3,698 matches
-
cămașa și o ridică. — Vai, Kay. — Îți place? — E superbă. Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai luat-o? Kay zîmbi și nu vru să-i spună. Puse mîna pe o mînecă și o ridică. — Vezi nasturii? — SÎnt din os. Și aici, pe mînecă. Helen duse satinul la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca un bărbat pentru Helen - s-o ia de nevastă și să-i dăruiască și copii... Tăcură o clipă, uitîndu-se la priveliște, dar fără să mai vadă nimic. — Hai să te duc acasă, zise Kay Încet. Helen trăgea de un nasture de la palton. — O să mai avem doar o oră sau două Înainte să pleci. Kay Își compuse un zîmbet. — Ei, dar știu cum să umplu o oră sau două. Știi la ce mă refer, zise Helen. Își ridică privirea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simți bine? o Întrebă el În schimb. — SÎnt bine, zise ea uitîndu-se În altă parte. SÎnt obosită, asta-i tot. — Din cauza raidurilor? — Da, așa cred. O urmări cum se ridică și-și trage paltonul. Bluza ei de culoarea lavandei, cu nasturii de perlă, fu acoperită. Părul Îi veni În față cînd Își coborî capul, apoi Îl ascunse după urechi. Duncan văzu din nou cît de palidă era sub stratul de fard. Nu li se permitea să se sărute sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să-și descheie nasturii de la palton. Era Îmbrăcată În aceeași rochie pe care și-o pusese de dimineață - marca Cedric Allen, cu reverele crem, pe care Kay o admira atît de mult. Rămăsese Îmbrăcată așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită, apoi privi repede În altă parte. Una dintre perne căzu de pe divan pe podea. Helen se aplecă s-o ridice - și, În acest timp, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un sertar și scoase un teanc de hîrtii. Erau subțiri, „ușurele“, genul de hîrtie pe care Helen Îl primea la slujbă. Erau acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
te pierd. Poate că Julia deschisese gura să-i răspundă, Helen nu era sigură. Pentru că În momentul următor fură luminate de un fulger, atît de scurt și nefiresc, Încît o sumedenie de mici detalii - cusăturile de pe gulerul Juliei, ancorele de pe nasturii hainei - păreau că sar din trupul ei În aer și se reped spre ochii lui Helen s-o orbească. Peste două secunde se auzi și explozia - inimaginabil de puternică, nu foarte aproape, poate că undeva În Liverpool Street sau Moorgate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și, În timp ce sărutul, ca de foc, puse stăpînire pe ele, Își strecură mîna spre ceafa lui Helen și o aduse și mai aproape. După o clipă, totuși, se retrase. Slăbi nodul fularului lui Helen și Începu să tragă Încet de nasturii paltonului. După ce-i descheie paltonul, se Întoarse la haina ei; Își dădu la o parte cei doi piepți și se mișcă Înainte, iar cele două haine deschise, puse Împreună Îi apăreau lui Helen ca un al doilea zid de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
simt de parcă aș fi ea! Vreau să te ating, Julia. Aș vrea să te ating cum ar fi făcut-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă, Îi trase mănușa, lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să rămîn aici, știi asta. Începu să se Îmbrace. Hainele-i zăceau amestecate pe podea; se aplecă și culese un sutien și chiloții, Își trase pe ea pantalonii și o bluză, coborîndu-și bărbia și Încruntîndu-se În timp ce-și Încheia nasturii. Se așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că Julia Își oferea frumusețea privirii ei. Era minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Simțea asprimea păturilor pe spate și, pe lîngă apăsarea dintre picioare, coapsa uscată a Juliei, Îmbrăcată În pantaloni, peste a ei, goală și umedă; era conștientă de două locuri distincte, inconfortabile - felul În care cureaua Juliei se freca de ea, nasturii bluzei și cureaua ceasului... Își Întinse mîinile deasupra capului, dorindu-și ca Julia s-o fi legat, să o fi țintuit; dorea să-i cedeze total Juliei, să fie acoperită de vînătăi și semne. Julia Începu să Împingă aproape dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
primă pagină e sobră și gri. —Sunt și poze cu Johnny Depp? Nu, dar e un articol foarte interesant despre ce să faci și ce să nu faci În timpul unei „prezentări chinestezice“. Ghici care e prima cerință? — Desfă cu doi nasturi mai mult peste limita respectabilă? Nu, Kate, vorbesc serios. „Asigură-te că mișcările Îi transmit clientului intențiile tale“. După cum spuneam, doi nasturi de la cămașă. (De ce mă simt oare datoare să o scap pe fata asta frumoasă și serioasă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
faci și ce să nu faci În timpul unei „prezentări chinestezice“. Ghici care e prima cerință? — Desfă cu doi nasturi mai mult peste limita respectabilă? Nu, Kate, vorbesc serios. „Asigură-te că mișcările Îi transmit clientului intențiile tale“. După cum spuneam, doi nasturi de la cămașă. (De ce mă simt oare datoare să o scap pe fata asta frumoasă și serioasă de toate iluziile? Poate pentru că simt că e mai bine să intervin eu prima Înainte să i le spulbere bărbații.) Vizavi de noi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ăsta șapte minute de Vivaldi cântat la nai. M-am hotărât să mă Îmbrac și să mă duc mai devreme la serviciu. Ăsta e momentul cel mai potrivit al zilei să sun la Tokyo. Dar În timp ce-ncerc să-mi Închei nasturii de la bluză În dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simțit când i s-a deschis acea cavitate a inimii și dragostea a inundat-o. Restul e doar zgomot și bărbați. Nu vreau decât să mă uit la el, spune Candy. Sprijinită pe perne, colega mea și-a desfăcut toți nasturii de la cămașa mea de noapte cu broderie pentru ca fiul ei să aibă acces la sâni. Sfârcurile sunt ca niște fructe Închise la culoare. Cu palma mâinii drepte Îi ține capul În timp ce gura lui suge lacomă. Nu vreau să fac altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
durata interviului se va sta drept în scaun, picioarele în poziție decentă. Îmbrăcămintea trebuie să fie discretă, lipsită de idei fanteziste. Nu este necesar ca hainele să fie scumpe. Ele vor fi adecvate momentului, curate, călcate și pe măsură, fără nasturi lipsă sau cusături desfăcute. Candidații nu vor mesteca gumă sau bomboane și nu vor purta ochelari de soare. Pe întreg parcursul interviului ei vor acorda o atenție sporită vocabularului. După terminarea interviului, candidatul trebuie să lase în urmă o bună
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l să afle ce gîndim despre el. CÎtă obrăznicie... Un bărbat zvelt, cu părul argintiu, Într-un costum tropical făcut la comandă, Își croia drum peste terenul accidentat, tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ei mi se luase pe mîini, și fără să mă gîndesc mi le-am șters de pernă. — Parfumul tău... credeam că e aftershave-ul lui David. — Rămîi În apartamentul ăsta? O să-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
orice noțiune de plictiseală, zăcînd Întinși pe spate În propria lor fericire. Obiectivul camerei de filmat le urmări cum Își aruncau pantofii și Începeau să-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o ajută pe mireasă cu fermoarul de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar fi etic. Nu pot să sufăr să fiu etică. Totuși, e o idee... Am Împins mai Încolo valiza lui Frank și m-am așezat lîngă ea. Paula stătea În fața mea, cu mîinile pe umerii mei, uitîndu-se cum Îi descheiam nasturii hainei. Am simțit cum se lasă salteaua sub greutatea mea și mi l-am imaginat pe Frank dezbrăcînd-o pe doctorița asta tînără și frumoasă și vîrÎndu-și mîinile Între coapsele ei, unde erau mîinile mele acum. Părerea de rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]