2,809 matches
-
ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl luaseră ai lui pe la Râmnic, la bâlci, și atât. ; La stăpân e ușor să te duci, e mai prost să rămâi. De câteva ori voise ; să fugă. Era greu să robotești de la cinci dimineața și până seara târziu. În nări mai simțea încă, după ani de zile, mirosul halatului albastru, peticit pe la coate, atunci spălat, cu iz de leșie. Așa începuse viața lui la oraș. Cât a stat la jupân, a văzut și pe alții. Unii plecau după câteva luni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce moștenise, cu ce mai strânsese, că era om hotărât, adunase avere frumoasă. Dar el? Altceva e să pui cărămidă pe cărămidă și altceva să așezi temelie. Poate copilul lui, dacă i-o ajijta Ce-lde-sus. Domnul Vasiliu aruncase fumul pe nări, tușise scurt, stins și își potrivise în jurul gâtului un fular alb, de mătase. Buzele i se ascuțiseră 84 Într-un râs tăinuit. Ghicise ce voia Stere, dar aștepta ca acesta să-l roage. -Ei? Cârciumarul își luase inima în dinți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din visări. Vântul umfla firmele negustorilor și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar căruța tot se înfunda în noroiul Cuțaridei. Împingea Mielu, ridica de osii, îi mai ajutau și mahalagiii, pentru că pe o astfel de vreme îl așteptau la pompă, lângă circiumă. Mirosul de pâine proaspătă pătrundea prin ferestrele deschise, îți muta nările. Copiii lăsau joaca și îi speriau calul, trăgând cu praștiile în tabla droaștei, strigînd: - A venit căruța cu pîine! A venit căruța cu pîine! În Cuțarida, Mielu lăsa și câteva pituști împletite pe care le avea pregătite în lada de sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un pahar de vin, îi mergea gura ca o melită. Când ostenise, scosese din buzunar o coajă de portocală, uscată pe mașina de gătit, să-și îndulcească sufletul. Mirosul plăcut gâdilase nările copiilor. Ene lăsase dambilușca. Ce-ar mai fi ros și el o cojită! Alături, bărbații se dădeau mai la soare. Ieșiseră în haine, să sperie iarna. Se uitau în sus, bine era, da mugurul. Și cerul se spălase tot ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tejgheaua negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în groapă, zicea. Când e vorba să beau un rachiu, barim să-l simt și-n tălpi. Câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă mare de lemn alb. O dată s-a schimbat Didina. Parcă zgomotul acela de farfurii ciocnite, de râsete înfundate amestecate cu cântecul orchestrei o întărîtase. Paraschiv i-a văzut nările încordate, tremurând de poftă, și a înțeles că aici îi plăcea ibovnicei mai mult să trăiască. Cu asta o ținea Bozoncea în ghearele lui, cu puterea și cu banii săi. Meseriașii au întors capetele când au zărit-o pe țigancă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auziți? Descărcară apoi butoaiele și le puseră binișor pe pământ. Proptiră două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere își aduse aminte de cele întîmplate. Cântări galbenii și-i numără. Se pierduseră doi... Nu se mai clintea inima negustorului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mînă-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i ardea plămânii, se ridică lung * în picioare, își ridică umerii cu spaimă - părul i se sburli în cap și nările i se îmflase - tablouri de foc îi ardeau mintea, vedea fulgere, tot fulgere - parcă tot creierul îi era ars - el începu să râdă cu hohot și căzu la pământ. A doua zi el era întins pe un pat moale, într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele {EminescuOpVII 179} mai dragi, pentru ca în urmă, căzut. pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri. Repedea îmflare a nărilor și vioaia sclipire a ochilor lui semnala o inimă din cele nebune, un caracter pasionat. Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degete lungi și aristocrate sămăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată espresiunea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poveste, de-un smeu, c-o falcă-n cer și una-n pământ. Cât oi fi zburat astfel nu știu, numai deodată simții cumcă calul poticnește una ș-apoi începe a merge mai încet și mai greu, suflând greu cu nările și gura pline de spume. Fără s-o fi băgat de samă, eu ieșisem din munți și mă aflam pe șes. Până aicea mersesem ca prin somn. Câte făcusem până acuma, toate le făcusem pe neștiute, dominat de-o dorință
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
marmura, îi sărută picioarele ei în ciorapi a jour și se uită ceasuri întregi la ea, cum dormea atât de lin, încît nu i se auzea răsuflarea de loc și numai ridicarea regulată a sânului și o ușoară îmflare a nărilor fine dovedea că ea trăiește. Dar, cum sosi miezul nopții, îl apucă un frig în spate. El se plecă înc-o dată peste fața ei ș-o sărută lung, lung până ce i se păru că buzele sângerau, apoi se ridică repede
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a firmei, cine conduce afacerile acum și în viitor, care este aria atribuțiilor și responsabilităților conducătorilor, cum se asigură supravegherea personalului; c) Personal - necesarul de personal, structura acestuia, nivelul de calificare, posibilitățile de recrutare a forței de muncă, asigurarea perfecțio nării, cum vor fi plătiți, necesarul de personal pentru consultanță. 4) Informații financiare Acum se face evaluarea afacerii, se analizează viabilitatea și profitabilitatea afacerii. Pentru aceasta, se răspunde la următoarele întrebări: cât va costa înființarea firmei, care este volumul de investiții
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
frenetică pînă la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare o dată cu pasul tău? Sau din ele și din memoria ta vor purcede plantele și turmele de mîine? [...] Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe nări să ia parte la sărbătoarea poemului?” (Pădurile orchestre). Sau, tot aici, această viziune de muzicale metamorfoze, În care formula „vaselor comunicante” se concretizează În reveria comunicării osmotice a regnurilor: „Mai Încolo, spre Întîiele forme ale pădurii prin care corpuri străvezii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Elena Macavei• Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache i se făcu deodată frig. Își ridică gulerul scurtei roase în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căzute, să lase totuși senzația că privesc, pe direcția celui de-al treilea. Respiră lung și rar, de parcă ar vrea să împingă aerul în cotloanele cele mai ascunse ale trupului și, de acolo, să-l sufle cu forță în afară. Nările se strâng până se lipesc și apoi se cască, precum branhiile unei viețuitoare de apă. Apoi, brusc, respirația se întețește, ca și cum trupul ar fi început să alerge, aerul dă năvală printre buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a iubit-o zadarnic, de ce anume se teme și care e animalul ei de putere... — Și mai ce... ? oftă Vocea. — Ce desenează când se plictisește... Era un fel de dragon. Aducea, mai degrabă, a dinozaur cu aripi, scotea foc pe nări, iar ochii, cu pupilele tăiate de câte o linie neagră, scăpărau. Lumea intrase în anul dragonului și Cosmina, atunci când avea de așteptat, își deschidea carnețelul și desena dragoni. Era, probabil, o chestiune de gust, în anul șarpelui nu desenase șerpi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acea făptură care se află acum pe pământ, în clipa următoare printre nori, dar nu știi care e drumul pe care l-a străbătut ca să ajungă de la pământ la cer“. „Nu sunt prea duioase gândurile astea care aruncă flăcări pe nări“, estimase Filip. Ea luase aerul îngăduitor al fetei care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și melancolia poate arunca flăcări pe nări“. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe nări“, estimase Filip. Ea luase aerul îngăduitor al fetei care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și melancolia poate arunca flăcări pe nări“. El pufni : „Asta vă învață la Medicină ?“. Ea îl îmbrâncise ușor, dându-și seama că, sub pretextul acestei conversații, el își apropiase prea mult obrazul de al ei : „Asta nu se învață la școală“. Filip era gata să glumească pe seama
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poată desluși pe întuneric. Cosmina încuviință. El se aplecă, frunțile li se atinseră. — Nu e prea vesel dragonul nostru, întoarse Iacob foaia spre el. Te supără lumea din jur, ai vrea s-o respingi. Uite, focul nu țâșnește direct din nări, ci de mai departe. Aripile sunt mai mari și mai întinse decât de obicei. Ochii nu au pupile, sunt ca ai statuilor vechilor greci... Ce înseamnă asta ? — Ești confuză. Sentimentul unei angoase, mai bine totuși decât gândul morții. Nu uita
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]