12,372 matches
-
și la acela al reflecției auctoriale implicite și explicite din spațiul ficțional. Astfel, pot fi sesizate schimbări semnificative survenite atît în viziunea scriitorului asupra existenței individului în contemporaneitatea socială și literară, cît și în opțiunea pentru forma arhitectonică și procedeele narative. Ce descoperă, așadar, cititorul mai mult sau mai puțin model dincolo de (pseudo)aventurile protagoniștilor respectivi ai celor două romane? Protagoniști de altfel foarte asemănători ca proiecție a unui referent real, întrucît ca inserție socială, temperament și destin uman se situează
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
inventivitate. Ar fi prin urmare, simplificând desigur, două categorii de cititori vizați de cartea Gabrielei Gheorghișor, pregătiți să o întâmpine cu două feluri de exigențe. Una este a celor pe care i-am numit studioșii, cercetătorii cu predilecție ai formulelor narative, ai „formei”, cei cărora termenii „dezvrăjire” și „fetișizare”, puși laolaltă în titlu, nu li se vor părea crispanți, nederanjați de excesul de tehnicizare al analizelor, prezent pe alocuri în carte. Docți, studioși, familiarizați cu conceptele, cu teoriile despre text, acești
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
au apărut concomitent, ca și în Japonia, numai primele două), înrudit direct cu alte scrieri precum În căutarea oii fantastice, Kafka pe malul mării, dar mai ales Cronica Păsării-Arc. Povestea se petrece (aparent) în anul 1984, și urmează două fire narative complet diferite. Pe de o parte se află Aomame, o tânără de 30 de ani, instructoare de sport în viața de zi cu zi și asasină în timpul liber, aflată în slujba unei misterioase și aristocratice doamne. Aceasta o trimite din
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
o viață personală stabilă, trăiește cu obsesia perfecționării trupului pe care-l vede a fi un soi de templu, este lucidă, cinică și dornică din când în când de aventuri de-o noapte cu necunoscuți. Cel de-al doilea fir narativ îl are în centru pe Tengo, un profesor de matematică pasionat de literatură, căruia un editor fără scrupule (Komatsu) îi cere să rescrie cartea unei tinere dislexice (Fukaeri) pentru a participa la un concurs literar. Volumul se cheamă Crisalida de
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
tot atât de diferite modalități de expresie: narațiune, eseu, scenetă, poem, cu precizarea însă că nici una dintre aceste mijloace nu-și păstrează puritatea canonică, ci se întrepătrund: la o analiză mai atentă, găsești o cale de comunicare între ele. în toate episoadele narative, în toate paginile eseistice, în toate poemele (de fapt, două superbe descântece "culte" de aspidă), descrierile, scenetele etc. care compun cartea, se sugerează, se proiectează în afară sau se consumă în interior aceeași idee: omul și-a pierdut "... naiva dintâi
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului sui generis, cum zice dl D. Micu în prefață, Roxanei Pavnotescu în contextul literaturii actuale. Cartea ar putea fi afiliată postmodernismului prin unele trăsături comune: fragmentarism, incoerență (măcar aparentă) la nivel narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
aparentă) la nivel narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice ale "personajelor" sunt tratate în registru grav: nimic mimetic, nimic ironic, nimic carnavalesc. Poate că postmoderniștii au abandonat lupta - lupta cu cine, cu ce? - și caută un modus vivendi, în actualele condiții, cu stadiul evoluției - spre ce
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
o criză personală, desigur, a scriitorului intrat în etapa senectuții aride, însă și una mai generală a scriitorului metamorfozat, reprofilat, cînd nu marginalizat pur și simplu, în interiorul universului postindustrial. Nu trebuie să se înțeleagă de aici că umorul și destinderea narativă (acea relaxare și aparentă ușurință a scrisului) - care l-au transformat pe Lodge în prozator internațional - lipsesc din Terapia. Dimpotrivă, aș spune că pe ele se întemeiază din nou, cu bună știință, rețeta infailibilă de succes a scriiturii. Gravitatea nu
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
sarcastice, a lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe simetria narativă și simbolismul cultural. Avem în față, indubitabil, un roman al crizei, cu atît mai mult cu cît faptul în discuție iese din învelișul epic și pare să iradieze către biografic. Fără prea mari eforturi de decodificare parabolică, îi putem bănui
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
nu pentru a o rememora sau pentru că n-ar fi descoperit-o pînă acum, ci pentru că o discuție asupra spațialității/temporalității artelor vizuale este obligatorie în contextul noilor medii, care au recuperat într-un mod ofensiv nu doar epica, eșafodajul narativ al imaginii, așa cum erau ele implicate în formele alegorice sau historiste, ci chiar dimensiunea temporală propriu-zisă, aceea care pe vremea lui Lessing, și nu numai, era exclusiv apanajul artelor spectacolului. Experiențele multimedia, heppeningul și acționismul, dar și mobilurile lui Calder
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
care erau dotate cele două balcoane suspendate din biserica alăturată orfelinatului, menite să le ascundă de ochii enoriașilor pe fetele-muziciene. Noaptea însă Cecilia scrie scrisori mamei pe care nu o cunoscuse. Cartea este un epistolar-jurnal , un monolog al unui eu narativ de o acută sensibilitate. Falia identitară, cum ar spune Le Clézio, pe care Cecilia o simte cu atât mai dureros în condiția ei de orfană, adăugându-se recluziunii și rigorilor monastice de conviețuire, generează acea spaimă de moarte și totodată
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
de-acolo inteligența asociativă a lui Foarță nu ieșea șifonată în vreun fel. Doar că, în locul așteptatelor răsturnări de situație, mișunau în pagini absolut neașteptate răsturnări de cuvinte. Or, lucrul acesta e de natură să încurce serios ițele unei construcții narative, fie ea și numai butaforică, ale cărei legități sunt mai curând de găsit în codurile comunului decât în acelea ale excepționalului. Simplu spus, Foarță era prea subtil pentru roman.) Făceam însă, în cronica aceea, o observație la care încă țin
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
propriilor sale scrieri în vaste metanarațiuni și să creeze o complementaritate discursivă triplă: din perspectivă temporală, intratextualitatea lui Federman se bazează pe complementaritatea băiat/tânăr vs. adult/bătrân, din perspectivă spațială Franța este opusă Americii, în timp ce din punct de vedere narativ personajele iau locul povestitorului și invers, într-un joc al perspectivelor în același timp rațional și irațional, creând o serie de personalități multiplicate la infinit ca rezultat al diverselor poziții, mai mult sau mai puțin avantajoase, unde sunt situate din
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
povestitorului și invers, într-un joc al perspectivelor în același timp rațional și irațional, creând o serie de personalități multiplicate la infinit ca rezultat al diverselor poziții, mai mult sau mai puțin avantajoase, unde sunt situate din punct de vedere narativ. Precum spațiul subatomic, golul intratextual este mereu prezent și nu poate fi ignorat. Scriitorul încearcă să îl umple prin reiterări obsesive, dar fenomenul îi scapă de sub control și îl aduce la disperare: Nu se mai poate continua astfel. E imposibil
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
Manifestation, 1996) Totuși, procesul constant de repetare a evenimentelor trăite este pentru Federman singura abordare posibilă a ororilor Holocaustului. Ceea ce nu poate fi rostit este astfel exprimat cu ajutorul simbolurilor verbale, imitând mereu aceeași realitate, dar construind în mod haotic ierarhii narative care se îndepărtează de convențiile literare tradiționale ridiculizându-le: "Cum să vorbești despre ceea ce nu poți vorbi? Cum să reprezinți golul? Aceste întrebări au fost puse la nesfârșit de mai bine de cincizeci de ani. Dar probabil că nu au
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
personaje. Cu toate acestea, e greu să negi o anumită pregnanță a vocilor, o grație clar subliniată a comportamentului protagoniștilor și o anumită tensiune a așteptării pe care Faulkner se dovedește capabil s-o mențină de-a lungul întregului parcurs narativ. Comparațiile inspirate, joaca verbală plină de grație, aluziile culturale și discuțiile spumoase în sine demonstrează tentația de a-l face pe cititor complice trăgându-i cu ochiul. Faulkner mizează pe interesul acestui cititor - presupus sofisticat - față de acumularea pseudo-narativă pe care
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
voci și chipuri. Conveția iahtului, a spațiului închis, e folosită pentru a imprima o anumită viteză de reacții, fără ca discursul să câștige în profunzime sau calitate. Faulkner pare mai interesat să-și exercite propria virtuozitate, decât să construiască un edificiu narativ solid. Vocile personajelor sunt, în exclusivitate, vocile autorului. Ventriloc și egolatru, el oferă o glosolalie de uz propriu, nu un text al experienței alterității și viziunilor existențiale, cum poate ne-am fi așteptat. Scriitorul testează, ca într-un laborator fonetic
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
principal este un amalgam de stări, dar, totodată, previzibil în ce va face. Este un Dirty Harry cu puțin din comisarul Moldovan, un "frate mai mare" care visează la o lume utopică. Autor: Răzvan Băltărețu Acțiunea se desfășoară cu trunchieri narative, adică este prezentată pe măsură ce John Edgar Hoover (Leonardo DiCaprio) își dictează biografia. Actele de bravură se petrec în tinerețe când, de la un post banal, Edgar ajunge să pună bazele FBI-ului și să-l transforme într-un organism primordial în
RECENZIE: "J. Edgar", trei oameni și un Birou () [Corola-journal/Journalistic/67372_a_68697]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis "să submineaze" povestea, pentru "a supralicita" modul în care ea este spusă. Celebra observație, din eseul teoretic The Art of
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
în/la acest univers. Scriitorul a vorbit pe larg despre capacitățile (diferite!) de "reflectare" a naratorilor (James îi numește pe naratori "reflectori", considerînd că, în linii mari, conștiința lor - conceptualizată drept "inteligență centrală" - constituie singura sursă de preluare a informației narative, oglinda unde "se reflectă", în ultimă instanță, realul), impunînd, în teoria critică, ideea că acela care relatează povestea nu este identic cu acela care o scrie. Mai mult, povestitorul - ca și scriitorul - are autonomie intelectuală și morală . E o ființă
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
castelianului caballo, llanto, llamas... Ce mai! O încântare pentru auz! Cursurile de literatură hispano-americană, cele mai interesante din facultate, fuseseră un deliciu când ajunsesem la scriitorii latino-americani, revendicându-se din acel "boom" al literelor hispanice, care zguduiseră din temelii edificiul narativ de până atunci. Și pe lângă un columbian numit Gabriel García Márquez; un cubanez, Alejo Carpentier; un mexican, Carlos Fuentes; un peruan, Mario Vargas Llosa, de departe m-am simțit atrasă - ca o spontană și tulburătoare îndrăgostire - de tot ce însemna
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Simona Vasilache Ne-a ocolit - și mă gîndesc, dat fiind momentul, în primul rînd la pretextul narativ din Poveste de Crăciun - tema trecutului-musafir. Personajele literaturii noastre mai vechi sau mai noi primesc rar, cînd nu deloc, vizite care să le reașeze, spre bine sau spre rău, existența. Dau, însă, vreo două exemple, dintr-un inventar pîndit, de
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
pentru a-l traduce la editura Humanitas, unde așteaptă și azi. După un roman-cheie, apoi un roman-careu de cuvinte încrucișate, apoi un roman-clepsidră, apoi un roman-tarot, apoi un roman-zodiac, scriitorul sârb ne îmbie cu un roman-antologie. Pavic configurează un univers narativ universal, prin crearea a două lumi: biografice și textualiste. Sunt reuniți 38 de scriitori fictivi din tot atîtea literaturi în care Pavic a fost tradus. Cele 38 de povestiri alcătuiesc un corpus de reguli canonice, care comprimă valori culturale aparținătoare
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
precedentă a și apărut alta!) Păcat doar că Auster n-a reușit să găsească un final - tocmai el, specialistul atâtor finaluri meșteșugite! - pe măsura intrigii adusă la o tensiune incredibilă. În loc să adune într-un singur ghem cele trei nivele/voci narative ce descriu drama lui Adam Walker, protagonistul romanului, Auster apelează la un deus ex machina dezamăgitor, încheind istoria cu jurnalul intim al unui personaj marginal, Cécile, o franțuzoaică îndrăgostită cândva, în urmă cu câteva decenii, de tânărul american sosit la
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
bunele găselnițe ale lui Caius Dobrescu, care omogenizează speculativ ceea ce prin natură e eterogen. Ode cu statut egal sunt și fulgurațiile de numai două-trei versuri, și pastelurile cerebrale de caiet dictando, și epopeile întinse pe mai multe file. În el, narativul e departe. Dacă păcătuiesc, o fac cu cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]