KorAP: Find »[drukola/base=naș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...123 >

3,059 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

care azi o să-l lase și o să se ducă la casa ei, Dumnezeu să-i ajute! Soacra lacrimă pe umărul Aglaiei: - Se duce fata mea, mi-o ia străinul! - Lasă și dumneata, îi șopti muierea, vezi că se uită lumea! Nașul mai spuse: 36 - Căci, cetățeni! Cine este această fată? Floarea lui nea Marin! Și cine este ginerele, cel care de față cu dumneavoastră petrece? Cine sânt într-un cuvânt acești tineri ce s-au văzut în această casă, s-au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și iubitului nostru prieten este cea mai nimerită? Se opri cu ochii pe Ghiță Bîlcu, care mesteca pe furiș o pulpă de gâscă. Acesta încremeni cu dumicatul în gât. - ...Așa e că nu știți? Păi de unde să știți? se bucură nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi decât el, Stere. Pe urmă o luă cu snoave, le mai încornora, le Suci

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pernele și spuneau măscări. În curte, lăutarii începuseră să cânte fără perdea: Și când mai venii o dată, Găsii ușa descuiată, Maică, mamă, ce mai fată! Căci de la buric în jos, S-a văzut Tîrgu-Frumos! Și-n mijlocul târgului, Limba cocostârcului... Nașul o luase pe Lina de mijloc și-i șoptea glume deocheate. Roșioară bea, râzând de încurcătura ei. Cu o zi înainte, se gândea fata, ar fi umplut-o de sânge dacă ar fi auzit-o drăcuind și acum 3 lăsa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în tot trupul i se urcă o amorțeală. Ar fi vrut să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
aer și căzu lată în țărână. Penele îi erau mânjite la coadă cu un sânge vesel. Fina Smaranda o culese și o duse la-tăiat. Apoi se strigară darurile. Grigore așeză o masă într-o parte, iar Aglaia începu ocolul de la naș. Brutarul adusese o albie căptușită cu tablă, o sobă de bucătărie și mai scosese și cinci site de lei, pe care le așternuse în palma acesteia. Muierea le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cinci site de lei, pe care le așternuse în palma acesteia. Muierea le frecă de bărbie, a saftea. Hârtiile foșniră plăcut la urechea mirelui. - Masă bogată! strigă cocoșată din răsputeri. Ai mâncat, ai băut, eu banii ți-i iaju! De la nașul, să-l țină Dumnezeu, că face pâine bună, o albie, o sobă de gătit și cinci sute de lei. - Să ne trăiască! strigară rudele în cor. Meșterii bătură din palme. Gunoierul trase darurile aproape, sub lumina lămpilor, să le vadă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
meselor. Pe scaune cucăiau lăutarii și cumătră Aglaia se îmbătase la urmă și de-abia o sculă Stere, să meargă înainte, la ei, în groapă, să-i facă patul, că venea cu femeia. Guristul, negru de oboseală, spunea la urechea nașului: Unde naiba o dormi? Unde-o fi, unde-o iubi? Unde-o fi, unde-o fi? Unde-o fi, unde-o-nnopta? Pe ce brațe s-o culca? Ce guriț-o săruta? Ce sfn alb o dezmierda? Țambalagiul bătea tactul cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier. 43 Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Era vremea să plece. În curte, brutarul se răstea la lăutar: - Ce, mă, voi dormiți? Cântați marșul de plecare, că se duce mireasa! Țiganii se dezmeticiră. Lina, însoțită de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fi întors niciodată în casa părinților. Abia își stăpâni lacrimile. I se părea că în locul inimii avea o piatră grea. Se urcă lângă mire și nu mai privi la vecinii strinși lângă gard. Țiganii cântau în curte un marș săltăreț. Nașul, corcofelit, juca de mână cu fmul Tache, tinînd câte un sifon în dinți. - Și-așa! Și-așa! Dogarul le făcu un semn scurt cu mâna. Caii smuciră hamurile și trăsura se depărta. Ulucile se pierdură în urmă. Lina nu se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
or să petreacă în bordei, bând aldămașul în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă-i să se matolească nițel. Din groapă nu se auzi multă vreme nimic. Se potoliseră și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive! șopti

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
deștept ca vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după aceea, ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane umplute cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu cremă, totul pe o tavă lată, ținută de Aglaia și de Grigore. La spatele lor, cântau lăutarii de-i avuseseră la nuntă, atunci aduși din mahalalele vecine. Muierea chiuia și juca darurile, să afle toată lumea că botează cârciumarul. Casele nașului erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă. Vecinii nașului au ieșit la porți, s-au uitat la muiere și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile, a poftit ploconul în curte. Gâștele, blânde, nu scoteau nici un strigăt. Aveau numai niște

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
strigăt. Aveau numai niște ochi mari, albaștri, mirați. Brutarul a încercat vinul din ploscă, a gustat alvița, a cântărit în brațe darul și-a rostit: - Bun, botezăm! - Să fie într-un ceas fericit! a urat Grigore. Lăutarii iar au cântat. Nașul a scos vin din pivnița lui, a turnat în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și au așezat vasul în mijlocul casei. Părintele și-a pus odăjdiile, după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început slujba. Aduseseră copilul, care plângea în brațele Linei, și luminările albe, gătite cu funde late, cumpărate de naș. Le-au aprins, și un fum frumos mirositor s-a răspândit împrejur. Rudele, cu capetele descoperite, ascultau glasul preotului. Părintele avea o voce dulce și caldă. Lumina feștilelor juca în firele rare din barbă, argintii și întunecate. Dascălul, subțire și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce -lau înmuiat, Aglaia 1-a înfășurat în crîșmitul de americă, pregătit, să-l usuce, și nașa i-a lipit pe frunte o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile mușcau din batiste, suspinând. Aveau ochii roșii de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de lână, pernele brodate și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]