-stat, care-i rezolva probleme de viață și de moarte, o revenire la modelul existențial anterior nu se poate face fără convulsii, fără inevitabile reacții sociale sindromatice. Cu atât mai mult cu cât revenirea, reîntoarcerea nu se poate face cu "metodele" utilizate de comunism pentru lansarea experimentului său.La pas
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]