36,388 matches
-
ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau de charturile cu șlagărele muzicii pop-, rock- sau jazz. footnote>. Putem constată aici o contradicție între (a) imaginea haosului, aceasta înțeleasă, la limită, drept imposibilitatea de a identifica o sumă de criterii obiective și de ancorare pe
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mai multor tradiții și culturi - poate fi exemplificata prin partea a treia, Scherzo, din Sinfonia<footnote Etimologia termenului Sinfonia - prefixarea greacească sin- sau syn- semnificând împreună, si phono - voce, sonoritate -, reprezintă pentru Luciano Berio principiul de bază pentru organizarea materialului muzical al întregii lucrări și în special în partea a treia, Scherzo. Discursul este structurat că paralelism între două "fluvii" sonore - vocal (opt soliști) și instrumental (orchestră), ambele impregnate (până la refuz) cu citate (trimiteri referențiale) din Beethoven, Berlioz, Brahms, Mahler, Richard
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cu pluralitatea narativa din mitologiile mai sus amintite. footnote> în cinci părți, pentru orchestră simfonica și opt voci solistice amplificate (1968-69) de Luciano Berio sau opera Votre Faust (1969) de Henri Pousseur, acestea fiind două lucrări reprezentative pentru simptomatologia gândirii muzicale postmoderne, așa cum le prezintă Célestine Deliège în monografia lui Cinquante ans de modernité musicale: de Darmstadt a l'IRCAM<footnote Editions Madraga, 2003. footnote>. În opinia lui Deliège, Sinfonia reprezintă unul dintre rarele momente în care conceptul de postmodernism își
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a lansa auditoriul într-o aventură între familiar și insolit, între câmpuri de ruine și câmpuri de forță, în care anamneza, memoria de lungă și scurtă durată, construire a unei memorii își face într-un mod evident efectul în lucrarea muzicală." ("Berio utilise la citation comme une Traumdeutung et avec virtuosité, comme un prestidigitateur éblouissant, alors que Pousseur se lance dans une démonstration didactique qui le conduit à tisser, en musique, un sorte d'histoire expresse, conduisant de Monteverdi à Webern
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lecture critique de Cinquante ans de modernité musicale de Deliège, în: Circuit: musiques contemporaines, vol. 16, nr. 1, 2005, p. 66 (incluzând și observațiile lui Deliège). footnote>. Astfel, deținem deja un punct de plecare în tentativa de extindere a repertoriului muzical implicit postmodern. Cum procedăm în continuare? Cum realizăm o primă extrapolare pornind chiar de la lista lui Kramer? Am putea proceda la căutarea unei alte liste, însă una cu titluri și nume concrete, iar literatura despre postmodernitate abundă în asemenea oferte
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lista lui Kramer? Am putea proceda la căutarea unei alte liste, însă una cu titluri și nume concrete, iar literatura despre postmodernitate abundă în asemenea oferte. O asemenea lista o găsim la compozitorul și muzicologul german Claus-Steffen Mahnkopf: "1. Opera muzicală postmodernă este hedonista: ea afișează o bucurie (produsă de) propria imaginație combinatorie cu un anumit aer frivol și unic în cazul muzicii; receptarea acesteia condiționând un anumit grad al plăcerii (e(xempli). g(rația)., Kagel, Match). 2. Opera muzicală postmodernă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Opera muzicală postmodernă este hedonista: ea afișează o bucurie (produsă de) propria imaginație combinatorie cu un anumit aer frivol și unic în cazul muzicii; receptarea acesteia condiționând un anumit grad al plăcerii (e(xempli). g(rația)., Kagel, Match). 2. Opera muzicală postmodernă este narativa; ea prezintă o narațiune muzicală și o asamblare compusă din sunete sau structuri (e.g., Rihm, Musik für drei Streicher). 3. Opera muzicală postmodernă explicit eteroclita, i(d).e(st) că dificilă problemă a formei este soluționată prin intermediul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
bucurie (produsă de) propria imaginație combinatorie cu un anumit aer frivol și unic în cazul muzicii; receptarea acesteia condiționând un anumit grad al plăcerii (e(xempli). g(rația)., Kagel, Match). 2. Opera muzicală postmodernă este narativa; ea prezintă o narațiune muzicală și o asamblare compusă din sunete sau structuri (e.g., Rihm, Musik für drei Streicher). 3. Opera muzicală postmodernă explicit eteroclita, i(d).e(st) că dificilă problemă a formei este soluționată prin intermediul unei raportări explicite la forma existența anterior (e.g.
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
acesteia condiționând un anumit grad al plăcerii (e(xempli). g(rația)., Kagel, Match). 2. Opera muzicală postmodernă este narativa; ea prezintă o narațiune muzicală și o asamblare compusă din sunete sau structuri (e.g., Rihm, Musik für drei Streicher). 3. Opera muzicală postmodernă explicit eteroclita, i(d).e(st) că dificilă problemă a formei este soluționată prin intermediul unei raportări explicite la forma existența anterior (e.g., Ligeti, Passacaglia ungherese). 4. Opera muzicală postmodernă nu se raportează la ea însăși, materialul sau este preluat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sunete sau structuri (e.g., Rihm, Musik für drei Streicher). 3. Opera muzicală postmodernă explicit eteroclita, i(d).e(st) că dificilă problemă a formei este soluționată prin intermediul unei raportări explicite la forma existența anterior (e.g., Ligeti, Passacaglia ungherese). 4. Opera muzicală postmodernă nu se raportează la ea însăși, materialul sau este preluat din alte muzici (e.g., Schnittke, Third String Quartet). 5. Opera muzicală postmodernă este ironică și astfel împinge adevărul artistic spre distorsiunea acestuia și sugerează că ceea ce este prezentat deține
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a formei este soluționată prin intermediul unei raportări explicite la forma existența anterior (e.g., Ligeti, Passacaglia ungherese). 4. Opera muzicală postmodernă nu se raportează la ea însăși, materialul sau este preluat din alte muzici (e.g., Schnittke, Third String Quartet). 5. Opera muzicală postmodernă este ironică și astfel împinge adevărul artistic spre distorsiunea acestuia și sugerează că ceea ce este prezentat deține o dublă semnificație (e.g., Thomas Adès, Brahms)."<footnote "1. The postmodern musical work is hedonistic; it displays an enjoyment of its own
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
acesteia. În concluzie, nici a doua lista nu clarifica lucrurile și se prezintă ca fiind eterogena. În plus, la a doua poziție observăm o însușire pe care ideologia postmodernă, prin Lyotard, o combate drept structura metadiscursivă și anume aserțiunea - lucrarea muzicală postmodernă este narativa. Ofr, chiar acest narativism muzical (de substanță clasică sau romantică) s-a dorit a fi depășit încă în programul primei avangarde de la începutul secolului XX. În fapt nu este vorba, din nou, decât despre o sumă simptomatologica
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
clarifica lucrurile și se prezintă ca fiind eterogena. În plus, la a doua poziție observăm o însușire pe care ideologia postmodernă, prin Lyotard, o combate drept structura metadiscursivă și anume aserțiunea - lucrarea muzicală postmodernă este narativa. Ofr, chiar acest narativism muzical (de substanță clasică sau romantică) s-a dorit a fi depășit încă în programul primei avangarde de la începutul secolului XX. În fapt nu este vorba, din nou, decât despre o sumă simptomatologica, parțială, fragmentată și eterogena, cu exemplificări din orientări
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte culturale și nu drept
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic de evenimente, sensuri, concepții și artefacte culturale și nu drept confuzie, eroare și sfârșit al artei. Este vorba aici despre algoritmul sau, eventual, despre un ansamblu de principii intrinseci postmodernismului muzical care l-ar putea, spre exemplu, explică și legitimă deopotrivă în calitatea lui de consecință logică și coerentă atât ca succesor, cât și ca moștenitor al modernismului<footnote Optam aici pentru ideea conform căreia postmodernismul muzical reprezintă mai întâi de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de principii intrinseci postmodernismului muzical care l-ar putea, spre exemplu, explică și legitimă deopotrivă în calitatea lui de consecință logică și coerentă atât ca succesor, cât și ca moștenitor al modernismului<footnote Optam aici pentru ideea conform căreia postmodernismul muzical reprezintă mai întâi de toate consecință logică a evoluției interne a modernismului muzical (pe durata desfășurării celor trei avangarde), dar și, implicit, ca posibilitate unică a înaintării evolutive. Considerăm a fi nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
legitimă deopotrivă în calitatea lui de consecință logică și coerentă atât ca succesor, cât și ca moștenitor al modernismului<footnote Optam aici pentru ideea conform căreia postmodernismul muzical reprezintă mai întâi de toate consecință logică a evoluției interne a modernismului muzical (pe durata desfășurării celor trei avangarde), dar și, implicit, ca posibilitate unică a înaintării evolutive. Considerăm a fi nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident", o eventuală "direcție greșită" sau o continuare "ineficientă" a proiectului modernist (Habermas). footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
conform căreia postmodernismul muzical reprezintă mai întâi de toate consecință logică a evoluției interne a modernismului muzical (pe durata desfășurării celor trei avangarde), dar și, implicit, ca posibilitate unică a înaintării evolutive. Considerăm a fi nelucrative imaginile în care postmodernismul muzical reprezintă un "accident", o eventuală "direcție greșită" sau o continuare "ineficientă" a proiectului modernist (Habermas). footnote>, în pofida "distorsiunilor" de interpretare pe care le induc o sumă de imagini privind caracterul emergent, dublul discurs al implicării deconstructive, fragmentarea că incoerenta asumată
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
unei imagini clare. Desincronizarea ideologică și estetică între modernism și postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote Fenomenul rupturii reprezintă o trăsătură distinctă a ultimei modernități (a treia) prin care aceasta se diferențiază de valorile estetice-stilistice ale romantismului muzical la început de secol XX. Același algoritm al rupturii definește și diferențierea postmodernismului de modernism la nivelul anilor '60 ai aceluiași secol. Însă, chiar dacă vorbim despre același mecanism prin care noul se detașează de vechi, în fapt este vorba despre
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore ale muzicii moderniste (Xenakis, Kagel sau Kurtag). Iar aceasta eterogenitate, la rându-i, reprezintă consecință acumulărilor realizate pe traiectoria evolutivă a mai multor filoane conceptuale-estetice ale gândirii și practicilor muzicale pe durata celor șase decenii ale ideologiei și esteticii avangardiste și nu doar. Ne referim aici la continuitatea celor două tradiții - tonala și atonala, amândouă fiind subdivizate în mai multe filoane majore: (1) tradiția tonala - filonul neo-tonal (Serghei Prokofiev-Dmitrii Șostakovici
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
patru tipologii principale: - prima tradiție, cu cea mai întinsă linie de continuitate; în contextul progresismului avangardist își adjudeca titulatura de orientarea moderată sau tributara concepțiilor stilistice ale secolului XIX (clasicismul vienez și romantismul austro-german, școlile naționale europene și începutul modernismului muzical): - filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă la Debussy că una "multifațetată" din cel puțin trei direcții: a. tradiția exoticului modal extraeuropean (Băli), b
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
filon al tradiției avangardista propriu-zisă, opțiunea atonalistă diferențiind-o de tradiția moderată neo-tonală, cu un start la începutul de secol XX (Schoenberg, Berg și Webern, Stravinski), care se edifica și culminează că filon conceptual principal - pan-serialismul, al întregului modernism muzical la P. Boulez, L. Nono, M. Babbitt sau K. Stockhausen; - un al doilea filon avangardist și non-tonal deopotrivă, îl reprezintă tradiția experimentalista (muzică concretă / acusmatică, muzica electronică, muzica aleatorica, muzica intuitivă, stocastica și minimalistă) debutând și el la începutul secolului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
estetică și nouă concepție dominantă a gândirii artistice, o concepție radical diferită de conținutul și, în egală măsură, de consistentă celor două tradiții anterioare „conviețuitoare”. Concluzia este evidentă și se rezumă la ideea că (a) nu toate tipurile de practici muzicale existente în perioada postmodernă răspund și corespund ideologiei și esteticii postmoderne (compozitori „neconvertibili” și până la urmă „neconvertiți” la postmodernism că Olivier Messiaen, Pierre Boulez, John Cage, Dimitri Șostakovici, Benjamin Britten sau Morton Feldman) în aceeași măsură în care (b) nici
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu se conformează decât parțial criteriilor formulate în lista lui Kramer sau în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal sau modern-postmodern) și nici măcar de una dublă (modern-postmodern, cu o diferențiere ulterioară în interiorul postmodernismului muzical), cât despre o diferențiere triplă în interiorul aceleiași perioade (postmoderne), iar ambele liste nu pot fi considerate drept totalizante și pe deplin relevante, de vreme ce criteriile pe care acestea le conțin corespund unui sau altui compozitor doar într-un mod selectiv și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]