6,914 matches
-
iudaismului și limbii ebraice în cadrul Universităților din București și Craiova. A stimulat și încurajat realizarea în țară a asociațiilor de prietenie româno-israeliene în orașele București, Arad, Craiova, Iași, Cluj-Napoca, Târgoviște și Piatra Neamț. A solicitat autorităților din țară reabilitarea scriitorilor și muzicienilor israelieni de origine și expresie română, interziși înainte de 1989, propunând reeditarea lexicoanelor scriitorilor, compozitorilor și interpreților români, care să aducă în actualitate valorile de necontestat ale personalităților afectate de cenzură. A inițiat și realizat schimburi academice, universitare, în domeniile matematicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
etnicii români din Albania, care datează din secolul al XIX-lea. Până în prezent, pe lângă cei circa 1000 de tineri aromâni din Albania care și-au încheiat studiile universitare în țara noastră ca bursieri ai statului român medici, stomatologi, economiști, filologi, muzicieni etc., se află la studii în România alți cca. 500 de tineri albanezi de origine română/aromână. Acordarea de burse continuă. Numai pentru anul universitar 2007/2008, au primit burse de studii, masterat și doctorat aproape 100 tineri din Albania
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
politice. Cella Delavrancea a fost epurată și ea, în '45, la intrigile lui Mircea Bârsan. Dimitrie Cuclin și Emanoil Ciomac au fost condamnați la Canal, în '52-'53, pentru că luaseră parte la audiții muzicale. Unde? În sediul ambasadei engleze. Un muzician neauzit, un autor nepublicat, mut ca o lebădă, așteptînd ce iluzie! cîntecul postum, vocea postumă. Murea la Sighet, în '53, istoricul Gh. I. Brătianu. Într-o baltă de sînge. "Vai de țara care își omoară istoricii și poeții", repeta tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a putut despărți nu i-a purtat prea mult noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au încercat muzicieni de deasupra și au văzut rădăcina grotescului din muzica de deasupra. Va să zică aici era rădăcina noastră! spuse Președintele Franței în fața parlamentarilor aduși în pijamale și papuci pentru a vedea în oglinzile filmate cu telefonul mobil al Mioarei, lumea răsturnată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Atît de tare îl enervase occidentalul ăla plin de bani, încît era gata-gata să reintre în acțiune, se gîndise Roja, atunci mi-am dat seama pentru prima dată că are palpitații și că-i făcea rău să se enerveze. Buni muzicieni tinereii ăștia, își mai trase puțin sufletul, dacă te gîndești că abia au scăpat de pe băncile Conservatorului, asta înseamnă mîna forte a unui dirijor care știe ce vrea, din nimic se poate pune pe picioare o orchestră adevărată care poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Intuind aceasta, marele actor Ion Caramitru mi a propus să facă, folosind citatele din cartea mea, un spectacol de poezie proastă. Va fi, sunt convins, un spectacol de un umor nebun. Gravitatea simulată a lui Ion Caramitru plus acompaniamentul de muzician „transportat“ al extraordinarului Johnny Răducanu vor compune un cocteil Molotov aruncat în spațiul falsei literaturi. * Citind ani la rând ceea ce am citit, am sesizat principalele „metode“ folosite în vremea noastră de autori pentru a scrie cărți proaste. Cred că nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încălcarea îndatoririlor cu rea-voință), ei păstrează miniștrii, cu trăsăturile lor, bune și rele, și îi preferă pe cei pe care-i cunosc foarte bine celor noi, pe care i-ar putea avea, procedînd astfel aproape la fel ca niște iscusiți muzicieni, care preferă să cînte la instrumente cărora le cunosc și părțile bune și părțile rele, decît la unele noi, a căror capacitate le este necunoscută. CAPITOLUL XXIII [Cum trebuie să te ferești de lingușitori] Nu este carte de morală sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toate statele. Mai mult a zăbovit În California și-n Illinois. Îmi mărturisea că, din toată America, cel mai bine se simțise la Chicago, nu numai datorită culturii jazz sănătoase a publicului, ci și din pricina unui loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o voce mult prea groasă pentru o femeie : "Concert neterminat pentru pian, compus de un autor necunoscut într-un secol nedeterminat", după care se așează intempestiv pe scaunul rotativ din fața pianului. După câteva clipe de tăcere, pe care orice bun muzician le lasă pentru ca spiritul muzicii să se instaureze printre spectatori, femeia cu părul ca flacăra lovește cu putere clapele pianului care scot niște note discordante. Din degetele ei se preling apoi întrebări îngrijorătoare și răspunsuri bezmetice, tăceri apăsătoare și cascade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule? a trebuit să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria și am oferit un recital de vis, timp de peste zece minute. Și ce aplauze! Nu numai milițienii erau în delir. Chiar și muzicianul oficial al școlii și-a călcat pe orgoliu și m-a lăudat public, recunoscând, cu franchețe, că nu se aștepta să cunosc și să interpretez atât de fericit această "bijuterie a spiritului mozartian". Imaginați-vă apoi ce a urmat... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
talentat". În ora următoare, probabil că orgoliul meu rănit a ridicat toate barierele cenzurii, fără să mă anunțe, și, din această cauză, spontan, ca și cum aș fi fost în fața corului negreselor de la biserica din satul bunicilor, l-am corectat pe ferentaristul muzician care încerca să descifreze o partitură. Am crezut că mă aflu la începutul unui nou război cu profesorii, ca și cum celălalt nu-mi fusese de ajuns. Dar ferentaristul m-a uimit: "Z, m-ai tras pe sfoară. Tu chiar ești făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de depravatul de mine. Și unde? În Ferentari... La spectacolul de gală al școlii, unde cântau toți premianții formațiilor artistice, aveam să-i mulțumesc într-un fel special, renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și a încheiat cu o provocare puțin arogantă: "Strunele acestei viori sunt fermecate. Nu vibrează decât în mâna celor care au talent". Omul a înșirat vreo patru "muzicieni care au reușit să facă această vioară să cânte" și a întrebat, așa, ca să se afle în treabă, dacă este cineva în sală care ar putea-o îmblânzi. Când a dat să coboare de pe scenă, am lăsat dobele și tingirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
baritonală, Marele Bronz, o autoritate a puștimii artistice, a strigat: "Bravo, Marele Alb!" Nimeni până la el nu pusese atâta dragoste în niște vorbe care erau aruncate către mine. A doua zi, Marele Bronz m-a întrebat: "Hai, pe bune! Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe bune! Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a fost durere mai mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a încerca să-l vizitez, am fost invitați la înmormântarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a fost durere mai mare pentru mine când, surprinzător, Marele Bronz n-a mai venit la școală. Înainte de a încerca să-l vizitez, am fost invitați la înmormântarea sa. Dispăruse tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
umanul. Se pot întâlni în toate marile tradiții ale umanității, nu doar în mediul religios și filozofic. Ce legături sunt între Immanuel Kant, Henry Dunant, Rosa Luxemburg, Thomas Mann, Albert Schweitzer, Hannah Arendt, Martin Luther King, Nelson Mandela și marele muzician Yehudi Menuhin, care încă de la început m-a susținut mai mult decât toți ceilalți în proiectul pentru o etică mondială? Sunt cu toții avocații umanității, ai acelei umanități autentice, și ca atare trebuie prezentați în expoziția itinerantă a Fundației pentru o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu limite ale principiului. Tocmai numărul infinit poate oferi însă ocazia unei reflecții asupra posibilității depășirii calitative a experienței, a trecerii într-o dimensiune total diferită, un infinit real sau transcendență autentică. Și fiindcă mulți matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică misterioasă, caracteristică asupra căreia se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
diferit, când trebuie să se decidă acceptarea unei realități metaempirice: și în acest caz este vorba despre o adeziune liberă. Muzica poate fi astfel de mare ajutor, reușind, prin capacitatea sa extraordinară, să suscite și consolideze sentimente. În anumite circumstanțe muzicienii, ca de altfel și poeții, artiștii, persoanele religioase în general, pot imagina, intui sau simți realități care depășesc spațiul fizic, spațiul energiei și al timpului, și astfel să le exprime în operele lor. Muzica, la fel ca orice alt sunet
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Hunting Hall și, nu în ultimul rând, cu generoasa lui pinacotecă adăpostită în somptuoasa Art Gallery, poți să speri la colaborarea unor invitați de marcă ce populează lumea muzicii contemporane: Daniel Kessner (compozitor și flautist, reprezentant exponențial al echipei de muzicieni de la California State University-Northridge), Dolly Kessner și Elena Letnanova (ambele pianiste, prima, șefă de departament la Moorpark College, Los Angeles; cea de a doua, personalitate proeminentă a școlii interpretative slovace), Richard Kravchak (oboist american, profesor la Dominguez Hills), Theofilos Sotiriades
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
imagine satanistă, fiind atras de magia neagră și de ocultism. După plecarea din Black Sabbath, în 1978, Ozzy cunoaște o perioadă în care alcoolul a însemnat principala sa preocupare. După numeroase probleme, depășite în cele din urmă, începe să caute muzicieni pentru a pune pe picioare propriul grup. Din prima formulă BLIZZARD OF OZZ au făcut parte basistul Bob Daisley, bateristul Lee Kerslakeși chitaristul Randy Rhoads. Primul album, autointitulat, lansat în 81, îl aduce din nou în prim plan, iar cel
Personalitatea zilei: Ozzie Ozbourne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80628_a_81953]