2,943 matches
-
a violat o italiancă a și omorât-o, ca să știe nu numai italienii că au de a face cu oameni serioși, dintr-o bucată, care merg până la capăt. Și dacă numai asta era nu ar fi fost mai nimic. Dar nația aceasta țigănească a invadat Europa. Degeaba îi vânează ca pe șobolani națiunile europene și îi trimit înapoi acasă, fiindcă nici nu se usucă cerneala pe actele de expulzare și ei sunt prezenți înapoi la poalele Luvrului în Franța, sau la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mă întreabă " Ce mai faceți?", mă surprind rostind teribila frază" (p. 37). Străinul nu este un personaj negativ, dar are o influență nefastă, întrucât reprezintă un alt mod de viață. Felul lui de-a fi se ciocnește cu specificul unei nații sociabile, fără un trecut remarcabil, într-o stare de confesiune perpetuă. La întrebarea "ce mai faceți?" adresată de o fetiță, pe rând întemnițată și încoronată pentru fapta ei, străinul a răspuns "Foarte bine, mersi" (p. 31), provocând debandadă. Atrași de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
într-un fel orgolioasă de acesta și de dogmatismul francez, așa după cum se observă în versurile din secvența finală a Eseului asupra criticii prin care se scoate în evidență în mod ironic atitudinea de supunere literară necondiționată a francezilor, "o nație născută pentru a servi"147, situându-l totodată pe Boileau în umbra lui Horațiu. Această atitudine, oarecum contradictorie, a generat și interpretări diferite în ceea ce privește chestiunea stabilirii unei filiații literare, poemul lui Pope fiind considerat pe de o parte "unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
au avut dorința și puterea de a înlătura prăpastia culturală, politică, socială etc. ce despărțea Țările Române de Occident. Pașoptismul trebuie perceput astfel drept o mișcare amplă, de o complexitate aparte, ce a vizat, până la urmă, toate domeniile definitorii ale nației, schimbându-le radical și înscriindu-le pe făgașul unei dezvoltări accelerate, subsumate reorganizării burghezo-democratice a statului și luptei pentru emancipare națională. Reperele temporale ale acestei epoci au fost stabilite, în genere, între anii 1830 și 1860, dar aceste granițe a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
et nunc al realităților istorice presante și aspirația către eternizarea creației prin scoaterea acesteia din datele ei locale și înscrierea în atemporalitate. Pentru a îngroșa liniile acestei explicații, putem sugera că tendințele romantice corespundeau elanurilor politice ce presupuneau definirea ca nație prin trăsături particularizante și prin încadrarea în granițe spațio-temporale precise, în vreme ce tendințele clasice vizau mai mult necesități artistice ale unei literaturi aflate în stadiul primelor exerciții estetice. Aceasta ar explica, până la un punct, de ce mulți dintre pașoptiști gândeau clasic (în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta se justifică prin acordarea semnificațiilor de geniu, valoare, model noțiunii de clasic, după cum am sugerat anterior. În acest sens, observația privind condițiile necesare apariției unor scriitori clasici este una lucidă și justă: "Clasicitatea o poate ajunge cineva la o nație mai întâi după ce aceeași are oarecare literatură, după ce limba sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării fii se așteaptă clasicitatea nici nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lucidă și justă: "Clasicitatea o poate ajunge cineva la o nație mai întâi după ce aceeași are oarecare literatură, după ce limba sa e frământată și îmbogățită prin o mulțime de traduceri de-ale clasicilor și prin cercări numeroase de originaluri, apoi nația de la a cării fii se așteaptă clasicitatea nici nu poate să fie crudă, necultivată, nici să aibă o cultură scâlciată, nici să fie prea cultivată." Aceste rânduri atestă, printre altele, și conștientizarea stadiului incipient al literaturii române, ceea ce face din
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
noastră, să ne revolte împotriva nelegiurii și să sape adânc în sufletul nostru prin formele poeziei și a meșteșugului adevărurile cele mai mari și mai folositoare."232 O formulare asemănătoare se regăsește în articolul Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații, nesemnat, publicat în Gazeta Teatrului Național: "...toate clasele societății, toate treptele alerg la teatru ca la o școală de morală, de învățătură și de bună cuviință, unde fiecare poate, desfătându-se să dobândească virtuțile cele mai de trebuință la viețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la afirmațiile lui Dumitru Micu. Finalul prelegerii lui Călinescu stă sub semnul unor imperative estetice, marcate prin verbul a trebui, care sunt oferite, de fapt, ca soluție pentru reorientarea literaturii naționale pe un făgaș universal și în virtutea faptului că "fiecare nație de pe lume e îndreptățită să spere că va fi sortită să exprime de la locul ei terestru adevărurile universale." Încrederea în forțele naționale este motivată doar de ideea recuperării acestora prin intermediul clasicismului. Redimensionarea clasică a literaturii presupune astfel în viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Timotei Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificație, Tiparul Seminariului, Blaj, 1960, p. 3. 231 P. Cornea, Originile, p. 553. 232 I. Voinescu II, Cugetări asupra teatrului, în G. Ivașcu, op. cit., p. 213. 233 Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații, în G. Ivașcu, op. cit., p. 201. 234 Ion Heliade Rădulescu, Teatrul Bucureștilor, în G. Ivașcu, op. cit., p. 168. 235 Ibidem, p. 168. 236 G. Baronzi, Câteva cugetări asupra poeziei, în Paul Cornea, Mihai Zamfir, op. cit., p. 274. 237 Radu Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
facă lumină de ce o etnie atât de numeroasă, comparabilă, după Herodot, cu "inzii", traco-dacii, din care se trag românii, au stat în istorie sub Zodia Racului (vezi Doină) și n-au preluat de la romani spiritul imperial, precum au făcut alte nații din Europa și Asia, deși înzestrarea nativă a indivizilor compunători o recomanda cu asupra de măsură la un alt destin istoric. În fața realității, Eminescu a comparat latinitatea orientală cu o insulă mereu roasă pe margini de slavi și de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
al țărei."25 Bolintineanu făcea aceste observații tocmai în momentul când intelighenția din principate se străduia să realizeze o minimă coeziune între combatanții pentru Unire, ceea ce Eminescu va numi împăcarea antitezelor. Semnalul de alarmă suna astfel la pașoptist: "La toate națiile există partide de principii sau de dinastii; sunt certe, divizii, pe cât timp aceste certe nu au a da nici o socoteală altei puteri străine; dar din momentul când neamicul strein caută să profite din aceste discordii sau să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cerea, într-o interpelare, ca guvernul să aducă limpeziri în privința păstrării neutralității României în raport cu conflictul ruso-turc. "Turcia adaugă și Eminescu, aprobându-l nu mai este primejdioasă pentru noi, dar o alianță cu Rusia însemnează primejdia absorbirei și a absolutismului. Toate națiile Europei, nu numai Rusia, doresc îndreptarea soartei popoarelor din Orient, dar nici o gazetă cuminte n-a susținut că Orientul trebuie dat pe mâna rușilor. La ordinea zilei se află două politici, una onestă și conformă tractatelor, alta aventurieră și setoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ce ni s-ar oferi pentru a renunța la binefacerile tractatului de la Paris ar fi mic lucru. Nu suntem deloc în poziția de a opta pentru una din cele două părți, ținta noastră e prescrisă de tractatul din Pariz. Când nația au încuviințat mijloacele pentru armată, au făcut-o pentru ca soldații noștri să apere vatra strămoșească, nu ca să prezenteze arma cuiva, deci tractatul de la Pariz ne impune de a apăra teritoriul nostru contra oricui ar voi să ne calce."43 Se
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
generalul Ignatiev recunoaște, pe 14/26 martie 1877: "Noi n-am avut niciodată intenția de-a dezarma, ci numai de-a retrage de la graniță trupele noastre și a aștepta întâmplările din Turcia; nu putem dezarma după ce-am trezit entuziasmul nației, cu-n cuvânt: cred în război."57 Generalul se plânge, pe 20 martie 1877, că nu a găsit înțelegere în capitalele europene, că Rusia nu urmărește o politică de cucerire (sic!, n.n.), dar că toate evenimentele o silesc să intre
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asupra țării întregi; astăzi țăranii au ajuns așa încât trei-patru case trebuie să puie mână de la mână ca să înjghebe un plug, 5 6 ani cată să treacă până ce vom avea alte instrumente vii de muncă, iar până atunci munca întreagă a nației va fi paralizată și toate acestea pentru ce? Pentru ca un om sau doi să se îmbogățească din vânzarea aceasta de viață și de muncă omenească, pentru ca criminalii de rând să trăiască în lux și în desfătări, pe când soldații noștri mureau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
întindere, comparativ cu Europa civilizată, Rusia e ca un Flămânzilă veșnic neostoit, mâncător de brazde de pământ, fără șansa de a se îndestula vreodată și a-și găsi liniștea, lăsându-și vecinii în pacea lor: Căci stă oare destoinicia unei nații în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă? / Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu desăvârșire anticanonic și necreștinesc" (4 august 1878)161. Poetul adâncește teologic fapta reprobatoare a Rusiei în Basarabia: "Și această respectare a limbii naționale în biserică e nu numai permisă, ci este de-a dreptul un postulat al Noului Testament. Națiile cari nu-l respectă ar trebui să șteargă din calendarul lor sărbătoarea Coborârii Sf. Duh asupra apostolilor, care în frumoasa concepție a Noului Testament pluti în limbi de foc asupra lor, arătând că în multe limbi vorbește spiritul sfânt al
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
seamă decât secvențial. Ceea ce impresionează este voința nestrămutată a unui colos de a îndeplini "testamentul" lui Engels în privința românilor, acela de a-i spulbera din calea "revoluției mondiale" chiar după ce România căzuse pradă acestei revoluții. Sau tocmai de aceea! Acum nația aceasta, "conservatoare" și "naționalistă", trebuia "reeducată" dacă nu exterminată. Or, culmea, nici înmulțirea artificială a celor o mie de comuniști de la 1944 nu va ajunge să mulțumească Moscova, chiar dacă, în prima etapă, lucrurile păreau să meargă strună în configurarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Wiesel și Radu Ioanid (ultimi colportori ai legendei negre), suportând, peste toate, un exod de populație, pricinuit de sărăcie și de ură de sine, exod pe care nici regimul lui Stalin nu a îndrăznit să-l producă, încât viitorul acestei nații pare pecetluit dacă nu se produce o ultimă resurecție, inteligentă și lucidă, a spiritului național eminescian, exprimat în termenii minte foarte rece și inimă foarte caldă, trebuitoare unor adevărați patrioți. Realitatea din ultimii douăzeci și trei de ani arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
amenință Europa civilizată, care nu merită a intra în "spațiul Schengen", care nu sunt buni decât pentru a renunța la bogățiile solulului și subsolului, date pe nimic altora, până la români care exportă "tuberculorză" în Anglia (după tabloidul The Sun), amenințând nația engleză cu nimicirea etc... Ca să nu mai vorbim de reaprinderea propagandei românofobe maghiare și rusești în Ardeal și la Chișinău, care vrea să demosntreze lumii întregi că "adevărata dragoste" de Tranilvania și de Basarabia o au ungurii și, respectiv, rușii
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dintre creștinătate și islam. Fundalul narațiunii sale se inspiră din Gog, regele Magogului, pomenit în Iezechielwww. Gog, conducătorul unei coaliții de forțe ale răului, și Israel, întors pe pământul său, se înfruntă. Înfrângerea lui Gog și supraviețuirea lui Israel determină națiile să recunoască suferințele suportate de acesta din urmă ca pedeapsă pentru rătăcirile lui. Terminologia folosită în cele două capitole din Iezechiel, ca și natura catastrofică și supranaturală a pedepselor aplicate dușmanilor lui Israel leagă clar această profeție de genul apocaliptic
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
redacțiile sunt partizane, subordonate și se sugerează, dacă asociem și alte informații, că mai toți liderii de presă, mogulii de presă, marile conștiințe formatoare de opinie ale neamului, pe care îi vedem emanînd zilnic opinii decisive în mai toate problemele nației sunt controlați, sub diferite forme, de vectorul politic și/sau de serviciile secrete române și/sau străine. Nu mai pot avea încredere în ce citesc, în informațiile cu care sunt bombardat dacă deschid televizorul, în ce apare pe rețelele de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
totul e drept. Putem fi iertați, Iisus ne-a lăsat pentru asta o rugăciune atît de frumoasă... Amintisem despre aleatoriu. Prietena cea mai bună a aleatoriului este entropia. Forța opusă entropiei este evoluția. Spiritualitatea susține evoluția și îi conferă domi nație și ireversibilitate. Evoluția face salturi de creativitate, care se petrec sub formă cuantică. De pildă, apa este formată din două gaze invizibile: hidrogenul și oxigenul. Un necunoscător ar avea toate motivele să se mire că apa arată așa... Aceste salturi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
al înserării va bate în curând peste această epocă și nu rămâne decât istoriei să o judece, punând-o în balanță. e. Identitatea viitorului Apartenența la o anumită cetățenie pare să devină proxima formă dominantă de exprimare a identității. Unele nații mai avansate din Occident au reușit să o impună la nivelul conștiinței colective până la o anumită reticență față de orice conotație etnică. Au acceptat în schimb cu mult mai mare ușurință orice denominațiune religioasă. În general, peisajul confesional se reconfigurează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]