5,593 matches
-
cum ar putea ea acționa asupra variabilelor cauzale abstracte și, prin intermediul acestora, asupra efectului. Putem face, de asemenea, presupoziții rezonabile asupra puterii cauzative a diferiților factori. Acum un secol, teoriile sociale erau tentate să acorde factorilor personali (educație, inteligență, caracter, moralitate) rolul cel mai mare în explicarea poziției sociale. Teoriile actuale acordă acestor factori o importanță minoră, factorii structurali reprezentând cauzele puternice ale acesteia. Analiza textuală poate să formuleze liste de factori determinanți suficient de complete care apoi să fie supuse
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
forțe de securitate. Întrebarea care se pune acum este ce putem noi să facem practic ca să asigurăm coeziunea și responsabilitatea socială? Oare indivizii vor conlucra de bunăvoie ca să construiască soluții colective viabile? Ce anume poate asigura microfundamentul rațional pentru constituirea moralității și reciprocității sociale? Care ar trebui să fie rolul guvernului? Oare deprivarea comună îi va putea ajuta pe oameni să depășească separarea individuală? Oare tiparele adânc încetățenite de ineficiență și deziluzie, moșteniri ale trecutului, vor descuraja schimbul de asigurări necesare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
această calitate sunt două lucruri valoroase și se cuvine ca ele să se dezvolte împreună. Cea de-a treia versiune a criticii împotriva științelor sociale empirice se referă nu la o anumită imoralitate sau amoralitate, ci la o presupusă falsă moralitate considerată a fi implicită în procesul în sine. Aceasta este o critică bazată pe filozofiile postmoderniste. Procesul cercetării din științele sociale presupune capacitatea de a identifica modelele sistematice din relațiile umane, de a înțelege cauzele care le provoacă și efectele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
căderii Palatului de Iarnă. Câteva „siluete”, „profiluri”, „profile universitare” sau de parlamentari pe care le încearcă sunt exerciții portretistice vizând și aspectul fizic, și acela moral. „Notițele literare” exprimă niște convingeri (literatura trebuie să cultive nu „frumosul”, ci „adevărul și moralitatea”) pe care recenzentul le respectă cu strictețe în propriile scrieri. Știind rusește, atacă și o problemă de paternitate, silindu-se să probeze că poezia Rugăciunea din urmă a lui G. Coșbuc este îndatorată poemei Testamentul a lui Lermontov. Câte o
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
pe acțiunea rațională și pe mijloacele pașnice de exploatare a muncii. „Capitalismul rațional” ar fi rezultat din acțiunea valorilor corespunzătoare vocației asociate cu ascetismul protestant. Atunci când ascetismul a trecut din celulele monastice în viața cotidiană și a început să domine moralitatea mundană, el și-a afirmat contribuția la construcția uriașului cosmos al ordinii economice moderne. Capitalismul apare astfel odată cu și ca urmare a influenței exercitate de valorile morale ale puritanismului și ascetismului creștin. Acestea au fost convertite, adică secularizate, în forma
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fie un volum de versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o mână de poet gata să-și înflorească textul cu metafore gingașe. Era elev în penultima clasă de liceu când, în 1920
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
cu naturalețe a substanțialului „material didactic” reprezentat de faptele de viață cotidiană, ce se definesc de la sine prin ridicolul lor organic. Depășește determinările strict temporale din succesiunea situațiilor (fatalmente supuse tiparului ideologic), fiind interesat în principal de surprinderea, sub aspectul moralității, a indivizilor, care se vor comporta similar în orice alt context social. Luciditatea împinsă adesea către cinism nu din delectare malițioasă, ci dintr-un profund respect față de realitate, ca și nevoia de înțelegere a mecanismelor imposturii, a falsei imagini și
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
diferă de la o epocă la alta. Cert este că modernitatea se naște printr-o punere în discuție a oricărei metafizici posibile. Immanuel Kant neagă aportul cognitiv al teologiei, dar și plauzibilitatea religioasă a metafizicii, pledând în favoarea reducerii Evangheliei la o moralitate universală. Modernitatea târzie - prin Friedrich Nietzsche - contestă acest ultim reziduu de credință în caracterul plenar al Binelui și cere, în egală măsură, decuplarea gândirii ființei de categoriile clasice ale lui Socrate sau Hristos. Ideea de sistem a fost discreditată de către
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt responsabili pentru ideile și atitudinile lor politice, cei mai înflăcărați admiratori ai lui Noica se văd lipsiți de contraargumente convenabile. Erorile politice nu anulează în mod necesar charisma intelectuală și valoarea lui Noica, cu toate că ele ridică întrebări tulburătoare privind moralitatea sa și visul său de a educa o națiune, o elită sau chiar un singur discipol. și, de vreme ce ideile politice ale lui Noica se împletesc cu cea mai mare parte a scrierilor sale, ele trebuie discutate împreună. O dată în plus
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
teme ale filosofiei teoretice (relația filosofiei transcendentale cu fundamentele metafizice ale științei naturii, conceptul kantian al cunoașterii și al științei naturii, semnificația considerațiilor lui Kant asupra ideilor regulative ale rațiunii), cât și ale filosofiei practice (raportarea analizei kantiene a fundamentelor moralității la rațiunea comună, rigorismul moral, idealul moral al lui Kant, ideea kantiană a luminării). Gândirea lui Kant este examinată și ca sistem de referință pentru înțelegerea unor particularități ale tradiției filosofice românești. Concepte și teme kantiene sunt introduse în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vorbește despre opoziția dintre o teorie morală centrată pe conceptul datoriei și o alta în centrul căreia stă conceptul fericirii. Ni se spune că abordarea deontologică și abordarea teleologică ar fi, până la urmă, cele două perspective fundamentale, singurele posibile, asupra moralității și ni se sugerează că opoziția dintre ele este una absolutăl. Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
opoziția dintre ele este una absolutăl. Putem avea însă îndoieli în această privință. Există, cred, cel puțin o rațiune care susține asemenea îndoieli. Ca și utilitariștii, Kant a socotit rațiunea morală comună drept piatra de încercare a oricărei teorii asupra moralității. Această apropiere dintre Kant și utilitariști merită toată atenția. Înainte de a mă opri asupra ei, câteva cuvinte despre rațiunea morală comună. (Expresia folosită în mod curent de Kant este gemeine sittliche Vernunft.) Există reprezentări despre bine și rău care orientează
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rase, religii, naționalități sau stări sociale, supraviețuirea valorilor care dau un sens vieții omenești nu ar fi fost, în genere, posibilă. Kant și teoreticienii utilitarismului au împărtășit supoziția că prima condiție pe care trebuie să o satisfacă o teorie a moralității demnă de atenție este cea a acordului cu intuiții care conferă substanță rațiunii morale comune. Incapacitatea unei filosofii morale de a da socoteală de reprezentările morale ale rațiunii sănătoase, de a contribui la clarificarea și întemeierea lor, îi va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să facem, observă Kant, „sunt scrise în inima omului cu literele cele mai mari și cele mai lizibile”3. Referindu-se la relația dintre convingerile morale ale „intelectului sănătos” și ceea ce el a numit legea morală sau principiul suprem al moralității, Kant afirma în Imm că noțiunea voință bună „se află deja în intelectul natural sănătos... care are nevoie să fie nu atât învățat, cât poate doar clarificat, și care se află întotdeauna pe primul loc în aprecierea întregii valori a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atât învățat, cât poate doar clarificat, și care se află întotdeauna pe primul loc în aprecierea întregii valori a acțiunilor noastre...” 4. Kant nu pare să fi crezut că instrucția și cultura reprezintă condiții necesare sau cel puțin favorizante ale moralității, așa cum mulți înclină să creadă și astăzi. În cele mai multe cazuri, până și cei mai puțin educați își cunosc datoria. Oamenii nu au nevoie de tutela unei doctrine filosofice pentru a ști cum sunt datori să acționeze. Enunțând principul suprem al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
așa cum mulți înclină să creadă și astăzi. În cele mai multe cazuri, până și cei mai puțin educați își cunosc datoria. Oamenii nu au nevoie de tutela unei doctrine filosofice pentru a ști cum sunt datori să acționeze. Enunțând principul suprem al moralității în formularea „Eu nu trebuie niciodată să mă port decât astfel, încât să pot voi de asemenea ca maxima mea să devină lege universală”, Kant precizează: „Rațiunea umană comună este și ea în deplin acord cu aceasta în judecata sa
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac?”. Prin încrederea sa neclintită în discernământul moral al omului de rând, Kant ni se recomandă și astăzi drept un autentic democrat.10 Împotriva asigurărilor insistente ale lui Kant că principiul suprem al moralității este ferm ancorat în rațiunea morală comună se poate obiecta și s-a obiectat că între oameni cu judecată sănătoasă pot exista dezacorduri persistente în probleme de ordin moral. Obiecției i se poate răspunde că asemenea dezacorduri privesc, de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conferă exercițiul rațiunii. Înțelese drept obligații impuse omului de către o ființă superioară, preceptele morale nu-i vor uni ci îi vor despărți, cel puțin în anumite privințe, pe oameni, în funcție de apartenența lor la diferite tradiții culturale și religioase. Tocmai ancorarea moralității în rațiunea comună, împletită cu speranța în creșterea treptată a dominației acesteia asupra gândirii și acțiunii oamenilor, au reprezentat sursele încrederii lui Kant în posibilitatea statornicirii păcii eterne într-o societate cosmopolită. Din acest punct de vedere, filosofia lui poate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fiecăruia dintre ei, de vocea rațiunii, singura în măsură să-i facă să se înțeleagă mai bine unii pe alții și să coopereze. Dacă rațiunea morală comună a fost socotită de Kant pe deplin competentă, și chiar suverană, în evaluarea moralității acțiunilor oamenilor se pune în mod firesc întrebarea ce utilitate practică mai avea, în ochii lui, un sistem speculativ de filosofie morală, o „metafizică a moravurilor”. O remarcă semnificativă, în acest sens, găsim deja în „Cuvântul înainte” la Imm. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a doua înțelege doar ca amestecat”12. Tema va fi reluată în ultimele paragrafe ale secțiunii întâi a Imm. Rațiunea morală comună, ni se spune aici, „nu gândește, ce-i drept, într-o formă abstractă și universală principiul suprem al moralității, pe care totuși îl are efectiv în fața ochilor în orice moment și îl folosește ca etalon al propriei judecăți”. Dacă este adevărat că această rațiune este o busolă sigură atunci când este vorba de a face deosebirea dintre bine și rău
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de nici o știință sau filosofie ca să știm ce avem de făcut pentru a fi cinstiți și buni, ba chiar înțelepți și virtuoși”, nu este mai puțin adevărat că întemeierea judecății morale comune prin enunțarea într-o formă universală a principiului moralității este importantă și din punct de vedere practic. Ca și alte predispoziții bune, „predispoziția noastră morală naturală” va rezista mai bine primejdiei de a fi coruptă dacă ea va fi întărită printr-o întemeiere teoretică. Înțelepciunea judecății morale comune, „care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
judecățile rațiunii morale comune, rezultă că un examen al filosofiei lui Kant din perspectiva rațiunii morale comune va reprezenta, în mod indirect, și un punct de plecare pentru evaluarea relației dintre cele două mari orientări ale reflecției filosofice asupra fundamentelor moralității. Voi încerca, în sfârșit, să răspund la întrebarea dacă sistemul de filosofie morală elaborat de Kant poate să orienteze rațiunea morală comună atunci când ea ajunge în dileme și șovăie sau nu poate decât să confirme judecățile acesteia și să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații particulare - în funcție de acceptabilitatea acelei maxime în calitate de lege universală. O maximă este, de exemplu, respectarea strictă a regulilor competiției fără a se încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Răspunsul la această întrebare ne va da posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie criteriul a ceea ce este interzis, permis și cerut oamenilor din punct de vedere moral 15. Hare susține ideea surprinzătoare că teoria morală schițată de Kant în Imm și Crp
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Hare diferitelor obiecții care pot fi formulate împotriva încercării sale de apropiere a filosofiei morale a lui Kant de cea utilitaristă. Voi aminti reacția lui doar la una dintre aceste obiecții, și anume aceea că utilitarișii sunt consecvențialiști, adică evaluează moralitatea acțiunilor în funcție de consecințele lor, în timp ce Kant respinge categoric acest punct de vedere. Hare afirmă că în ciuda unei prime impresii lucrurile nu stau, de fapt, așa. Referindu-se la întemeierea consecvențialistă a interdicției minciunii, în particular a promisiunilor false, el afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]