1,884 matches
-
Să nu uităm totuși că numele străzii evocă eucaliptul, și nu motanul. Să nu pierdem firul poveștii. Acesta, eucaliptul, este personajul titular. Altfel s-ar fi chemat Strada Ivan. Dar prin partea locului nu se întâlnise până atunci nici un eucalipt (motani au mai fost, chiar dacă nu atât de uriași). Arborele de eucalipt putem spune că era extraordinar. Era atât de frumos încât vecinii trăgeau cu ochii la el cu mare respect și nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau, îl iubeau; nici să se poarte urât în fața lui, nici să se dezbrace nu ar fi îndrăznit domnișoarele, că era copilul lor. Îl iubeau, este drept, și pe motanul Ivan, și seara, mai glumeau: "deschide ușa că vine Vaniușa". Totuși poate că acest eucalipt nu ar fi devenit atât de important încât să fie nume de stradă dacă nu s-ar fi întâmplat o dramă care a cutremurat întregul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dar nu se atinge nimeni de ele. Lângă portiță, pe care o deschide, numai noaptea, câte o fată care se furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care o deschide, numai noaptea, câte o fată care se furișează pentru nevoi tainice (câte o sarcină nenorocită, câte o vrajă de legat sau dezlegat dragostea), doarme tot timpul un motan negru. S-a petrecut odată o întâmplare cu acest motan, i s-a întâmplat lui Dumitru... Dumitru care bate crâșmele toate nopțile de când l-au dat afară de la Poștă că, fiind factor, a băut niște pensii. S-a îmbătat Dumitru de nu mai știa cât de interzisă este Strada Magiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
interzisă este Strada Magiei, s-a așezat pe banca de lângă portiță și, amețit cum era, a adormit. Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador, cu palton negru și fular de mătase albă". Tot povestind prin localuri de noapte întâmplarea aceasta de necrezut, lui Dumitru toată lumea îi spune de atunci "ambasadorul", că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vrăji, cu descântece, cum știe babornița care și-a ucis trei bărbați "personali", unul . după altul... Și, când să ridic arma... vrajă, domnule, vrajă: a început să se strângă osul pe mine, și mușchiul, am intrat în mine... prefăcut în motan. Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare de motan maidanez trei nopți și patru zile, până când m-a învățat un alt motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare de motan maidanez trei nopți și patru zile, până când m-a învățat un alt motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am rămas în stare de motan maidanez trei nopți și patru zile, până când m-a învățat un alt motan (dar acela era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era un motan natural) să mă pun pe băut votcă pentru a sparge blestemul"... Deși îl ascultam atent, omul m-a cuprins, respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați ști... lucruri extraordinare, mari secrete de stat... dar știți... secrete de stat major, am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
respectuos, de umeri: "Dacă nu am doza necesară, iar îmi scade "volumul", iar devin o jivină blestemată, un motan... Dacă ați ști... lucruri extraordinare, mari secrete de stat... dar știți... secrete de stat major, am aflat când, în stare de motan, mă strecor pe sub masă la Protocol, barul nostru central... Uite, iar mă încearcă senzația de comprimare osoasă, parcă nu mai sunt om, devin iarăși o jivină blestemată... Domnule, cu toată rușinea, ca intelectual distins, mă înțelegeți, am urgentă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
leu". Am traversat cu dânsul orașul cât era încă noapte... Mă durea capul și aș fi avut nevoie de un antinevralgic, dar asistenta de la unica farmacie lipsea ("se ține cu un doctor, noaptea pleacă amândoi la Ploiești", mi-a raportat motanul salvat), așa că am apelat la serviciul de gardă al spitalului. Acolo însă era un chef mare, mare de tot, se auzeau chiote și romanțe, și nimeni nu era dispus să se uite la un vizitator întârziat. Îmi era somn, singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ocupată de un bătrân gras, scărpinându-se insistent pe sub paltonul care îi ținea de plapomă. Am mai încercat câte o soluție, dar nu am avut noroc. * Se făcu dimineață, mi-am primit mașina, care pornea în sfârșit, și, condus de motanul umanizat, dându-i destul pentru a rămâne încă o zi în stare antropologică, am ambalat. Dar a trebuit să iau doi lăutari, chiori de nesomn, care mergeau la Ploiești. Așa am aflat și altele: "cine cu cine, că baba e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om până acum, la ora zece. Sâmbăta, lumea este mai mult în casă și copiii încă dorm. Se vedea pe zăpadă doar caligrafia unor labe de păsări, abia schițate. Nimeni și liniște, aproape nefirească această liniște. A trecut și un motan mare, negru, nu știu cu ce treabă. S-a uitat la mine cu ochii lui verzi, mă întreba "ce caut acolo" sau îmi cerea ceva. Nu mă înțeleg cu aceste adorabile feline domestice, îmi scapă ce anume îmi spun. Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că sunt un fel de inspector general al pescarilor. Apoi, fără rost, îmi spune că peste deal, în sat, oamenii au ascuns gâștele, să nu fie azvârlite în foc; le-au dus mai încolo. "La Nechifor, copiii au dat foc motanului; l-au uns cu motorină și i-au dat foc cu bricheta; dar nu a ars de tot; a ars numai pe jumătate." Mă întorc la ale mele. A început să ningă grăbit, s-a și așternut un strat alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
16, atenție, intrarea scârțâie!" șopteam, de exemplu. Sau, un bilețel: "numai la miezul nopții (strict), stradela Imaginației, cheia în cutia poștală, aduci "șampania"". Sau: "duminică, la unsprezece, suni de trei ori, pauză, repeți"... Sau: "tot acolo, la baba vrăjitoare, cu motanul negru; duci două gutui coapte"... Sau: "ca pe Plăcintari, cu rândul, în același pat"... Sau: "Suntem invitați la "Zece mese", lume bună, secret absolut; pantaloni la Petrică, îi împrumută pe un pachet de țigări". Ne creasem un limbaj secret și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru a băga pe fereastră o sobă mare care nu intra pe scara de serviciu... Domnul Crozier reprezenta Franța ca celibatar cu succes la femei: înalt, cu talia bine strînsă într-o redingotă cu revere mari de mătase, figură de motan încălțat rîzînd sub o mustață groasă, albă și zbîrlită așa cum a fost popularizat de caricatura lui Léandre în "Rire", pe cînd era Șef de protocol la Quai d'Orsay. Om plăcut, pasionat de muzică, ducea o politică concepută să "dea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și sociolog, membru al Academiei, fondator al Școlii de Științe Politice, apostol al liberului schimb. 6 Alfred Rambaud (1842-1903), istoric francez, autor, împreumă cu E. Lavisse, al unui tratat de istorie generală. 7 Louis Renault (1843-1918), jurisconsult francez. 8 "La motanul încălțat". 9 Sistem de tuburi, prin care se trimeteau cilindre împinse de aer comprimat, în care se puneau plicuri de un anume format și de culoare albastră. De la oficiile poștale, legate între ele prin aceste tuburi, mesagele erau distribuite de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca Zăpada trezită din coșmarul mărului otrăvit de transferurile piticilor. Deși Disney n-a avut nici o treabă cu Familia Simpson, Iordănescu poate fi încadrat aici, independent de freza peste cap sau într-o parte. Mircea Sandu? El e peste tot. Motanul din Tom și Jerry, lupul din Cei trei purceluși, Ali Baba și cele 40 de neamuri federale. După cum vedeți, n-am găsit corespondenți mioritici nici pentru Mowgli, nici pentru Bamby. Nimeni de pe aceste meleaguri n-are inocența lor. august 2003
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
rămase încă în comportarea țăranului. Mîrlănia lor e o formă de egoism: cred că nici nu le pasă de prezența celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ia lucrările. A rămas pe luni sau marți, ori le aduc ei, ori venim noi, să le luăm (...). Deja mi s-a făcut o sugestie, să duc o expoziție la P. Neamț. Dar, În starea asta de congelare, rămân lângă motanul meu (...). Profesorul Țibulcă, când a venit de la Suceava mi-a spus: „D-le Tatos, ai o mare satisfacție morală, la Suceava am găsit o atmosferă deosebit de bună” (...). Din toată inima, eu Îți mulțumesc mult de tot, cu sănătate, mulțumire și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
privind spre Janis, spre fața ei de japonez semit. * Gentilețea sa devine seducătoare după ce te acceptă. Am regăsit-o În toate gesturile mici ale șederii În Vermont: pregătindu-ne, dimineața, Roasted French Coffee, arătându-mi biblioteca, lacul din jur, florile, motanul, vorbindu-mi despre cursul său la Universitatea din Boston („Ambițiosul secolului XIX”, văzut prin Balzac, Stendhal, Dostoievski), Îmbrățișându-ne, la sfârșit, ca „our new friends”. Delicata contrapondere a unui clasicism intelectual orgolios, detașat. Am contemplat, de asemeni, comportarea În preajma femeilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ibañez, Merejkovski, Shakespeare, Stendhal ș.a. SCRIERI: Versuri, Buzău, 1901; Trepte rupte, București, 1906; Tinerețea Casandrei, București, 1913; Puterea farmecelor și alte nuvele, București, 1913; Sonete, București, 1914; Canarul mizantropului, București, 1916; Cântăreața, București, 1916; Școala profesională „Arhiereul Gherasim”, București, 1916; Motanul ucigaș, București, 1918; Dragoste neîmpărtășită, București, 1919; Păcatul rabinului, București, 1920; Orașul bucuriei, București, 1920; Strigoiul, București, 1920; Domnul colonel, București, 1920; Matei Dumbărău, București, 1921; Paradisul rușinos, București, 1921; Domnul deputat, București, 1921; Pentru părerea lumii, București, 1921; Vagabondul
DEMETRIUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
Le Livre des poèmes perdus, Troyes (Franța), 1995; Exil interior, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1997; Poezii arestate, pref. Nicolae Țone, București, 1999; Scrisori către Nicolas Catanoy, îngr. Maria Pal, pref. Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Marcel Aymé, Poveștile motanului, București, 1947; Honoré de Balzac, Istoria măririi și decăderii lui César Birotteau, negustor de parfumuri, ajutor de primar în cel de-al doilea arondisment al Parisului, pref. J. Popper, București, 1949; Vera Ketlinskaia, Bărbăție, București, 1949 (în colaborare cu Maria
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
cel cuminte, București, 1939; Diamant verde, București, 1940; ed. îngr. și pref. V. Fanache, București, 1973; Noaptea de fericire, București, 1944; Inima omenească, pref. Perpessicius, București, 1966. Traduceri: Edmond Romazières, Sângele care strigă, București, 1935; H. de Balzac, Magazinul „La Motanul cu mingea”, București, 1949; Boris Polevoi, Noi, oamenii sovietici, București, 1949 (în colaborare cu Izabella Dumbravă); [Anatole France, Ed. Haraucourt, José-Maria de Heredia, Victor Hugo, Francis Jammes, Stéphane Mallarmé, Eugène Manuel, Anna de Noailles, Louisa Paulin, H. de Régnier, J.
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]