7,269 matches
-
dă drumul în ea, pachetul ăla de mușchi. Iar ea mai și primește rahatul ăsta pe care i‑l toarnă el înăuntru și‑l prelucrează organic, în timp ce alții scapă de el în secret și‑l aruncă, spălând pe furiș cearșaful murdar cu apă rece. Nu poți să inviți niciodată un coleg acasă fiindcă locuința arată groaznic și chiar e groaznică. Ți‑e și rușine cu propriul cămin. Acum Rainer mai scrie o minciună, sub forma unei poezii de dragoste adresate Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fratele ei, de parcă ar avea intenții incestuoase. Dar nu are, fiindcă tocmai a fost satisfăcută. Hans vorbește despre un sport oarecare. În comparație cu asta, gemetele lui de adineauri erau chiar plăcute. În chiuveta de la bucătărie se înalță un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimerit de lovitura puternică a unui pumn străin, care aparține, culmea, unui muncitor: lui Hans. Pumnul nu‑l trimite chiar în lumea viselor și a fanteziei, dar îl dezechilibrează serios, întrerupându‑l din activitățile amoroase și trântindu‑l pe pământul murdar; o nenorocire nu vine niciodată singură, iar cei care mai apar nu sunt nici ei mai cumsecade. Hans începe să lovească ritmic, la întâmplare, insistând din când în când pe cele mai diferite părți ale corpului, care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să profite de el, nu‑i corect. Dar profit cu plăcere. Bineînțeles că trebuie să‑ți scoți și șosetele, cum vine asta, ești gol, dar cu șosete? Strică impresia generală. Hans își scoate șosetele și dă la iveală niște picioare murdare. Sophie stă într‑un colț, cercetează dârele de jeg dintre degetele lui Hans și spune că dorește ca libertatea lui să se supună în calitatea ei de libertate. Ea știe că‑i provoacă durere, dar îi constrânge libertatea - torturând‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mă Întâlnesc singur cu el, când nu era nimeni prin preajmă. Abia după miezul nopții am putut scăpa de Monkey și de regizor. Era deja trecut de ora unu. M-am Întors În cameră și mi-am pus cele mai murdare haine pe care le aveam, apoi am luat un taxi. Șoferul era un arab care nu auzise de Bowery. Am repetat de vreo câteva ori numele cartierului, Încercând să-l pronunț cât mai clar. Însă arabul avea o pronunție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele care indicau un atelier de confecții, biroul impresarului unui actor celebru, un studio foto și o firmă de produse ceramice de Kanazawa. Carourile erau roz, portocalii, verde murdar, și mă gândeam că asta se potrivea de minune cu cineva care se numea Porcușor, chiar dacă nu-mi dădeam seama ce poate semnifica acest nume de familie. În micul hol spre care dădea ușa automată se afla o gheretă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
poate din cauza ambelor? Nu vrei să-mi spui și mie despre ce e vorba? mă Întrebă Yaguchi, cu buzele subțiri acoperite de spuma berii. — Ce anume? Yaguchi avea o față inexpresivă. Avea pielea aspră, pătată de urme de acnee și murdară. — Ai găsit ceva interesant de lucru? N-o să-i zic nimic șefului, așa că poți să-mi spui liniștit. Ce voia Yaguchi să spună se putea rezuma astfel: odată cu valul noii tehnologii, Începând cu televiziunea digitală de Înaltă calitate, se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi astup gura cu mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi străduit, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și cea mai mică sângerare era semn de moarte. Acum că erau expuse Într-un muzeu, marginile găurilor erau dezinfectate; pe alocuri betonul era scorojit, crăpat sau ciobit, Însă, cum nimeni nu-și mai făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu avea la intrare nici firmă, nici lumini. Un grup de homosexuali ocupau câteva locuri și beau o băutură alcoolică transparentă. Probabil gin sau vodcă. Localul era mobilat cu câteva mese din furnir subțire și niște scaune pliante, podeaua era murdară, plină de chiștoace de țigări, sticle goale, coji de fructe și alte mizerii care nu-mi dădeam seama ce erau. Homosexualii l-au salutat pe bărbat. El le-a răspuns făcându-le cu mâna. O femeie la vreo patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o verse pe toată.“ Taxiul cobora Înspre sudul orașului și peisajul care se Întindea Între 77th Street și Bowery era numai bun pentru ochii mei Încețoșați de oboseala dată de decalajul orar, de consumul de cocaină și de somnifere. Era murdar, Întortocheat, dezlânat. Aveam impresia că văd defilând prin fața mea, fără legătură una cu alta, imagini din toate cele patru colțuri ale lumii transmise În direct de un releu de televiziune prin satelit. Scene de război și revolte populare, revigorări economice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oprit din treaba lui. Abia după ce-am ieșit de la toaletă mi-am dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a făcut apariția odată cu căderea nopții. Era Îmbrăcat cu paltonul pe care-l purta mereu. Avea părul și fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine și le-a Înghițit cu Miller Lite. — Văd că nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat ceva ca să-l facă să-și țină gura, i-au amenințat familia. Știi cum e. Nebe păși pe lângă uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia a ceea ce fusese odată domul de sticlă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de gândire. Nenorocitul de Heydrich. Nu făcea niciodată ceva așa cum te-ai fi așteptat. Mi-am scos o țigară și mi-am aprins-o nervos. Cu țigara arzând în colțul gurii uscate, m-am ridicat și am mers până la fereastra murdară. Nu vedeam decât tot alte ferestre, întocmai ca a mea, iar în vârful acoperișului antena de la stația radio a poliției. Mi-am stins țigara în cutia de cafea Mexico Mixture care servea drept scrumieră și m-am așezat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei gri și soioase o cutie de prizat, pe care o deschise cu un bobârnac al degetului său murdar. Se servi cu o doză, o plăcere care avu ca efect o ofensă la fel de mare asupra auzului precum oricare dintre materialele tipărite disponibile ar fi putut-o avea asupra ochiului. Cu detalii ginecologice fotografiate de aproape, dar prost, revista la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
biroul meu avea un aspect întunecat, deprimant. Biroul din metal verde-oliv avea mai multe margini în care te puteai agăța decât un gard din sârmă ghimpată și singura lui virtute era că se asorta cu linoleumul tocit și cu draperiile murdare, în timp ce pereții aveau o tentă galbenă de la câteva mii de țigări. Intrând în birou, după ce furasem câteva ore de somn în apartamentul meu, și zărindu-l pe Hans Illmann așteptându-mă răbdător cu un dosar de fotografii, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a trecut vreodată prin minte că e la fel de probabil ca binefăcătorul dumneavoastră să meargă să-și facă nevoile în grădina altcuiva la fel cum o face Streicher în a voastră? V-ați gândit vreodată la asta? Mă izbește cât de murdar e cartierul în care trăim și îmi dau seama că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fi surprins de ceea ce se întâmpla în Germania. — Și partenerii lui Streicher? am zis. Cei care scriu la Der Stürmer. Angajații săi personali. Dacă Streicher încearcă să le însceneze ceva evreilor, ar putea să folosească pe altcineva pentru treburile murdare. Generalul Martin se încruntă: — Da, dar de ce să o facă la Berlin? De ce să n-o facă aici? Mă pot gândi la câteva motive bune, am zis. Cine sunt principalii dușmani ai lui Streicher la Berlin? — Cu excepția lui Hitler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și mie mi s-a părut că sună a naivitate lipsită de speranță: — Cuiva trebuie să-i pese, altfel nici noi înșine nu suntem cu nimic mai buni decât criminalii. Nu-i pot împiedica pe alți oameni să poarte pantofi murdari, dar pot să mi-i lustruiesc pe-ai mei. Chiar de la început ai știut că așa vreau să meargă lucrurile. Dar tu a trebuit să faci în felul tău, în felul Gestapoului, și să zici că o femeie este vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
eu să văd dacă e disponibilă, îmi zise. Peste tot în altă parte se zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea tresări când în casă se auzi ecoul unei lovituri foarte puternice, bombăni ceva despre bărbații cu salopete murdare care distrugeau locul și plecă în căutarea stăpânei, lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste statueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sensibile, care provin numai din îmbăierea în sânge de balaur. — Numele meu este Kindermann, zise el pe un ton aspru. Dr. Lanz Kindermann, la dispoziția dumneavoastră, Herr Steininger. Privi în jos la mâna mea ca și cum ar fi fost o cârpă murdară de spălat vase. — Celebrul psihoterapeut? i-am zis. El zâmbi. — Mă îndoiesc că m-ați putea numi celebru, zise, dar cu ceva satisfacție totuși. Vă mulțumesc însă pentru compliment. — Sunteți austriac? — Da, de ce întrebați? Îmi place să știu câte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dacă erau evrei, atunci erau doar niște evrei răi și că nu toți evreii au aprobat un astfel de lucru. Nu vrea să spună mai mult despre asta. Vrea doar să meargă cineva și să o scoată din butoiul acela murdar. Da, sunt sigur că se va ocupa cineva de asta, Emmeline. Nu-ți face griji. — Spune-i că mă voi ocupa personal ca asta să se întâmple diseară, zise Himmler. Copila are cuvântul meu pentru asta. — Ce anume ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
momentul în care m-am gândit la Reinhard Lange. Cea mai slabă excrescență din trupul impur al complotului lui Weisthor nu avea să necesite, cu siguranță, un bisturiu curat și ascuțit pentru a fi îndepărtată. Nu aveam decât un bobârnac murdar, obosit, care să facă treaba. Și mai aveam și două dintre scrisorile lui către Lanz Kindermann. Ajungând înapoi la Alex, m-am dus direct la sergentul de serviciu de la recepție și i-am descoperit pe Korsch și Becker așteptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
foarte mare, rezulta că și pușcăria de acolo era foarte mare. De fapt, este uriașă. La fel de mare ca un cinematograf mediu, cu excepția faptului că nu sunt scaune. Și nu sunt nici paturi, nici ferestre, nici ventilație. Nu există decât podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rezulta că și pușcăria de acolo era foarte mare. De fapt, este uriașă. La fel de mare ca un cinematograf mediu, cu excepția faptului că nu sunt scaune. Și nu sunt nici paturi, nici ferestre, nici ventilație. Nu există decât podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]