1,851 matches
-
le smuceau sălbatic. Toată mahalaua era un vaiet. Țipa a lui Ghiula, țipa a lui Șandor. Îl apucau și pe Matei dracii. O tăvălea toată casa pe-a lui. Până a doua zi se împăcau. Duminica, bărbații le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cincizeci de mii de lei nu mai scotea capul din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și să atârne mai mult la cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme pe dedesubt. Să fi fost în altă parte, ar fi scos de trei ori pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme pe dedesubt. Să fi fost în altă parte, ar fi scos de trei ori pe atât. Avea un plan pe care nici muierii nu i-l împărtășise. Dacă ar fi găsit ce-i trebuia, ar fi vândut casa și locul, și-ar fi acoperit ce cheltuise, că locurile în Cuțarida se vindeau acum altfel, mai scumpe, de când începuse primăria să paveze străzile și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În octombrie care trecuse a dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de lut, spre ulița zidarilor. N-avea nici gard, nici poartă, numai niște uluci putrede, căzute. Încă spunea Spiridon: "Așa pățesc curvele astea de-au petrecut la tinerețe cu hăndrălăii! Le pedepsește Dumnezeu pentru câte case au stricat și câte muieri au lăsat pe drumuri!" Și asta cam așa era. În tinerețe, coana Marița fusese femeie frumoasă. O știa lumea. Trăise cu negustori, numa-ntr-o petrecere o ținuse. Câți bărbați n-o avuseseră dragă și câte parale nu prăpădise! Umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu prăpădise! Umbla pe vremea aceea numai cu trăsura, nu se uita unde se duc banii. Ba, unul Vasile Cudalbu, de învîrtea afaceri peste afaceri, îi făcuse și o casă cât o corabie, plină de lucruri de preț, în care muierea se lăfăise ani de zile. Dar tinerețea ca și averile n-au viață lungă. Negustorul dăduse faliment, îî vânduse odăile și-o lăsase goală pușcă în stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
început o dusese greu, până au aflat-o fetele mahalalei că știe să facă de dragoste. Dădea-n bobi, punea argintu-lviu și-l trimitea pe șina tramvaiului ibovnicelor, pe mulți îi adusese înapoi la rostul lor. 324 Ba, câte o muiere înșelată, mai câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a căzut la așternut cu dama asta, care, vezi dumneata, are unul de suflet, uite-l colea! Și craiul numa-n daruri o ține, dar inima damei de ghindă tot la ăl de pică este. El nu știe. - Cine? întrebară muierile amândouă, zăpăcite. - Cine? Bărbatul dumitale, coană Lino, cine? Inima lui ca tran-dafiru, și-o ține-n bine. Tot la drum de seară se arată, că de casa lui a uitat, nu-i așa? Și când se întoarce, tot fără dragoste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușor. Drumul îngust și întortocheat printre viile negre i s-a părut nesfârșit lui Stere. Oamenii -lau primit bucuroși. Mirosea a must și a strugure strivit cu picioarele. Între români lipsea Voica. A întrebat. Lumea a râs cu înțeles. O muiere a îndrăznit: - A găsit și ea unul tânăr, ce să te-aștepte pe tălică? O s-o ducă la Cepari, la părinți. Parcă se făcuse frig. Vântul scutura frunzele late de viță, le arunca prin șanțuri. Se lăsa seara. Deasupra dealurilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a certat cu oamenii, că voiau să mai rămână. Pe drum, când coborau dealurile, și-a spus că de acum se duseseră tinerețele lui. Jos, în bariera Drăgășanilor, pe cine i-a scos Dumnezeu înainte? Pe Voica. Urca drumul iute-iute. Muierea se mai împlinise, avea chipul îmbujorat și părul îi căzuse pe frunte, umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el. - Păi, tălică azi ești, mâine te duci, și mie-mi trebuie bărbat în fiecare zi... Cârciumarul a scuipat cu obidă-n țărînă: - Curvă! Să-mi dai salba și cerceii de ți le-am luat! Și până să mai spună muierea ceva i-a tras galbenii de la gât. Voica îl privea prostită. Darurile nu se iau înapoi nici la păgâni. Stere îi aduna din praf și când a terminat s-a apropiat de ea, strigîndu-i: - Dă-mi și cerceii! Femeia a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în fruntea căruțașilor. Din Grivița, trecuse el înainte și uscase gloabele în bătăi. Cu o mână ținea hățurile, cu alta codirișca de piele cu plumbi în vârf. Pocnea să audă toată mahalaua că se întorcea de la drum cu marfă nouă. Muierile ieșite la pompă priveau după el cu mâna la gură. Copiii se feriră din calea cailor și câinii lătrau după convoiul zgomotos. Cârciumarul era falnic, cu părul în vânt, crăcănat pe șleauri, îndemnînd animalele. 329 La poartă, strigă deodată: - Lino
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odăile lor nu se aflau decât un pat și un dulap. Dacă se mai găseau două, trei scaune alături și o masă. La o săptămână, perceptorii se întoarseră. După ei, abia se târa un camion tras de o gloabă. Muierile strigau: - Vin să ne ia trențele! Nu-i lăsați! Nu-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i lăsați! Ieșiseră și băieții cu praștiile. - Huo! strigau. Cel cu toba lovea pielea cu două bețe: Bum! Bum! Bum! Intrară, cărară la camion mesele hodorogite, scaunele, ce găsiseră, nu se uitau. - Când aduceți banii le luați înapoi, spunea roșcovanul. Muierile blestemau înjur, căzând în genunchi: - Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi dar! sărise de alături nea Fane cu gura lui păcătoasă. Săracu Dumnezeu, nu mai poate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se odihnește în lumea asta, trebuie să îngrijească de suflete. Iarna era timpul lor! Cum împrimăvăra, slăbeau, se făceau ca foița, împușcau francul. Aveau case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea. Pentru că, altfel, Dumitru era un om trist, când râdea punea mâna la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un om trist, când râdea punea mâna la gură, cu spaimă, să nu supere pe cineva. De ăilalți ce să mai vorbim? Parcă era vreunul mai pricopsit? încă Neacșu mai avea și darul beției, ce câștiga băga-n el. Umbla muierea pe urmele lui, o țigancă frumoasă, înaltă, numa cozi, o bătea, vai de mama ei de femeie amărâtă câte pătimise! Anghel și nea Mitică Ciolan erau mai așezați. Guristul strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câmpia pustie a Munteniei se strigau ciorile. Fugeau dinaintea viscolului. Fiecare, în gândurile lui. Neacșu făcea socoteala cam cât le-ar veni de căciulă. I-ar fi trebuit de-o pereche de cercei, că se încurcase cu o firotenie de muiere, de n-o știa a lui, care nu-i dădea carnea pe daiboj, trebuia s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai auzea nici el. - Și cum îți spuneam, nene Mitică, n-a lipsit unul. Până și dușmanu meu de moarte, Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar ce, mai m-ascultau? Praf mi-au făcut costumul de ginere. Ce vremuri, ce vremuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba Mița, în fusta ei de astăvară, numai flori, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aplecată de șale ca anul trecut, cu privirea în toate părțile, tăceau. Se numărau în gând. Mai lipsea Tinca. Și până să vină și ea, Chirița întreba tare: - Dar din morcovii ăia buni mai ai, coană Marghioalo? Morcovi ca la muierea lui Mială nu mâncase nimeni în Cuțarida. Acum, că venea primăvara și se isprăviseră cartofii, babele știau ce le trebuie sufletelor: ceva dulce și proaspăt, să meargă la inimă. Marghioala se lăsa rugată: că, să vedeți, că i-am terminat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din cinstea lui și unui nătâng care păzea două căruțe: una cu pietre, și alta cu nisip, și, când i-a fost lui bine, s-a uitat la lumea strânsă afară, care se întreba ce-o să se întîmple. In mulțime, muieri, copii, o liotă de puturoși și bărbați rămași acasă de pe la slujbă. Se uitau la haina neagră, lustruită în coate a străinului, la pălăria lui tare, cu boruri rotunde, și la ochelarii ce-i avea pe nas. Se uitau și așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Votați-l cu toți pe părintele orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de câteva ori, și când acesta termină, se întoarse iar spre mulțime: - Atunci, fraților, ne-am înțeles, toată lumea la vot, pentru domn' primar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sandu ni se trage. Nu vezi c-a plecat de dimineață și-a luat-o și pe Didina cu el?... A zis că se duce la târguială... Nu-i venea să creadă lui Paraschiv. - Adică să mă fi vândut iar muierea? Să se fi dat cu șafării?... - De... Mergeau unul lângă altul, cu mâinile legate la spate, privind mulțimea care-i huiduia. - O carcalisirăm, dar tot nu mă las, măcar să mă omoare, și tot scap, să pun laba pe vânzători... Țiganca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]