7,410 matches
-
nu? Tendințele mele sadice În plină explozie! Degeaba Îmi cercetam amintirile, nu găseam nimic feroce. Nu Încercasem s-o supun pe mama la chinuri. Eram așadar normal? Zscharnack m-a lansat iarăși pe pista care ducea la tata, căruia, abia născut, Îi dorisem nu doar o dată să moară, mă asigura el cu atîta convingere că ajungeam să-l cred. CÎnd aveam migrene, nu mai luam aspirină, Îmi spuneam: „Trebuie să accept ideea că am dorit moartea tatei cînd eram mic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spirale, în cercuri, în linii drepte și zig-zaguri... dar au fost mereu la fel. Și cine sînt de fapt tinerii din ziua de azi? Cine alții decît noi, toți cei care ne simțim, ne considerăm și ne dovedim tineri, nou născuți, miraculoși și neastîmpărați deopotrivă, aspirînd la a fi înțelepți și reușind să punem destinul la încercare... Cine se crede în această categorie, în această eternă etapă de a fi, să ridice două degete... Stai măi că oprești traficul și încurci
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, „cu toate gunoaiele”. Desigur, pentru firea autoritară a tatei - părea născut să comande - existența unui copil neascultător ca mine era o mare tristețe. Dar mult mai grav s-a dovedit faptul că în fața mea tata își pierdea mulțumirea de sine care fusese totdeauna principalul său sprijin. Asta a însemnat pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aceste zile Misticii Legați v-au informat și deci acum cu toții știți din ce motiv ne adunăm. Ar fi trebuit să ne strângem În noaptea de 23 iunie 1945, și poate că unii dintre dumneavoastră pe atunci nu erau Încă născuți - cel puțin În forma actuală, vreau să spun. Ne aflăm aici pentru că după șase sute de ani de preadureroasă rătăcire l-am găsit pe unul care știe. Cum a aflat - și a aflat mai mult decât noi - e un mister ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și lansează În sală o tolbă de raze, făcînd ca În fiecare cap să se deruleze un anume film. Așa, ca să fie, mai aruncă În jur și niște mîncărimi. Wakefield zice: — Copiii știu din intuiție că trăim Într-o lume născută și perpetuată prin repetiție. Viața Însăși Își află izvorul În replicare. Dar cei din public văd imagini de film În alb și negru, cu scene din viața fiecăruia. Un specialist În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe toți trei, „Ce-ați făcut azi“, eram doi băieți și-o fată. Mama o lua cel mai rău. Nu știam ce-i zi de naștere, decât când, m-am sărbătorit singur. Cred că nici nu știa când eram noi născuți. Jucării în casă n-aveam. Nici mașinuțe, trebuia „să-nvățăm, să-nvățăm și iar să-nvățăm“. Și mai avea o vorbă „Dacă nu știi - te-nvăț, dacă nu poți - te-ajut, dacă nu vrei - te oblig!“ În casă n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ei ard de lumină, Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu glas scăzut, De mieluț abia născut. Zveltă ca o domnișoară Și sfioasă ca o zână, Pe-aripi de cocor coboară Cu albi ghiocei în mână. Cine ar putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lubrică, rafinată și trivială, își găsea, între pereții ornați, adevăratul cadru. (...) Era din marea veselie, în trupul cel mai puroios. Ce generații de vechi boieri se strînseseră, ca un bălegar nemernic, pentru nașterea acestui singular pămînt? Și dacă sînt oameni născuți să fie fecunzi și cum fecund și urît e grîul — Bogdan-Pitești era ficusul, făcut să bucure fără folos un salon sau o seră. Pe urma lui rămîne cea mai frumoasă colecție de artă din cîte avem. Și e prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru artistic, atît cît s-a păstrat în cîntece, în biserici, în conacuri”. Avem, prin urmare, o definire „organică”, „primitivist-folclorică” a tradiției autohtone. Pe de altă parte - un apetit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romanului autohton. O experiență comparabilă doar cu cea (ulterioară) a lui Blecher sau H. Bonciu din Bagaj și Pensiunea doamnei Pipersberg: experiența avangardei se dizolvă, aici, în matricea estetizantă, postsimbolistă, precum ceaiul în apă. Intriga psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inspira faima lui. Chipeș Într-un fel mai șters și oarecum tern, Michael, În toate pozele pe care le-am văzut În apartamentul lui Dan, e eclipsat vizibil de soția sa, frumoasa Linda. Linda Cooper, pe numele de domnișoară Campbell, născută și crescută În Hampstead, supraviețuise Liceului de fete South Hampstead și se lăsase de facultate, la Oxford, unde, În mod ciudat pentru fetele din generația ei, studiase istoria. Versiunea lui Dan În privința acestei povești este următoarea: mama și tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dorim câteva ceasuri de tihnă. Jur pe cel care n-a fost niciodată răstignit. Bătrânul m-a ajutat să mă ridic și a poruncit gărzilor: - Lăsați-i să intre și găzduiți-i. Ne-a surâs, spunând: - Fie ca Tatăl cel Născut să vă ocrotească în misiunea voastră. O să vă mulțumiți cu ospitalitatea soldaților, căci, după cum bine știți, numai cei consacrați pot intra în mănăstire. S-a despărțit de noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
compus-o astfel încât să fiu sigur că se va bucura de succes: arianul Arioald i-ar fi îngăduit oare unui roman, a cărui credință era pe cât de recentă, pe-atât de îndoielnică, să aibă câștig de cauză în fața unui longobard născut arian? IV La domeniul gintei, Vibana a avut grijă de casa mea și de lucrurile mele cu aceeași tragere de inimă cu care Penelopa s-a îngrijit de cele ale lui Ulise. Multe zile-n șir ploaia a răpăit deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nostru Iisus Hristos, în al șaptelea an de domnie al catolicului, piosului, înțeleptului și bunului rege Ariberto, în ajunul idelor lui august.“ Mulțumiri O mare casă editorială te duce cu gândul la o secție de neonatologie. Tu încredințezi manuscrisul abia născut, și un grup de experți îl împresoară, încercând să înțeleagă dacă e sănătos sau are nevoie de ceva îngrijiri. Că o vor face în chip profesionist, este de așteptat; că vor fi tot timpul dispuși să te asculte și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Istețime femeiască, precauții jalnice și inutile, căci avocatul Fioravanti Își iubea tânăra soție, cândva atât de grațioasă, Încât Îi părea că ar fi reîncarnarea prințesei din Vacanță la Roma, și nu ar fi coborât nici măcar o privire asupra unei bone, născută și plătită, doar pentru a se ocupa de fetița lui. Camilla dormea chircită, În poziție fetală, cu un degețel În gură și un șoricel de cârpă sub braț. Un șoarece, nu un pisic sau un câine, sau un urs - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seara târzie pe ceru-nnoptat. Cum steaua lucește, sever și puternic - Aproape-i de cine-o dorește ca sfetnic. Cel din vis Eu cred că azi n-aș mai putea Să povestesc cum a-nceput. A fost un vis din cer născut Și vraja-i dulce mă-nvelea. Și azi mai știu ce drag mi-era Cel ce în vis mi-a apărut. Marea de-argint Vino, zbuciumată, val unduios în cristal, Vino, albastră, violetă și verde la mal, Vino tulburată ori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să le aud. Mi-au ținut capul în palme și m-au pus să jur că nu le voi uita. Mamele mele erau mândre că îi dăruiseră tatălui meu atâția fii. Fiii erau mândria și prețul unei mame. Dar băieții născuți unul după altul în cortul roșu rezervat femeilor nu erau o sursă de fericire deplină. Tatăl meu era foarte mândru de tribul lui gălăgios și femeile îi iubeau pe frați mei, dar duceau dorul fiicelor și se plângeau între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dorințelor pe care le avea lemnul din mâna lui. Zilele treceau în liniște și faptul că nu prea se deosebeau una de alta mi se părea cea mai mare ofrandă. Aveam mâinile lui Benia. Prietenia lui Meryt, bucuria trupușoarelor abia născute, zâmbetele proaspetelor mame, o fetiță care râdea în bucătărie, o casă numai a mea. Era mai mult decât suficient. CAPITOLUL PATRU Am știut de mesajul lui Re-mose înainte ca mesagerul să ajungă la casa noastră. Kiya a alergat la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic nu se clintise din loc. Și cu toate astea, totul se schimbase. Privirea ei pierdută se Întoarse la maică-sa Într-o chemare mută: copilul ei fusese smuls de lîngă ea, primul ei născut, cel pe care Jeanne Îl ocrotea mai mult decît pe ceilalți, căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uneori să Încerce o plăcere perversă făcîndu-și aproapele să sufere moral. Dar de aici pînă la a ataca fizic pe cineva, era o prăpastie pe care fiica ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas amintise de gemenii pretins născuți morți, cu patruzeci de ani În urmă. Iar certitudinile lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
crengi În care zăcea Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre era pusă o a patra piatră, plată, ca un acoperiș mărunt, cu vârful ațintit În josul apei care curge. Pe când apa ne ducea la vale, am apucat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe Marea cea mare și care nu seamănă cu trunchiurile scobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde cu o clipă înainte părea că nu era nimic. Trebuia să fie atent, pentru că deseori culorile lor se confundau cu nuanțele din jur, iar formele lor nu se deosebeau de cele ale frunzelor, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de lemn putred sau o frunză uscată se ridica în zbor și se pierdea departe, în zare, lăsându-l pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deranjează niciodată, servitoare pe care nu trebuia să o plătească, femeie care nu avea nevoie de explicații. Și cărțile. Și hamacul. Și o absolută, perfectă, infinită senzație de libertate. Apoi, într-o dimineață, s-a ivit pe neașteptate, ca întotdeauna, născut parcă din pământul de sub copac, cu picioarele diforme și lunga lui sarbacană. Arăta vag spre Nord-Est: — A venit omul alb, spuse el. Se așeză în fața lui, pe vine, ca de obicei. — Mulți? — Mulți. Întreabă-i pe albi de ce au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]