2,283 matches
-
a revelat evreilor o religie care urma să facă din ei poporul unei singure divinități. Dar cum e stăpînul, așa e și sluga. Nici evreii nu erau făcuți dintr-un metal mai nobil decît egiptenii și nu suportau fără a mormăi morala strictă și interdicțiile aduse de monoteism. Nu renunțau cu ușurință la idolii lor și la magie. De asemenea, nu prea înțelegeau de ce conducătorul voia cu tot dinadinsul să-i țină mereu departe de celelalte seminții, prin circumcizie, de pildă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Exocet”, mi-a răspuns el În grabă. Uluit, l-am Întrebat de ce folosește denumirea rachetei ghidate de producție franceză ca simbol al stilului său. El mi-a explicat: „Zbor către țintă și o arunc În aer”. „Următorul!”, m-am trezit mormăindu-mi În barbă. Nemaiavând de intervievat decât un singur candidat, eram gata-gata să mă dau bătut. Totuși, bărbatul respectiv s-a dovedit a fi exact ceea ce aveam nevoie. Pe lângă faptul că avea abilități variate, de la vânzări la producție, vorbea exact
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
am convocat pe toți vineri după-amiază și le-am promis că luni dimineață totul va reveni la normal. Anunțul meu a fost Întâmpinat de un cor de urale. „Slavă Domnului că i-a venit mintea la cap”, l-am auzit mormăind pe un angajat. „Da”, a spus altul, „am crezut pentru o vreme că o luase razna”. Un alt weekend lung de mutat mobilă a reparat greșeala pe care o făcusem. Acum, că toate erau la locul lor de dinainte, păreau
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
nu ne alegem cu nimic?”. Altul voia să știe cum de compania oferise bonusuri atunci când dezvoltarea era de 5%, dar nu mai avea nimic de oferit acum, când dezvoltarea atinsese o cotă de cinci ori mai mare. „Eu zic”, a mormăit unul dintre angajați, „că ăia de conduc Cadillacuri bagă toți banii În buzunar anul ăsta”. „Nu se poate să nu fi câștigat și noi niște bani”, a mai adăugat o funcționară de la birou În timp ce-și lua haina, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Tudorel manifestă o rezistență inexplicabilă, aproape rea-voință. Avea pe el o cămașă de zi, subțire, cu care se vârâse sub învelitoare, fără a pune pijamaua. Neputând găsi nici o scuză logică, Tudorel ridică din umeri cu ostilitate și cu privirile piezișe, mormăind numai: - Nu pot, mi-e frig! Doctorul reflectă puțin, pipăi cămașa, apoi, părând a ceda, zise: - Cel puțin stai așa, mai la îndemînă, musiu, să-ți facauscultația. Cum vrei să te vindeci dacă nu știi ce ai? Tudorel dovedi, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mână, cu mâinile libere întinse în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid situația și, în timp ce își pune hotărât paltonul și își ia lanterna, mormăie adagial, parcă pentru a forța reușita: "De altminteri, am o mie de soluții!" Trăiește un moment de limfatism febril. Ne lăsăm în mâna lui, ca niște copii obosiți. Peste o jumătate de oră avem la hotel două camere calde. Lumea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după o lungă misiune alpină: "Majestate, sânt profesorul Radu Bogdan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleș după plecarea Majestății Voastre din țară! Eu sânt Majestate! V-am scris, Majestate! Inventarul de la Peleș, Majestate!" " Da, mi-aduc aminte", a mormăit nazal Majestatea Sa, privind ca un mare timid ce e, prin și dincolo de "profesorul Bogdan". Ne îndreptăm cu toții, pe coridoare întortocheate, către biroul directorial. Regele are un pas mare, de lup bătrân, și de-abia mă pot ține după el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-un parc?) și o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da Regelui. "De când e?", întreabă, nazal, Regele. "De când e?", îi transmit întrebarea dlui Holender. "Nu știu", răspunde dl Holender. "Nu știe", îi transmit Regelui. "A!", mormăie din nou Regele și își apropie peticul de hârtie de ochi. "E din '32, pentru că, uite-mă, aici sânt eu și aveam 10 ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu "băi Tucă", în timp ce Tucă îi vorbește cu "dumneavoastră". Când Tucă devine incomod, Vadim îl urechează scurt ("să nu-mi faci mie pe avocatul americanilor!") și îi aduce aminte că "are experiență mai multă decât el". Da, poate înainte de '89", mormăie cu obidă Tucă. Dar Vadim se face că nu-l aude, iar Tucă se sperie de propriul lui curaj și i se adresează de îndată cu "domnule președinte". Lustrație. Cuvântul înseamnă "purificare" și latinii îl foloseau la început în contexte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mine?" ― Nu, Monica, dar fiind un medicament psihic, pentru suflet, înțelegeți?, acționează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî. Cazul dumneavoastră cu Virgil." ― "Gabriel, ai înnebunit? Virjil, apără-mă, uite ce-mi face prietenul dumitale..." Virgil mormăie de pe fotoliu, Monica și cu mine râdem în hohote. 16 aprilie Faptul că Andrei, Paleologu și chiar Djuvara, la un moment dat, au pus umărul ca să meargă revista Plai cu boi e o dovadă a relativismului și a superficialității, ca să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cârpă în stare de ebrietate ce ești. (Karli o lovește pe Herta și o duce trăgând-o de păr până la Schweindi) KARLI: Te scuzi imediat față de domnu' Schweindi sau te fac bucățele și te dau de mâncare la câini. (Herta mormăie o scuză) SCHWEINDI: Te absolv, pe tine Herta, ca și pe tine, domn' Karl, dar am să vă rog să întreprindeți încercarea să vă faceți mai buni. KARLI (Apasă fața Hertei de șlițul chiloților lui Schweindi): Chiar vrei să preiei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai bun lucru este să ne înveselim iarăși și să ne uităm la homeriști. (...) și, când homeriștii s-au pornit să dialogheze în versuri grecești, după obiceiul lor păcătos [s.n. aici, comentariul răutăcios aparține naratorului Encolpius], el a început să mormăie cu o voce cântată textul latin corespunzător". Intervenția acestora în desfășurarea ospățului este prompt întreruptă de explicațiile suplimentare oferite de Trimalchio care, în loc să lămurească subiectul epopeii, își induce în eroare auditoriul, oferindu-i o falsificată înțelegere a evenimentelor: Știți ce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de vedere civic, dorm pe ei ca moșnegii senili. Dar ți-ai găsit! Aceștia, tot moțăind, deschid precum găinile, numai un ochi și se uită la cel care îi privește, din motive obiective, tot cu un ochi destul de câș, apoi mormăie ca pentru ei: „Iar ne jupoaie de vii ăsta! Dar Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat!". Și se culcă la loc, și dorm, și dorm, iar cheliosul, precum zmeul din poveste, îi jumulește așa cum vrea mușchii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
purtat eroic. (Se rănește la braț) Am văzut bețivi Mai mult făcînd în joacă. (Intra Gloucester și slujitori cu torțe) Tata! Tata! Stai! Ajutor! GLOUCESter: Unde-i banditul, Edmund? EDMUND: Stătea în beznă-aici, cu spada-n pumn, Vrăji rele mormăind, luna chemînd Să-i fie zee bună. GLOUCESTER: Unde e? EDMUND: Privește, sîngerez. GLOUCESTER: Unde-i banditul, Edmund? EDMUND: Fugi pe-aici, cînd n-a putut defel... GLOUCESTER: Hai, urmăriți-l! După el! Ies cîțiva slujitori) Defel, ce? EDMUND: Persuade
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Is it the fashion that discarded fathers Should have thus little mercy on their flesh? Judicious punishment -'twas this flesh begot Those pelican daughters. BUFONUL: Un duh, un duh! Zice că-l cheamă bietul Tom. KENT: Cine ești tu, care mormăi acolo în paie? Ia ieși! (Intra Edgar, deghizat în nebun) EDGAR: La o parte! Vrăjmașul cel rău mă urmărește, prin mărăcini ascuțiți bate vîntul. Hu! Du-te-n patul tău rece și încălzește-te. LEAR: Ai dat toată averea la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
că are sfârșit. Și când te gândești, Doamne iartă-mă, că pe la noi se ucideau unii pentru o brazdă de pământ... Cred că în țara asta nimeni nu te omoară pentru o palmă de țelină nearată. Halal de ei! Mihu mormăi... - Ce să crească nene aici? În afară de spini nu cred să crească ceva. Nu vezi că soarele acesta pârjolește tot? Nici un râu pe nicăieri, un izvor, o fântână, nimic. Apoi deodată spre cai: Hoo! Ptrr! Nene ia vezi ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
plecat și ei la război împotriva noastră ca toți cei din față, dar fetița asta e și ea un suflet de om, înțelegi nu e tătar, e un copil, și un suflet de copil e sfânt pe lumea asta. Nenea mormăi parcă numai pentru el: „Sfânt... da, sfânt...” și se cufundă apoi într-o tăcere înverșunată. Stepa nemișcată și pustie undeva aproape de orizont se vălurea într-o unduire ciudată care de aici părea un mușuroi de furnici. Mihu arătă cu coada
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
înapoi, nu are cine să strângă gunoiul”, dar ce mai conta acum, o să mă creadă fiindcă a spus Parasca de ei că se pricep la oameni și iar alerga mai departe. Se poticni de un bețiv așezat în mijlocul drumului care mormăia împleticit ceva despre un chibrit care nu voia să se aprindă. Se așeză și el pe marginea trotuarului fără să mai ia seama la bețivul care acum tăcuse și-l privea cu ochi tulburi. „Dar dacă n-or să mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
este înfundat complet, că plugul de zăpadă despre care de vreo cinci ore se tot zvonește că va veni, nu a apărut încă și că nu are nici un chef să asculte glume porcoase la ora asta. puse receptorul în furcă mormăind „Mare măgar și ăsta, măcar de i-ar fi rușine.” Se întoarse apoi spre bărbatul scund care stătea lipit de soba fierbinte și se tot muta de pe un picior pe altul, lipindu-le pe rând cu talpa numai în șosete
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
silabisind: „Ioan Minulescu” „Poezii”. Era o carte din colecția „Cele mai frumoase poezii”. Pe moment îi fu greu, dacă nu chiar imposibil să și-l imagineze pe omul acela mătăhălos, cu mâinile ca niște lopeți, răsfoind cartea ceea mică și mormăind cu glasul său gâlgâitor ca o furtună văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul plecat ca să nu lovească partea de sus omul acela, cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
hoț ipotetic. Întrebă-i așa într-o doară: „Și stai demult aici?”. Se scutură deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce puteau fi înțelese: „ ... ani atâția au trecut de când sunt aici, parcă ar fi viață de om, am trăit aici tocmai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și cu o mișcare bruscă o aruncă în apă. Răsuflă apoi ușurat de parcă scăpase de o mare primejdie. De abia atunci m- am luminat și eu, mi-am dat seama că omul acesta se rupsese de timp, de asta mormăise când a fost vorba de anii stați acolo, de numărul lor care deveniseră de acum doar un număr abstract și total irelevant pentru el, descoperise o altă împărțire a timpului, poate considerând-o pentru ceilalți o oameni o prejudecată, nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oraș.” Cuvintele îi țâșniră aproape fără voie, speriate cumva, spuse cu o voce spartă ce se auzi până departe în liniștea marginii de pădure înțepenite sub Carul mare care parcă strălucea acum mai tare, mai plină de promisiuni viitoare. Culai mormăi un „Îhî” monoton, doar ca să spună ceva, fiind acum prea preocupat să cerceteze împrejurimile, căutând să pătrundă cub privirea adâncimea neagră și nemișcată ce se ridica solemnă în stânga lor ca un zid de care s-ar fi reflectat orice cuvânt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
câinele revoltat, că stăpânul îl neglijase și-i întârziase prea mult plimbarea de dimineață, lătra de mama focului, iar el, supărat că nu-și mai amintea nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu și-a găsit o fată care să semene cu Gladiola. Totuși am să-l cinstesc cu o șampanie! Merită!...". Nu m-a părăsit nicicând Bela. Sărmana era deja... Dar el, probabil, când a scris aceste rânduri habar nu avea, mormăi ca pentru sine. În schimb, cu șampania s-a ținut de cuvânt. Îmi amintesc perfect de bine, parcă s-a întâmplat ieri. O seară în trei, plină de romantism la "Izvorul Rece". Nu m-a cinstit cu șampanie cum și-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]