3,219 matches
-
și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești, cîntînd lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. 17. Și orice faceți, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl. 18. Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, cum se cuvine în Domnul. 19. Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu țineți necaz pe ele. 20. Copii, ascultați de părinții voștri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou într-o plimbare prin înălțimile cerului, purtat de norul cu care m-am împrietenit și pe care l-am îndrăgit. Pe mâine! Inspirația Gândurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii, și succes în afaceri. Bucățile rupte ale primei hărți fuseseră ascunse cu grijă în servieta sa. Astrologul îi prezentă lui Pandit Razdan harta fiului său abia născut și acesta se declară mulțumit, deși toți știau că astrologii spun doar ce vor să afle clienții lor. Dacă unui om îi arde casa, se va găsi întotdeauna cineva care să-și încălzească mâinile la foc. Și dacă ne gândim mai bine, cine dă bacșiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-n jos, și scoate strigăte de vânătoare, nu prea mai au ce fotografia. Planul lor s-a năruit. Pagină separată Între timp, viața la palat continuă. Nababul încă se mai duce la zenana, de unde iese distrus și nefericit. Pare mulțumit doar când încalecă pe iapa sa albă preferată, la desele parade din Fatehpur. În zilele paradei, parcă are arcuri la picioare, se învârte autoritar prin preajma asistenților și își mișcă biciușca cu gesturi imperiale. Nababul își adoră mica armată, nu precupețește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cranii e foarte ușor de trecut. Având tigvele în față, îl ajută pe Macfarlane să le înșire pe cadrul de lemn, să creeze o rețea pestriță, variată, pe care o ridică pe un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu, tinere, vei avea onoarea de a fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este cambrată, cu două rânduri de nasturi, iar buzunarele sunt croite modern, cu vârful în jos. Pantalonii au manșete care-i acoperă bine vârfurile pantofilor de piele. Foarte mulțumit, Bobby îi plătește, iar Shakid Khan îi spune că i-a luat mâncarea de la gura copiilor, dar pare și el încântat de ce a făcut, așa cum este orice croitor când își vede rodul muncii purtat de cineva căruia îi vine foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
miss Emily Howard cât și Barbara Hollis cred că au ajuns la o înțelegere cu el, iar miss Amanda Jellicoe, care a cunoscut viața mai bine (și pe Jonathan) consideră că dacă ar fi să moară mâine, ar face-o mulțumită. În timp ce bărbatul de rezervă urmărește dâra luminoasă care se întinde până departe în întuneric, Amanda stă la masă cu domnul și doamna Devereaux, însoțitorii ei, care cred că ea a stat culcată în cabină, nicidecum că a făcut dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca un laitmotiv la diferite întervale, de-a lungul întregii călătorii. Am pornit, Bridgeman! Am pornit. De fiecare dată când repetă asta, își freacă mâinile. În cele din urmă, Jonathan simte că este cazul să spună și el ceva: — Păreți mulțumit că ați plecat, sir. Chapel îl privește șocat, apoi rostește: — Mulțumit? Se uită la Jonathan de parcă ar fi făcut o afirmație puțin indecentă. La Dover îi întâlnesc pe Gittens și Morgan și petrec orele următoare supraveghind ambalarea echipamentelor, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vă întreb, întreabă profesorul, ce căutați aici? Eino, care-și cojește o bucată de piele de pe nas, arată spre colacul de cablu. — Telefonie, spune. Instalăm linia telefonică. De-a lungul drumului. Antropologii îl privesc cu suspiciune. Martti și Eino par mulțumiți. Încep să le vorbească despre importanța muncii lor, pentru că într-o zi toată lumea va fi conectată telefonic, iar localnicii care nu înțeleg munca noastră grea, taie sârma pentru cupru sau doboară stâlpii pentru lemn de foc. Poate că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și să-mi facă dorința, să mai vină împăratul cu Haman și la ospățul pe care li-l voi pregăti și mîine voi da răspuns împăratului după porunca lui." 9. Haman a ieșit în ziua aceea, vesel și cu inima mulțumită. Dar, cînd a văzut la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula, nici nu se mișca înaintea lui, s-a umplut de mînie împotriva lui Mardoheu. 10. A știut totuși să se stăpînească și s-a dus acasă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția Maestrului.“ Vreau să-mi păstrez anonimatul, dar nu reușesc totdeauna. Ce spunea Sergiu despre această hotărâre în privința semnăturii tale ca artistă? — El a fost de acord. Era o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îi plăcea Paul Klee? — Trebuie să știi că m-a inspirat mai mult Paul Klee decât Sergiu, care era de altfel un mare admirator al acestui pictor. Când i-am spus că voi divorța de Klee, n-a fost deloc mulțumit. Mi-am schimbat stilul, deve nind mai violentă, mai masculină în viziune și cu loare. Era o căutare, o nevoie de eliberare, însă am revenit după aceea la Klee în altă manieră, am rămas în lumea lui. Chiar dacă între tablourile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
obișnuită. Într-o seară, merg acasă la Fann Sora cea Mare pentru cină. Aprind focul în cămin și îi spăl hainele în timp ce ea gătește. Mâncăm găluște umplute cu verdețuri și soia. După aceea, îi servesc ceaiul și îi pregătesc pipa. Mulțumită, îmi zice că e gata să-mi spună alte istorisiri. Stăm până seara târziu. Fann Sora cea Mare își amintește de vremea petrecută cu prima sa stăpână, împărăteasa Chu An. Bag de seamă că atunci când pomenește numele Majestății Sale, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ce toate fetele par încete și fără vlagă. — Le-ai adunat de pe străzi? Shim încearcă să explice, însă Marea Împărăteasă îl oprește: Nu îmi pasă cum faci rost. Eu judec numai după bunurile pe care le furnizezi și nu sunt mulțumită. O să mor înecată în scuipatul strămoșilor imperiali! — Majestatea Voastră, se lasă eunucul în genunchi. Nu am spus eu că un clopot bun are nevoie de lovituri puternice ca să sune cum trebuie? Totul depinde de felul în care le „acordați“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și gîndea de unde ar putea să-și procure un pistol, doar-doar l-a vedea mulțumit. Dacă nu găsea, își aducea cuțitul de tăiat porci. Pesemne nu numai la Dobrina aveau loc astfel de întîmplări. Toți salariații, studenții, elevii și ostașii în termen sosiseră acasă, cu instrucțiuni severe. Fără adeverință de la primărie precum că părinții lor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atunci. Ginerică nu avea amintiri prea multe din noaptea cu pricina. Așa că trebuia să afle de la ceilalți ce și cum. Nunta Își urmase tot tipicul. Ba chiar, când a venit vremea, soacra mare a jucat În văzul lumii, mândră și mulțumită, Cămașa. Asta Însemna că mireasa fusese fecioară - pata de sânge de pe cămașa de pânză topită era un chezaș de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i se Întâmple, nu putuse - ca să nu pară nevrednic să dea Înapoi. Ba chiar se pomenise că ațâța nerăbdarea vărului cu imaginea unui morman de guguștiuci vânați, răsturnat pe masa de sub șopron. Bunica ar fi fost din cale-afară de mulțumită și le-ar fi făcut ciulama și friptură pe jar. Când Închiseră poarta dărăpănată, Blondul trase aer În piept: știa că, de acum, nu avea cale de Întoarcere. Porniră spre pârâu prin niște bozii Înalte, ce le ajungeau până la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
interes vi se citesc În ochi numai când vă imaginați amănunte porcoase ca urmare a meșteșugului meu ce tinde către desăvârșire de a vă băga În cap lucruri pe care, altfel, n-ați reuși să le păstrați În memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit. „Domnule, eu de multă vreme am renunțat la miracolul derizoriu al alcoolului, așa că nu m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voi mai fi în viață și vă voi servi, să vă fi spălat, măcar o dată, murdăria de pe piele. Toshimitsu își ridicase mânecile și începu să-și spele stăpânul pe spate. În timp ce-i era spălată spinarea, Mitsuhide lăsă capul în piept, mulțumit și tăcut. Reflecta profund la devotamentul lui Toshimitsu pentru el, apoi la relația dintre sine însuși și Nobunaga. „Ah, m-am înșelat,“ își spuse. În adâncul inimii, Mitsuhide se învinuia. Ce anume îl nemulțumea, făcându-l atât de nefericit? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
simplu, pentru ca bătrâna lui mamă să înțeleagă cât mai bine. Acum, Onaka vărsă, pentru prima oară, lacrimi, după care, își lăudă fiul: — Ai făcut bine că ai distrus clanul Akechi în doar câteva zile. Sufletul Seniorului Nobunaga este, cu siguranță, mulțumit și nu are de ce să regrete pentru că te-a învrednicit cu afecțiunea lui. Ca s-o spun pe-a dreaptă, eram hotărâtă să nu te las să petreci nici măcar o noapte aici, dacă veneai înainte de a fi văzut capul lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
are căi necunoscute. După acel moment, Kanamori și Fuwa se simțiră mai la largul lor cu Hideyoshi, relaxându-și atenția cu care îl observau pe Inuchiyo. — Este, într-adevăr, un eveniment fericit, spuse Kanamori. — Nici n-am putea fi mai mulțumiți, adăugă și Fuwa. Mai mult decât atât, trebuie să vă mulțumesc pentru generozitate; ne-am îndeplinit misiunea și și ne-am salvat onoarea. A doua zi, însă, Kanamori continua să aibă suspiciuni și-i spuse lui Fuwa: — Dacă ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce ariergarda se opri la Itadori, cam la aceeași depărtare, în spatele armatei principale. Astfel, tabăra din acea noapte se întindea pe o distanță de patru leghe, între avangardă și ariergardă. În noaptea aceea, Hideyoshi se lăsă furat de un somn mulțumit - pe care nici chiar cântecul cucului de munte nu putea să i-l tulbure. „Mâine vom ajunge la Castelul Fuchu,“ își spuse Hideyoshi, chiar înainte de a adormi. „Dar cum ne va primi, oare, Inuchiyo?“ Ce făcea Inuchiyo în acel timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
galop, în Castelul Fuchu. Vestea adusă de ei ajunse curând la cunoștința întregii fortărețe. — Inamicul are tabăra la Wakimoto. Seniorul Hideyoshi și-a instalat tabăra la Imajo, așa că nu prea sunt șanse pentru un atac în noaptea asta. Hideyoshi dormi mulțumit toată noaptea - de fapt, mai degrabă jumătate de noapte - la Imajo, iar, a doua zi, părăsi tabăra în zori și porni spre Wakimoto. Kyutaro îi ieși în întâmpinare. Înălță stindardul de comandant, indicând prezența comandantului suprem. — Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]