2,953 matches
-
Trioul Rafaelito-Pipo-Martin, Însoțit de cîțiva noi adepți ai mafiei, Își făcuse din nou apariția hotărît să se joace de-a „cîinele și stăpînul“, ceea ce, pe scurt, Însemna să se răzbune pe Julius și să-i dea borșul pe nas. Dintre musafiri, Cinthia era ultima persoană de sex feminin rămasă În grădină și stătea puțin zgribulită, căci transpirase În timpul spectacolului; Vilma se grăbea s-o Îmbrace ca să se poată Întoarce să stea de vorbă cu Victor. Erau amîndoi grozav de fandosiți, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să strige după el cu glas pițigăiat. — Excelent! exclamă Juan Lucas, gustînd din paharul de pisco; ai reușit să găsești formula corectă, dragul meu profesor. — Mai aduc unul!... Mă Întorc Îndată cu Încă unul!... Și făcînd promisiunea asta, Împărțea celorlalți musafiri paharele care-i mai rămăseseră pe mica tavă de argint. Începuseră să se audă discuții despre corride. Susan, Înconjurată de prietene sau de oameni pe care-i cunoscuse abia atunci, le explica tuturor cam cum avea să arate casa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simțea că moare din pricina ardeiului iute care o făcea să sughițe și să lăcrimeze și Juan Lucas Îi spunea „englezoaica mea vitează“ și-i dădea miez de pîine, explicîndu-i că era un leac mult mai eficient decît apa sau vinul. Musafirii Își terminau gustările și cereau cafele și coniacuri Înainte de a pleca. Din boxe răsunau din nou discuri cu muzică flamenco și cineva cu un aer de expert explica de ce cîntărețul pe care-l ascultau era cel mai bun din momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
crescuse la fel de mult ca literele numelui său, pe care Îl scria pe pancarte puse În fața noilor sale construcții; era Într-adevăr la modă, trebuia să-l vezi Înconjurat de invitații lui Juan Lucas, ținîndu-le prelegeri interminabile de arhitectură, pînă ce musafirii Începeau să obosească și se Întorceau la conversația despre corride; nu mai aveau multe de spus după aprecierile de tipul „e o casă admirabilă“, pe care le făceau lăudîndu-i desenele și atunci el se Înflăcăra și mai tare și exclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cobora de pe colină luînd-o spre autostrada Întunecată din Monterrico și de acolo mai departe, pe șoseaua care aducea la Lima. Amîndoi se Întorceau acum În patio. „PÎnă la ce oră o să țină și petrecerea asta?“, se Întreba Finita văzînd că musafirii ei continuau să stea de vorbă Într-o atmosferă de veselie. Doar premierul avusese bunul simț să plece devreme, ăștia nici măcar nu se uită cîte ceasul, aruncă mucurile de țigări pe jos, dalele mele, Dumnezeule! calcă pe mucurile de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Copiii ăștia, dragă, În ziua de azi nu mai poți să-i strunești de loc“. Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup și suflet cocteilului, deși leșinul era iminent. Între timp, Ernesto Pedro, pentru moment cu amîndoi ochii deschiși, Înainta reușind să scape de diferite grupuri care-l solicitau cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîlneau amîndoi și acum Ernesto Pedro se Întorcea la Susan, gîndindu-se că dacă lua pastila albastru electric În tovărășia ei ar fi putut să se liniștească, cu toate că dantura oricum ar fi trebuit să și-o scoată la zece și musafirii... „M-am simțit destul de prost În ultima vreme, Îi spuse cînd se află din nou alături de ea: duminica după-masă, mai ales, mă simt Îngrozitor“ și voia să-i spună că avea de gînd să plece din nou În Europa ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericiți, avea o culoare portocalie și nu se potrivea de loc cu albastrul electric al pastilei și lumea se răsturnă iar cu dosul În sus, cu Monterrico cu tot. Îi trecu prin minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sigur pe el, se juca de-a iubirea cu blonda, totul plutind deasupra Limei, În Monterrico și posibilitatea de a călători În orice clipă doreai În Europa sau de a te vindeca de neurastenie și de a umple casa de musafiri Într-o zi cînd nici indigenii, nici argații În portocaliu nu-și puteau face apariția, nici administratorul portocaliu, dar totuși albastră, nu mă putea căuta la biroul pe care mi l-am aranjat foarte frumos și unde mă simt minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun. — Mămico, interveni Julius. — Da, darling... I-ai spus bună ziua domnului? — Da, mămico, răspunse Julius, avînd grijă să nu se uite la musafir, ca să-i evite privirea. — A fost primul membru al familiei cu care am făcut cunoștință. Sigur că se uită la el tot așa, dar Julius se făcea că nu-l vede. Fără să-i dea nici o atenție, Începu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el un pahar, sub privirile critice ale lui Julius. „Tu ce te uiți așa?“, Îi spuse și Julius era cît pe-aci să-i spună că se Îmbată dintr-un păhărel, dar a preferat să nu pară un pîrÎcios față de musafirii care pînă În clipa aceea păreau simpatici, deși fratele lui avea ceva ciudat În privire. — Ce mașini sînt? Întrebă deodată Santiago. — O camionetă și un Mercedes, fără să socotim Jaguarul lui Juan Lucas. — Camioneta e a ta? — Da. — Atunci mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l definească. În orice caz, de data asta observase un detaliu În plus: zîmbetul, zîmbetul avea o importanță foarte mare. Fereastra de la dormitor era deschisă și Julius, Încremenit pe marginea bazinului, putea urmări frînturi din conversația fraților lui și a musafirului, sus la etaj, Mai Întîi Bobby le-a spus că nu, că era imposibil, dar pe urmă nu i s-a mai auzit glasul. Ajungeau În schimb pînă la e] glasurile lui Lester și Santiago discutînd În engleză. Căutau costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cheltuiască Împreună cu el și cu Lester toți banii pe care Juan Lucas i-i dăduse de Crăciun. N-a crezut nici o clipă că fratele lui o să-l accepte să meargă cu ei de bună voie. Dimpotrivă, se gîndise că musafirii de la drum o să-i spună la un moment dat să-i lase În pace, ținînd seama de faptul că ei erau mai mari, aproape bărbați În toată firea, În timp ce el Încă nu Împlinise optsprezece ani. Bobby se temea că momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
domnul și doamna au datoria să le spună la amîndoi tinerii să se Întoarcă repede În țara prietenului domnișorului Santiago“. Julius luă foarte În serios chestiunea asta și arunca priviri insistente spre Susan și Juan Lucas ori de cîte ori musafirii Își făceau apariția În sufragerie sau În barul de vară. principalele centre de Întrunire a Întregii familii. Dar nici Juan Lucas, nici Susan nu scoteau o vorbă; dimpotrivă, păreau Încîntați, că băieții mai rămîneau, nu interveneau cîtuși de puțin. „Avantajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de kindergarten, despre care aflase, dintr-o carte pe care o citise chiar atunci, că e o perioadă foarte frumoasă În viața fiecărui copil... Avea dreptate Țanți, Susan și Juan Lucas nu-și făceau datoria cum trebuie. În orice caz, musafirii de Crăciun au mai rămas o bună bucată de vreme și Bobby n-a avut Încotro și a trebuit să se despartă de ei și să se Închidă În camera lui să tocească. Au sosit profesori pentru toate materiile, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
profesori, pentru toate materiile și Bobby s-a Închis ca să tocească, devenind ființa cea mai compătimită din palat. Toți Îl compătimeau văzîndu-l cum apare seara În sufragerie, epuizat și cu cîteva probleme de trigonometrie Încă nerezolvate Înainte de culcare. Între timp musafirii stăteau tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă o Întîrziere atît de mare n-ar fi putut avea consecințe asupra pregătirii lor universitare În Statele Unite. Santiago explică Într-o zi că, odată ajunși acolo, era ușor să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte. Atunci și-a Încercat norocul cu Lester și Lester l-a trimis la dracu, țipînd la el În engleză. S-au auzit pînă la parter strigătele străinului. Juan Lucas nu era acasă, dar Susan a auzit izbucnirea furioasă a musafirului, era ceva ciudat, fiindcă de obicei era foarte liniștit și nu părea În stare de așa ceva. Susan Își aduse aminte de inelul de platină, dar cum ea nu voia să se amestece de loc În viața „mastodonților“, n-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drăcuit și l-a Înjurat de mamă pe profesorul de chimie recomandat de mătușa Susana. Dar Încordarea nu s-a terminat aici. În aceeași zi, după-amiază, Lester a apărut foarte tulburat și cu cămașa ferfeniță, din fericire nu-l desfiguraseră; musafirul era Întreg și nevătămat, dar a fost nevoie să i se dea un calmant fiindcă umbla de colo, dintr-o cameră În alta, alerga ca un apucat slrigînd finished! finished! finished! never more! the end! finished! Toți Înțelegeau ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era și problema limbii, pe deasupra; Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înscrisese la Masterat, era deja în anul II, în vacanța mare mai mergea pe la părinți, atunci când avea concediu, dar se simțea din ce în ce mai distant, având un sentiment de eliberare de sub tutela lor, simțindu-se mai degrabă un musafir. Probabil că nu era el genul de fiu prea iubitor, în schimb, era ahtiat după ideile în vogă. Avea deja un grup de colegi cam ciudați la Universitate, cu care mergea prin cluburi, bând gin tonic și nenumărate cafele. Se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cu multă atenție. După o clipă, o privi și el. Avea un aer timid, contemplativ: -Codrine, îmi placi. -Și tu îmi placi. Ești foarte drăguță, dar ești cam încrezută... -Era deja întuneric, rămăsese aprinsă doar o veioză care lumina vag. Musafirii dansau în cupluri sau se aciuaseră pe unde puteau, pe canapele, pe fotolii sau pe podele. Petrecerea se divizase în perechi. Ei doi începuseră a dansa, la început timid, apoi din ce în ce mai strâns. Codrin o sărută mai întâi pe gât, apoi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
medie, îmbrăcat într-o bluză neagră de trening și cu o căciulă tricotată albastru-deschis stătea împietrit la jumătatea unui gest de salut, cu mâna lipită de geam. — Puteți să-l întrebați chiar dumneavoastră într-un minut. Mark Schluter își întâmpină musafirii la jumătatea coridorului din aripa lui. Mergea de parcă s-ar fi sprijinit în cârje, apăsându-și coapsa dreaptă cu o mână. Fața lui era încă roșie de cicatrici pe jumătate vindecate. Gâtul îi era brăzdat de medalionul grăitor al traheotomiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la care venise Weber, se mulțumi să mormăie. —Stați așa. Dați-mi jucărica aia înapoi. O dată și gata. Motoarele tăcuseră, iar bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși și speriați în același timp. Pufni, văzându-l pe Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bursucul își ridică privirea și-l văzu pe Weber în pragul ușii. Îi dădu un cot lui Mark. —Ai musafiri, Gus. Mark se întoarse, cu ochii aprinși și speriați în același timp. Pufni, văzându-l pe Weber. —Ăsta nu-i musafir. Ăsta-i Incredibilul Pisihiatru. Băi, tipul ăsta e celebru. De o grămadă de ori mai celebru decât pricep majoritatea oamenilor. —Trageți-vă un scaun, îl invită omul cu pălăria de vânătoare. Noi oricum ridicam ancora. Weber își vârî mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Duane îi ajută pe Rupp și pe Bonnie să supravegheze casa Homestar. Karin îi urmărea cât de îndeaproape îi permitea Mark. Mark se bucura de companie, fără să se întrebe de ce sărbătorirea întoarcerii lui acasă dura săptămâni în șir. Atâta timp cât musafirii erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]