1,909 matches
-
dintre ferestre. Zgomotul deschiderii ei îl acoperi pe cel al închiderii ușii. De acolo nu se vedea mult mai mult decât o succesiune de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
legii până la sfârșitul zilelor. — Am încercat. Nouă ani nesfârșiți am încercat, dar n-ajută. Înăuntrul meu e un drăcușor și, dacă nu-i dau drumul să mai facă și câte-o poznă din când în când, viața devine mult prea monotonă. Nu pot să sufăr să fiu morocănos și plictisit. Eu sunt un entuziast și, cu cât devine existența mai primejdioasă, cu atât mă simt mai bine. Unii își joacă banii la cărți. Alții escaladează munți sau sar din avioane. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ale scriitorilor, se ia în discuție contextul, nu și textul. Cel mai adesea, gloria este pseudonimul chinului. Fără promisiunea gloriei, literatura ar fi dispărut înaintea dinozaurilor. Pentru unele popoare, Rubiconul a fost mereu o decizie a altora. Eternitatea este mereu monotonă pentru că nu este tranșată pe felii temporale. Geniile au obsesii, nu idei. Ne vindem sufletul pentru arginți și pentru glorie. Pe cei mai valoroși dintre noi îi înecăm rapid în invidie și îi coborâm în derizoriu. Cel care a inventat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
convertit tragediile în eroism. Dacă trăiești opera, vor supraviețui și viciile croșetate în biografia autorului. Gafele condimentează biografiile oamenilor celebri. Gloria presupune o selecție foarte dură. Numai pentru câteva mumii de faraoni, de exemplu, s-au înălțat giganticele piramide egiptene. Monotone trebuie să mai fie bolgiile eternității! Generează capodopere mai ales vremurile crispate. Geniile împing spre piscuri culturile mici în care au apărut. Geniile ridiculizează omenirea venind cu soluții extrem de simple. Pe lângă informație, geniul are nevoie de intuiție și de revelație
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Pâinea noastră cea de toate zilele nu a fost niciodată suficientă pentru tuburile digestive ale planetei. Doamne, lumea noastră nu mai poate fi citită! Dă-ne alt creier, ori încrețește-ni-l altfel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cinci zile cea ce Dumnezeu nu a reușit nici în șase. Ne îngrijorează găurile negre ale universului, nu cele ale condiției umane. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Culoarea și ritmul progresului depind de raportul dintre bici și hățuri. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe risc și pe neastâmpăr. Fiecare epocă își crește cu mare grijă germenii care o vor devora. Singurul progres al unor oameni de-a lungul mileniilor este acela că sau mutat din copac în apartament. Mass-media este șuvoiul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
exacerbat ne poate duce spre o demență deloc teoretică. O urâtă nu iese în societate decât în compania unei cocoșate. Orice imitație are ceva caricatural în ea. În mod fatal, nu poți să fii pe plac tuturor. Ar fi și monoton. Cu toată dizgrația divină, răul prosperă nestingherit. După ce te - a luat sub aripă, îi este mai la îndemână să - ți dea cu ciocul în cap. Nu existența câtorva tirani îngrijorează, ci faptul că devin modele pentru o imensitate de imbecili
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după ce a fost trasă pe sfoară de atâtea ori de iscusitul erou al lui Ion Creangă, s-a recalificat și, pentru a obține un randament mai mare, umblă cu "Drujba". Zgomotul surd al roților ce trec ritmic peste macaz, șuieratul monoton și permanent al aerului spulberat de pătrunderea violentă și în viteză a trenului, gândul la nepoțica care abia s-a născut și la bucuria celor de acasă, liniștea relativă ce se instalase în compartiment și nu în ultimul rând, oboseala
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu picioarele întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti cărțile... Turnă altă țuică și fredonă interminabilul cântec, monoton și idiot, care făcea ravagii în toată divizia... A fost odată un mic copilaș / Ce nu știa, / Ce nu știa a înota? / Dar după una două trei patru cinci șase șapte săptămâni, / A început / A început a daaa din mâini
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
una pe care trebuiau s-o urmeze tot timpul, iar mai târziu își făcu apariția o lună palidă ce proiecta, poate pentru prima oară de la începutul veacurilor, umbre pe alba întindere fantasmagorică. Targuí-ul mergea pe jos cu pas egal și monoton, ca o mașină insensibilă, în timp ce Abdul călărea pe cea mai rezistentă cămilă, o femelă tânără, pe care oboseala și lipsa apei păreau că n-o afectaseră; și când o lumină lăptoasă începu să șteargă stelele de pe cer, cel dintâi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și încă o dată, obsesiv, chipurile fiilor săi, vocea Lailei sau imagini repetate la infinit din viața lui în tabără, când totul era singurătate și tihnă la poalele marilor dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să prezică măcar cât avea să mai dureze acel supliciu, sau dacă aveau să ajungă vreodată să zărească hotarele monotonului deșert. La fiecare oprire, Gacel simțea impulsul de a părăsi vehiculul slinos și de a-și continua drumul pe jos, oricât de lung ar fi fost, dar la fiecare oprire își dădea seama că ar fi avut nevoie de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nimic - se scuză prostituata. Te-am confundat cu un prieten. Noapte bună! — Noapte bună! își văzu mai departe de drum și, două străzi mai jos, îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un zgomot monoton și constant pe care nu reușea să-l recunoască, dar îi amintea de zgomotul unei pietre uriașe lovite ritmic de o suprafață de pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zdruncinat de viteza trenului, ea trezea o dureroasă compătimire. Nu se plânsese de frig. Comentase În privința acestuia ca despre un rău necesar. Acum, Într-o străfulgerare interioară, Myatt deveni conștient de nenumăratele rele necesare care compuneau viața fetei. Auzi pasul monoton al omului pe care-l văzuse trecând Încoace și-ncolo prin fața compartimentului și-i ieși În cale. — Sunteți doctor? Este aici o fată care a leșinat. Omul se opri și Întrebă cu o ezitare: — Unde-i? Apoi o văzu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
necredincios și fără de lege. Aceasta am însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai băgat de seamă cum sună acum blestemul patrierșesc, fiule. ― Din câte am citit, am găsit că blestemele aruncate de “nimicnicia noastră” sunt destul de monotone. Adică aproape aceleași. Chiar și veninul cuprins în cuvinte grele este același. Sper să mai vorbim despre asta. ― Să vedem ce spune de această dată Hrisant, patriarhul Ierusalimului, în noiembrie 1704: “Scrisoarea de față a smereniei noastre vădește că mănăstirea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să sărbătorească marele eveniment al lansării Mararei, dar, spre deosebire de cele petrecute cu alte prilejuri, acum atmosferă era de neliniște și aproape de tristețe, si la asta contribuia și cerul, care de la primele ore ale dimineții aruncase peste insula o ploaie murdară, monotona și persistentă, de parcă și el s-ar fi tânguit pentru suferințele omului condamnat să moară jupuit. Cât despre bestie, părea să-și fi dat seama că ceva groaznic era pe punctul de a se petrece, căci în ochii celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de zece minute. Trebuia, într-adevăr, să fie atenți la mării rechini, dar, cum nu observară nici unul prin preajmă, ziua se scurse între râsete și cântece, ceea ce le prinse foarte bine unor oameni care, în general, duceau o viață destul de monotona. Până acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și, desi deseori fragilă navă urca pe crestele unor valuri de șase metri, iar apoi cobora în vai de alți șase, era vorba în general de valuri nepericuloase, ce te duceau cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti Matái dădu de câteva ori din cap, ca și cum acesta ar fi fost răspunsul de care se temea, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-se de colo colo pe puntea de la prova, până când, odată cu zorii, se retrăgea iarăși să se culce, cu ochii roșii de la privitul stelelor. Deseori se simțea epuizat, dar n-ar fi schimbat această aventură nici pentru zece ani de viață monotona în Bora Bora. Să simtă noaptea vântul în față și să vadă cum ascuțitele prove gemene lasă o urmă fosforescenta în apele întunecoase ale oceanului, să vadă cum câștigau teren în fața dușmanilor, înaintând milă după milă, reprezenta, pentru el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puterea de a se întoarce, cu forțe noi, la dificilă sarcina de a învăța drumurile tuturor stelelor universului, în trecerea lor pe bolta cerească. Flegmaticul și mâncăciosul Oripo îi dedică în fiecare seară câte două ore, recitând cu vocea lui monotona dintotdeauna lista tuturor Avei’á posibile între nord și vest, ceea ce, la căderea nopții, îl ajută foarte mult pe Tapú Tetuanúi, recunoscând mai usor diferitele constelații. Într-una din acele nopți întunecoase, pe care băiatul le dedică studiului și amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și adormi. Afară, broaștele începuseră o simfonie monotonă, întreruptă doar de cântecul „bombardierelor“, de chemarea la împerechere a unei bătrâne curci și de mârâitul, îndepărtat, al unui tânăr jaguar. În aer plutea miros de frică. Nu era adus de briză, în dimineața liniștită nu se simțea nici o adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în ramură, zbierând isterice. Minutele, secundele deveniră infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]