1,878 matches
-
mergeam, peisajul din jurul nostru rămânea neschimbat. Pardoseala din marmură, pereții de culoarea oului, numerele încăperilor așezate alandala, ușile de lemn cu mânere din oțel inoxidabil. Nu se zărea nici măcar o fereastră. Tocurile pantofilor ei țăcăneau pe pardoseală într-un ritm monoton, acompaniați de tălpile de cauciuc ale tenișilor mei. După sunetul pe care-l scoteau, păreau a fi pe ducă, fapt care mă cam îngrijora. Cum era prima oară în viața mea când călcam cu teniși pe marmură, nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care-și înălțau crengile spre cerul înnorat. După ce-am intrat în pădure, ni s-a părut că auzim niște sunete ciudate. Semănau cu cele produse de o briză puternică, dar nici urmă de așa ceva în jur. În plus, erau monotone. Sunetele se întețeau pe măsură ce înaintam în pădure, dar nu ne-am dat nici unul seama despre ce putea fi vorba. Și bibliotecara venea prima oară la centrala electrică. Dincolo de stejarii cei înalți, cu trunchiurile groase, se vedea un teren viran, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cultivat sonetul, a încercat rondelul, pantumul, sonetul dublu, sextina. El este și autorul unui volum de Opere dramatice (1905), cuprinzând un basm versificat, Dafin Făt-Frumos și frumoasa Ileana, melopeea Renegatul (1893) și poemul dramatic Visul lui Ali (1913), compuneri hibride, monotone și de un nivel artistic scăzut (deși Visul lui Ali, transpus în franceză, a fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului Odéon din Paris). A tradus, cu talent și meșteșug, piese reprezentative din poeții preferați: Cântecul toamnei și Colocviu sentimental
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
analizei. Ne mai rămâne să ne îndreptăm privirea nu atât asupra poetului, cât - în mai mare măsură decât până acum - asupra poeziilor sale. VALERIU CRISTEA Lucidă și fantasmagorică, operă de meșteșugar opioman, bâlci al deșertăciunilor și voluptăților, inepuizabilă lexical și monotonă stilistic, domestică și exotică, stăpânită de un duh balcanic, antonpannesc, în pofida geografiei ei fără frontiere, poezia lui Leonid Dimov este una din cele mai vii expresii ale barocului din întreaga noastră literatură. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Versuri, București, 1966; 7 poeme
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
fie prezent În biblioteca Institutului francez prin cîteva volume (de exemplu Un anneau d’argent a l’oreille,1982) scrie detașat, fără miză, cu umorul și spiritul ludic proprii polar-iștilor francezi de azi; dar și cu flegma, cu expresia monotonă și chivernisită care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz. Romanul susmenționat al lui Tony Duvert este un polar cu convențiile revizitate al cărui protagonist nu ratează uniforma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aveam chef să mănînc cu ceilalți. În relațiile cu semenii devii; e ceea ce le face greu de suportat”. Uneori Însă formulele sînt fericite, ca atunci cînd, vorbind despre viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și romanescă.” Personajele feminine sînt În romanele lui Houellebecq „ceilalții” bărbaților. Nu greșim dacă spunem că ea este În esență celălalt sex asupra căruia scriitorul stăruie cu Încăpățînare. Iubirea masculină, În acest roman, este definită ca egoism. Autorul trebuie că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cititorului. Devine așadar limpede cum se face că literatura feminină răspunde atît de bine imperativelor autenticiste ale receptării contemporane a literaturii. La fel de clar putem Înțelege cum, În aparență paradoxal, o scriitoare trash ca Virginie Despentes ajunge, la „maturitate”, să adore monotonul roman Le Bébé al Mariei Darrieussecq, scrisă după ce autoarea Truismes-lor devenise mamă. Ar trebui așadar să ne așteptăm ca scriitoarea, mult mai neîndemînatică În disimulări decît scriitorul, să caute alte mijloace de ficționalizare compensatoare. Cel găsit este, cred, „invenția”. Atunci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autonomie care le poate potența mesajul. Influențată probabil de editor, ea a renunțat la poezie și a reușit o nouă succesiune, tot aleatorie, de schițe Întinse pe cîteva pagini, unde cupluri de personaje - tată-fiu, soț-soție, frate-soră, etc. - duc vieți rapide, monotone, dependente de o serie de meserii transistorice, În locuri transistorice, vieți care de cele mai multe ori sfîrșesc tragic. Tragicul apare Însă atenuat de mecanismul diegetic, acționat artificial, care funcționează dintr-o formidabilă inerție: personajele fiecărei schițe au numele monosilabice și paronime
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cinism, parodie. Este o literatură de interior, adresată occidentalului urbanizat care-și petrece toată viața În diverse interioare funcționale, standardizate, impersonale, pe care totuși, cu efort, le poate ocui și le poate impregna de locuirea lui. Este o literatură adesea monotonă, senzație nu foarte supărătoare, Însă, pentru că temperatura camerei nu se impune sensibilității epidermice cu nimic, este temperatura care adoarme simțurile și nu stimulează, prin experiențe senzoriale de prag, operația deductivă de discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai trivial cu putință: intră Într-o menopauză foarte precoce (Les Champs d’honneur, pp. 145-152). Ca și În cazul altor scriitori contemporani, procesul de Îmblânzire a morții - prin reprezentările propuse - este ușor de detectat. La Jean Echenoz o ploaie monotonă, tânguitoare, se transformă pe nesimțite Într-o ploaie cu sânge (În finalul romanului Nous trois). La Chevillard moartea produce guturai Mourir m’enrhume sau reprezintă o prezență perpetuă prin preluarea obligatorie a zestrei vestimentare a defunctului Boborikine de către personajul narator
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
agregatului de consum cu bunuri și locuințe pe adult echivalent O simplă comparare a celor două grafice permite efectuarea câtorva constatări referitoare la validitatea celor două modalități de măsurare a bunăstării gospodăriilor: Agregatul de consum simplu nu are o relație monoton crescătoare cu valoarea de întrebuințare a locuințelor; în schimb, celelalte tipuri de consumuri sunt prezise destul de bine de situarea pe această măsură a bunăstării. Mai mult, de la decila întâi până la penultima, valoarea locuințelor este relativ constantă, forma curbei fiind sinuoasă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un stil cognitiv distinct, cu asociații ideative superficiale, idei intruzive și tendința de a abandona ușor raționamentul inițial. Lipsa de eficiență intelectuală se explică și prin excesivele tendințe introspective și meditative, precum și prin incursiunile în imaginar. Comportamentul este solitar, apatic, monoton, lipsit de spontaneitate, cu un interes minim acordat anturajului. Este evitată intimitatea în relațiile interpersonale, exceptând rudele de gradul I. Sunt cvasipermanente hipoactivismul și chiar inerția motorie, care, alături de apatie, explică și hiposexualitatea în cadrul căreia sunt evidente lipsa dorinței și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
fiorul liric sub munți de gunoaie: „Acești munți de ambalaje menajere / și reclamele consumați surogate / [...] prin care hămesit de foame scormonește / cobaiul alb și înfricoșat al poeziei.” În versurile din Am mai vorbit despre asta (1986), glosând pe marginea repetării monotone a acelorași gânduri și gesturi odată cu înaintarea în vârstă, poetul este pătruns de un sentiment al târziului, al crepusculului; un univers al tristeții și al regretului „iubirilor mici” se străvede aici filtrat prin amurgul vieții, pândit de „moartea cu chip
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
Un îndrăgostit căruia nu i se răspunde la fel îi comandă unui robotician un simulacru perfect al obiectului iubirii. Cu diferența că această androidă va fi îndrăgostită de el. Dar iubirea aceasta atât de dorită devine excesivă, fiind până la urmă monotonă și obositoare pentru erou. Îndrăgostita îi devine insuportabilă, iar el ajunge s-o bată și chiar s-o omoare. Dar roboticianul, dat fiind succesul prototipului, fabrică "femei model" în cantități industriale. Îndrăgostitul ucigaș vede acum peste tot imaginea celei pe
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sus. Doar medicina rămăsese să mai ateste faptul că ființa umană reală poate trece prin momente de suferință. în sectorul medical însă, investițiile au fost minime ceea ce în ultimii ani a condus la condiții de spitalizare incredibile: hrana bolnavilor era monotonă, cantitativ și calitativ prea săracă pentru a sprijini îngrijirile medicale, condițiile de igienă 1. Pe piața internă, penuria de alimente dusese la introducerea unei raționalizări a alimentelor cu cartele, ca în timpul războiului. Produsele alimentare de bază, carne, lapte, se găseau
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cozilor erau pensionarii care aveau timpul necesar pentru a aștepta. Majoritatea locuitorilor orașelor stăteau în apartamente pe un nivel, în blocuri, în spații mici, prost izolate și sensibile la intemperii. Culoarea dominantă a cartierelor de blocuri era griul. Această culoare monotonă acoperea majoritatea obiectelor utilizate cotidian și era emblematică pentru arhitectura orașelor. Omogenizarea și tipizarea formelor, culorilor ambientului ca și a comportamentelor umane și a atitudinilor reprezentau obsesii ale lui Ceaușescu (Kligman, 2000), cu efecte profunde asupra creativității indivizilor și a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
semăna a oameni literați"24. Evident, această neștiință se găsește pretutindeni. Heliade Rădulescu o întâlnește la jurnaliști, gramaticieni, literați sau la vorbitorii de rând, toți sunt pentru el Sarsaili. Dar să-i numească astfel, să spună fiecăruia "Sarsailă" ar fi monoton și ineficient. Criticul va căuta deci modalități de declinare și, în același timp, de identificare a unei atitudini generale, de transformare a numelui propriu într-o categorie universală. Îl găsim ca adjectiv: "entuziasmul său sarsailesc"25; ori ca substantiv: "Frica
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
oferită în descrierea unui străin. Nu trebuie să "simți" calitățile materiale ale obiectului pentru a putea spune că e un exemplar "frumos" al clasei sale. Aceeași atitudine admirativă a funcționat și în literatură. Când pașoptiștii apreciază ritmul simplu sau rima monotonă specifice genului folcloric, sau când țin să sublinieze fidelitatea față de lexicul regional, ei califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur că e foarte ușor de deconspirat natura non-estetică a acestui "frumos". Însă asta
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
narațiuni existențiale care distribuie valori complementare și - aș remarca - în egală măsură nesatisfăcătoare: una care e profund evenimențială dar lipsită de libertate (tiparul creației prin retragere). Cealaltă, care e liberă să se exprime activ și care domină câmpul acțiunii, dar monotonă, fără relief, indiferentă în raport cu tipurile și planurile activității umane (tiparul creației prin muncă). Ceea ce lipsește e o narațiune care să reunească libertatea acțiunii și singularitatea: adică o viață în care profesia să reflecte vocația particulară a fiecăruia dintre indivizi. Și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
închidă în sine însuși 504 și asupra lui însuși și să lucreze. Intruziunea celuilalt se impune sub o formă acustică, vacarmul tatălui care "râde și cântă, bătând din palme pentru a-l distra pe nepoțel, ceea ce constituia o gălăgie smintită, monotonă, neîntreruptă și care reîncepea mereu cu și mai multă putere"505 îl smulge pe Kafka din somnul de dimineață. În fața acestui tumult incomprehensibil ("dansurile negrilor mi se păreau mai inteligibile"), acest mod de a face tărăboi nesocotindu-l pe celălalt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
supunerea muncitorului la munca sa, asupra căreia nu avea nici o putere, pe șomaj și pe concurență, pe exploatarea optimizată prin metode științifice, pe gigantism, pe ritmurile dezlănțuite (ceasul este de altfel un simbol foarte prezent în roman), imensul trafic neîntrerupt, monoton și isteric care duce la dispariția omului, pierderea imediatului prin dezvoltarea sistemelor nenumărate de mediere, pentru care ascensorul sau telefonul sunt imaginea exactă. Satira democrației, liberalismului și capitalismului este sigură. Dar, deși Kafka dezvoltă toate aceste teme, nu aici este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în casă și ironia, lizibilă în ochii consoartei. De fapt, acest spectacol pare să fie un studiu al gesturilor dintre un soț și o soție, un cuplu singur, fără copii lîngă ei, un cuplu care așteaptă parcă doar derularea, aceeași, monotonă, a unui număr de gesturi care desenează existența lor. Ei sînt dependenți de ele ca de oxigen. Este forma activă a traiului lor pasiv. Asta au făcut Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc și Yuri Kordonski. Un studiu comportamental, plecînd de la piesa
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
capcane care, dacă vor fi descoperite, vor dubla savoarea lecturii. Schema parazitată în acest volum este cea a jurnalului de călătorii: un compozit de notații de tip diaristic și descrieri ale locurilor vizitate, invocări nostalgice ale locurilor natale etc. Tonul monoton, imperturbabil, al însemnărilor de călătorie devine o strategie, nu mai este un neajuns. O continuă alertă domină lectura - în fond, Mircea Horia Simionescu nu parodiază pentru a distruge, ci pentru a recupera, a recicla un stil - de aceea cred că
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]