7,611 matches
-
un proces din cauza celor trei Ulrich pe care-i împușcase, dar a fost achitată. Au pensionat-o pe caz de boală. Vine totuși în fiecare dimineață și noua casieriță abia s-ar putea descurca fără ea. Numai că a rămas nebună, săraca. E mereu cu ochii-n patru, îi suspectează pe toți bărbații și de atunci poartă pe ascuns un pistol cu un singur cartuș. Iar el, oricât de incredibil ar fi, l-a găsit din întâmplare pe cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
silențios, ți le va fura.“ I-am recitat-o lui tanti Mae și mi-a zis că e superbă, exact cum m-am gândit și eu. Nu am spus nimănui din școală că-mi plăcea, fiindcă m-ar fi considerat nebun. Toată lumea a învățat-o pentru că trebuia, dar credeau că e o tâmpenie și voiau să cânte un cântec în locul ei. Domnul Farney a zis că putem să cântăm și un cântec, ceea ce i-a făcut să se simtă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-și vânt cu pălăria ei mare. Când a ajuns lângă mine pe verandă și a văzut ușa deschisă, s-a uitat la mine, iar eu i-am spus cum o găsisem. Ea a zis că Flora trebuie să fi fost nebună să lase ușa deschisă în felul acesta, cu toate lucrurile de pe deal care ar fi putut să dea buzna înăuntru. Mama vorbea mai tare în bucătărie. O auzeam amândoi. Tanti Mae a intrat și și-a aruncat pălăria pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la masă uitându-se la fotografia cu crucile albe. Tanti Mae a întrebat-o din nou. S-a uitat în sus de parcă ar fi fost surprinsă s-o vadă pe tanti Mae. — Flora? O, da. Mi-a spus că sunt nebună, Mae. Drept în față. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Drept în față. N-a stat nici jumătate de oră. De-atunci stau aici și vă aștept pe voi doi să vă întoarceți. Da, Flora n-a rămas aici nici jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o sperii, așa că i-am dat drumul. A căzut pe gresie și am încercat s-o ajut să se ridice, dar ea era deja la ușă înainte să apuc să mă aplec. A trântit ușa plângând și țipând că sunt nebun. Am urmărit-o de la geam cum fugea cu părul în vânt pe Main Street. Apoi a trecut o femeie pe lângă geam și a început să se uite lung la mine. Mă întrebam de ce nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Hai, Sam, a spus el pe cel mai liniștitor și rezonabil ton. Ajay, domnul Conciliator, care nu-și pierde niciodată cumpătul, nici când oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una dintre cărămizile grătarului ăluia blestemat și-și sparge capul de o altă cărămidă. E un miracol că așa ceva nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată, când ai ascultat, Paul sau Harriet au spus ceva în legătură cu Lee? Care știa de furt? Sau mai târziu, a spus Paul ceva despre asta? Judy a negat. Apoi și-a dat seama de ce întreb. A căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă omori pentru asta? Am văzut cum de pe față îi dispare blândețea. Apoi degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-au umplut de furie. Nu spune asta, și vocea lui a răsunat copilărească în furia lui nebună. Am să... S-a îndepărtat, cu pumnul în cealaltă palmă, cu umerii încordați. Nu pot, a spus, nu pot... Era nervos, dar nu își pierduse rațiunea. Era de-ajuns. Nu puteam să-l las să plece de aici după tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cuvintele simple „prince des nuées“ care fuseseră traduse diferit de poeții traducători - regele norilor, monarhul furtunii, prințul printre nori, prințul înălțimii, regele rudă cu norii, sau pur și simplu stăpânul orizontului! Desenam tot timpul, povestindu-i lui Simon despre variantele nebune, ca și cum traducătorii ar fi vrut să capteze raze din pluralitatea sensului. Ca să nu mai vorbim despre interpretarea poeților când venea vorba de cuvântul „albatros“. Bineînțeles că nu socotea nimeni că era vorba de o pasăre, ci de cineva, rudă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai mici, tot de smarald, ai băiețelului ei s-au umplut de lumină. Tamara a primit imediat adresa și numărul de telefon al lui Feifel. După asta, el a părăsit în grabă sinagoga. Ajuns în stradă, și-a spus: „Ești nebun, Feifel, de ce ai cerut-o de nevastă pe Tamara? Ai uitat că ești căsătorit cu Rita, iar Olga va veni aici, cu fiicele ei! N-ai destule griji?“ Dar oare era el însuși cel care vorbea sau era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ochi, încât inima îmi bate sălbatic în gât. Dar fericirea de a te revedea în curând e mare. Vom lua masa împreună și după aceea vom fi fericiți stând pe o bancă în soare. Rudi surâdea din nou ca un nebun propriilor gânduri, fără să remarce că serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și aplicarea formulei deocamdată mă eludează. Albastrul covor magic zboară exact atât de bine pe cât mă așteptam când l-am furat din pivnița acelui neguțător, merge ca uns și este foarte năzdrăvan, face când curbe și salturi spectaculoase, când opturi nebune, ca apoi să se răsucească complet de câteva ori. Mă tem însă că nu-l pot stăpâni îndeajuns de bine. Acum zburăm cu capul în jos și este frustrant să îți dai seama, după ani de zile de cercetare, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
criticii apreciau că are toate șansele să-l câștige, un concurs al cărui premiu Mircea îl râvnea foarte mult de ani de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lucru, el nu este nici urât, nici frumos, nu pare a fi nici deștept, nici prost. Altceva ne uimește la acest copil. Pe măsură ce aparatul se apropie de el printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai un om deosebit de nebun ar fi putut urla astfel. Sala de clasă nu mai exista. În locul ei, odată cu plecarea spre Cosmos a celor de la a VIII-a C nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bag pula, murmură Cioran, ca pentru sine. Ăsta chiar vorbește serios. Nu glumește. - Da, da, confirmă o tânără familie ce trecea ca din întâmplare prin spatele lor. Evident, discutau despre altceva, dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce trecea ca din întâmplare prin spatele lor. Evident, discutau despre altceva, dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
te, mă-n mă-ta de bou, conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se dement - se lansă brusc într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
undeva între Lumea de Deasupra și Cea de Dedesubt. Curenții ce purtau gândurile navigau cu aceeași amețitoare viteză ce îi caracteriza, umpleau spațiile goale, le dezgoleau apoi pe cele pline, lăsau din loc în loc cele cerute de oameni și, împreună cu nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nebunele timpane ale furtunii și casele valurilor, cele care boscorodeau necontenit vorbe și șoapte înțelese numai de ele, desăvârșeau armonia muzicii de care avea nevoie planeta în dimineața aceea. Soseau cu adevărat nemuritoare, vâslind pentru eternitate, născând-se din goana nebună a planetei, uriașul și durul platou al Siberiei Centrale, ce își lăsa trupul străpuns, pentru a câta oară, de Cercul Arctic, bunul său prieten; munții Sayan, Bulnajn Nuru, imensitatea de stâncă Altay Shan, Tian Shan, zidul pământului, munții Gilgit, Kashmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce de bărbat. Euripide e nebun. La fel și cenaclul ăsta. Am întors capul, speriat. Cel care îmi adresase aceste cuvinte era vecinul de scaun aflat în partea mea dreaptă, singurul vecin de altfel, pentru că în partea opusă nu aveam altceva decât zidul. - Cum? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la rândul său în amănunt, așa cum rareori văzusem pe cineva făcând, mă convinse de faptul că era un tip deosebit de inteligent, ceea ce mă bucură nespus, alungându-mi totodată orice umbră de îndoială. Era omul meu. - Am spus că Euripide e nebun, șopti el precaut, aplecându-se spre urechea mea. Să ai grijă. Eu mă numesc Maro, mai spuse el. Încântat de cunoștință. Abia acum înțelegeam. Era îmbrăcat în maro pentru că numele său era Maro. Normal. Și se numea Maro pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]