2,147 matches
-
Tamarind era doar la treizeci de minute de mers cu mașina până la localurile de pe Strip. Asasinul avusese la dispoziție maximum două ore pentru a se distra cu trupul lui Marty Goines și pentru a-i decora apartamentul. Avusese un curaj monstruos, sinucigaș, dacă ucisese alți doi oameni - probabil la aceleași ore și în același loc. S-ar putea ca asasinul să fi nutrit dorința subconștientă de a fi prins, ca mulți alți psihopați. Era un exibiționist și, probabil, fusese dezamăgit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos și neascultător. Danny scurma cu nasul prin linoleum, printre mucuri de țigări. Auzi „Du-l pe Considine în camera de gardă”, apoi fu ridicat cu scaun cu tot. Boxerul se duse în spatele lui, desfăcându-i cătușele. Thad Green ridică pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tânărul detectiv, Ted al tău, m-a bătut și el la cap cu ce făcuse Loftis în acele nopți, iar când am descoperit că e polițist, m-am gândit că îi intrase în cap că Reynolds ar fi făcut ceva monstruos. Reynolds participase la acele întruniri, așa că am lăsat registrul la vedere pentru băiat, ca nu cumva să declanșeze accidental nu știu ce pogrom teribil. Un răspuns absolut corect. — Nu te-ai gândit că un grafolog ar putea desființa registrul ăsta într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ambulanța, asasinul dispărea. Continua să studieze toate chipurile și nu încerca să-și îmbunătățească șansele, pentru că era un parior mult prea priceput ca să-și acorde - lui și lui Audrey - prea multe șanse de reușită. Și mai avea și o mahmureală monstruoasă. Iar spatele îl chinuia din cauza somnului greu, de om beat, de pe podeaua lui Mal Considine. Stătuseră treji aproape toată noaptea și făcuseră planuri de bătaie. Buzz îl sunase pe Dave Kleckner în Ventura - Audrey era în siguranță, în apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va fi în măsură să răpună demonul (cel „în carne și oase”) care i-a provocat spaima. Demonul teriomorf provoacă groaza, dar, în fond, el este un produs, o personificare a spaimei care bântuie dintotdeauna incon- știentul individual și colectiv. Monstruosul (diformul, bioilogicul), agresivitatea bestială, demonismul sunt imagini arhetipale esențiale care produc și sunt produse la rândul lor de o spaimă ancestrală. Spaimă decelabilă atât în structura psihică a omului primitiv, cât și în cea a copilului, atât în ficțiunile mitice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de aur, pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja care ar răpune-o (Psalmi, LVIII, 5-6), ea este „legată” cu eșarfe pe care, cu litere de aur, era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De altfel, datele de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Teotitlán del Camino - directorul închisorii dispare odată cu evadații. 25: În timp ce Poulidor și Anquetil amurgesc și Van Looy intră în seara carierei, ciclismul descoperă un soare nou - Merckx. Ca în cazul marilor tineri scriitori, critica îi caută maeștrii și reperele: orgoliu monstruos la nivelul lui Coppi, Van Looy și Anquetil, voință comparabilă cu cea a lui Coppi, vervă demnă de Bobet, îndrăzneală tip Kubler, spirit de sinteză anquetilist. Suntem în plină cronică de artă. Ce n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
I, 8). Însoțit de înger, Baruh urcă până la primul cer, „unde se află un fluviu pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva lui Dumnezeu (theomachias)”, altfel spus, ziditorii turnului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și atunci, cu lumânarea la cot, degetul îi fusese distras de la liniile tipărite pe care spera să le urmărească până în memorie, și cum, asemeni moliilor care i se alăturaseră, degetul lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lemn în care un măr de metal în burtă închipuie buricul, și niște cuie înfipte în cap, părul din cap. Ei bine, ce-i fi găsind dumneata interesant chiar și în asemenea așa-zise opere în care deformarea și monstruosul nu sânt decât expresia neștiinței de a crea, ca și la copii, și care își au o justificare în muzee doar fiindcă reprezintă copilăria autentică a artei, și nu arta copilărească făcută cu premeditare? Ei bine, mie nu-mi plac
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
CIVIL DE DIMINEAȚ| Prințese date uitării sau necunoscute... Emil BRUMARU Forma poate fi gustată în toate felurile ei, depinde de spectrul, îngust sau larg, generos, infinit al „privitorului“, de rafinamentul lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu cearcăne secrete, datorate practicilor singulare, îmbufnată în gulerul ei dantelat, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
din plâns, doar ca să inhalezi profund. Aerul de munte nu-ți era niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici. Zach a trecut în partea cealaltă a cărăruii și-a luat-o în brațe pe Jina înainte ca oricare dintre ei s-apuce să enumere motivele pentru care gestul lui nu era binevenit, înainte ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
inteligent, în stare să se descurce în orice situație. Grosvenor văzu că Morton face câțiva pași, depărtându-se de ceilalți. Costumul de metalit transparent îi scotea în relief trupul vânjos. Din locul unde se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o mai lăsa să-i scape. Simțurile lui, întinse ca o coardă, se concentrară într-o singură rază, care începu să absoarbă cu lăcomie mari cantități de energie din navă - prea mari ca să le poată asimila. Întocmai ca o lipitoare monstruoasă, continuă totuși să le absoarbă, de la distanță. Obișnuit, de atâta vreme, cu un regim frugal, nici nu îndrăznea să folosească această energie uriașă. Prefera să lase o parte din ea să se scurgă înapoi în spațiu. Dar cantitatea reținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-o, Grosvenor îl întrebă: - În cât timp pot fi instalate tunurile atomice? - Cam într-o oră, poate ceva mai mult. Între timp, vom fi apărați de celelalte arme... La vederea oamenilor, Ixtl se repezi spre etajul al șaptelea - o siluetă monstruoasă strecurându-se prin pereți și planșee. De două ori îl zăriră oamenii și-și descărcară armele asupra lui. Între ele și armele de mână, pe care le văzuse până acum există o mare deosebire - ca aceea dintre viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de wolfram, într-o latură avea o umflătură în formă de cioc. Partea ei strict funcțională era montată pe un suport, sprijinit el însuși pe patru roți de cauciuc. În jurul lui Grosvenor, oamenii încetaseră lucrul și se zgâiau, livizi, la monstruoasa mașina. Unul dintre ei se întoarse brusc spre Grosvenor și-i spuse, furios: - Dumneata ești de vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
anchete menite să ducă la depistarea inamicului. Pentru Grosvenor, însă, această explorare reprezenta veriga finală a unui lanț întreg de descoperiri și raționamente, prima verigă fiind murmurele bizare pe care le auzise nu demult în spațiu. Cunoștea identitatea acelei inteligente monstruoase și bănuia țelul teribil urmărit de ea. De asemenea, analizase cu grijă ceea ce se cuvenea făcut. Problema lui nu mai era să descopere care-i pericolul. Ajunsese la un stadiu în care trebuia, mai presus de orice, să-și impună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un moment dat, la propriile sale scrieri: „Cărțile mele sunt răspunsul la oportunismul și lașitatea dinainte de 199 și la o parte a lumii de azi, devenită imbecilă prin indiferența față de cultură, fapt care dezvoltă, ca în locurile neaerisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat și cacofonic.“ Cum adică răspunsul la o parte a lumii de azi? Nu pare cam dezacordată și cacofonică această exprimare? Incercare de a atrage atentia Ce face un om rătăcit într-un loc pustiu când vede trecând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nenorocire, și până acum, pe scara cea mai largă, n-a fost chiar un succes pe de-a-ntregul. Nici n-o să aduc vorba de țările comuniste, unde revoluția modernă a fost zădărnicită cel mai mult. Pentru noi rezultatele sunt monstruoase. Să ne gândim doar la partea noastră de lume. Am căzut În multă urâțenie. Este halucinant să vezi cât suferă acești noi indivizi, cu nou-căpătata lor libertate și timpul lor liber. Deși mă simt câteodată serios descorporat, ranchiună simt puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
slăbiciunea formelor exterioare aflate În prezent la dispoziția umanității noastre și lipsa de Încredere În ele, demnă de milă. Rezultatele timpurii ale exploziei noastre moderne de individualitate. Într-o asemenea figură aveam chiar cel mai prost dintre cazuri. Cel mai monstruos tip de exagerare. Vedem dezintegrarea celor mai proaste idei despre eu. Asemenea idei despre eu luate din poezie, istorie, tradiție, biografie, cinema, jurnalism, reclamă. După cum a indicat Marx... Dar nu spuse ce a indicat Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se spune, momentul adevărului. Însemnând că cea mai mare parte din conversație era, desigur, o compilație de minciuni. Dar sistemul lui Elya nu era unul din acelea perfecte, ermetice și impenetrabile, Elya nu era unul din cristalele sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ba chiar și cu piticii, cam debusolați și ei... Apoi se spălau grijulii în izvoarele cristaline, rotunde, și se ștergeau răbdătoare cu nuferii aflați la îndemână, ca să nu rămână gravide... Deși unele preferau. Balaurii cu șaptezeci de capete aveau gusturi monstruoase, pervertite, se dădeau în vânt după zâne în luna a șaptea! Și asta o știau și ele și profitau din plin. De aceea, în ultimul timp, majoritatea zânelor, conformându-se „esteticii urâtului“, foarte la modă, pluteau dizgrațioase și lubrice... Atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un monstru-victimă. Dar nu e orice monstru o victimă? Monstruozitatea, monstruosul, deviantul nu sunt categorii victimizate? În ciuda puterii, nu sunt ei victime ale majorității? Și m-ar mai interesa părerea ta într-un caz: acela în care fiecare dintre noi (mă rog, 80%) devine monstru... fuga de a doua zi, foamea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
dorință, dar acoperă ceea ce ar trebui să privești în fapt. Dă zoom pe chipul satirului! Ai luat expresia lui drept anticipare a plăcerii? O băloșenie de discotecă? Nu, tati, făptura e terifiată. Privește sub trupul nimfei: ai o altă creatură monstruoasă care încearcă să fugă din tablou. Cum de doarme nimfa sub acei nori apocaliptici? Nu doarme, vânează... venator... Vezi râtul făpturii? Ai în față unul dintre cele mai sinistre tablouri din istoria picturii... Ah, și încă un hint, final, privește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
grandios. Melodia e năucitoare, explozivă, extenuantă. Pare inutilă exclamația: superbissim! Genul muzical asumat de Andrew Lloyd Webber nimerește sensibilitatea contemporană exact acolo unde trebuie. Îmbinarea perfectă a ritmului rock cu vocile operei clasice s-a tradus într-un succes aproape monstruos. Cineva obiecta că Lloyd Webber aplică o rețetă; puritanii fiecărui gen ar zice că le amestecă impardonabil; esteții că face hybris. Succesul de public nu-i criteriu valoric, deși oamenii din showbiz par să-l situeze pe primul loc. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]