2,130 matches
-
timp în preajma ei. Să înțeleagă de la ea cum se poate transforma dintr-o persoană interesantă, cum îi plăcea lui să creadă că este, într-un personaj exemplar, eternizat într-o carte. Dar, uneori, vedea în modul cum îl privea Clara nedumerirea ei în privința lui, neîncrederea ei în el. Și asta îl întărâta teribil, de fiecare dată. Ce naiba îi lipsea? Parcă nu atingea niciodată înălțimea așteptărilor ei. își dorise cu ardoare să intre în pielea personajului ei exemplar, deși nu avea habar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard. — Cum așa? se burzului ea, indignată. Ți-a dat de veste mus tăciosul ăla flecăreț, pisălog și complet nesuferit? îl rugasem să nu sufle o vorbă, voiam să fie o surpriză! Continua să îl privească pe Bobo cu o nedumerire aproape stânjenită. Nu știa cum să se poarte cu el. încă nu se dezme ticise, nu putea pune un semn de egalitate între Bobo cel din urmă cu douăzeci de ani și bărbatul impunător și distant care ședea în fața ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cel cu mustăți lungi și țepoase, pentru ca să se facă porumbul bogat dintele calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca legumă, în alte multe feluri... Ba, cam cu nedumerire, pentru prima oară în părțile aceste ale Goldanei, răspândiră și un lan de mac, buruiană care cam strică pământul și gospodinelor nu prea le trebuie, decât câteva fire în grădină, pentru a orna, cu sămânța aceea măruntă, colacii, la sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să nu coboare pentru a alerga înainte, pe stradă. Zâmbește și începe să fredoneze vesel: "L'amour est enfant de Bohème/ il n'a jamais, jamais connu de loi..."9. Șoferul îl verifică prin oglindă, cu sprânceana ușor ridicată a nedumerire, dar el nu-i dă atenție, cu gândurile la fata care-l așteaptă. Chicotește amuzat, amintindu-și de prima lor întâlnire. Oare cât timp trecuse de atunci? Numai 4 ani? Din care 2 petrecuți pe front. La fel de bine puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar nu lipsită de rafinament. Servitori cu jachete orbitor de albe se mișcă discret și eficient prin mulțimea invitaților. Felurile de mâncare excelente ca și vinul de calitate întrețin o atmosfera veselă și degajată, sub care se ghicește totuși o nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
teme părinte, sunt venit cu gânduri pașnice. Ai puțină apă pentru el? Mult mai liniștit la auzul vocii prietenești, omul în sutană se apleacă asupra copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și speria băutura rămasă pe fundul paharelor? Da de cine fu pus? Păi de domnii ăștia, tovarășii, care acum sunt aliații noștri. Că face parte din clasa exploatată a țărănimii. Ghiță, încăpățânat ca orice țăran care trebuia să-și lămurească nedumerirea, întoarce capul cuprins de curiozitate și neliniște către Nicky: Dom' caporal, că dumneavoastră sunteți cu mai multă carte decât mine, spuneți-mi și mie dacă e drept să-mi ia pământul plătit? Că l-am plătit, din salariul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
escortă la magazie pentru niște cutii cu lapte praf, precum și un ofițer german. Este rănit, nu grav și dorește să vorbească cu cel care ne comandă. Acum vin. Lapte praf? Fața arsă de ger a lui Marius arată o totală nedumerire. Trebuie să fie pentru copii româncei de care ați întrebat, de abia a născut, intervine Karel. Nu e nici o săptămână de atunci. O cheamă Vanda. Cel puțin așa ne-a spus ea. Am eliberat-o dintr-un tren plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu. Da, așa spunem și noi. Cum tot așa știm de "aranjamentul" pe care tovarășul căpitan Licavkin îl avea cu tine. Aranjament? Eu i-aș spune încercare de reparație a unei grave erori. Ofițerul rus ridică sprâncenele, mimând cu ironie, nedumerirea. Ochii albaștri privesc însă foarte sever pe cel din fața lui. Chiar așa? Considerați deci că s-a făcut o greșeală că după o dreaptă judecată tatăl dumitale a fost trimis la reabilitare pentru șapte ani? Tatăl meu nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca-n grădina publică de altădată, și-mi sărută obrajii, după care prezența ei se topi. Rămăsei singur, luai o carte cu vederi din Italia, un fel de album, cu gîndul că răsfoind-o să-mi consum Într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lîngă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele Încă, Îmi spuneam, le-au văzut, poate, În realitate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
același timp, dîndu-mi seama, surprins puțin - dar numai o secundă - că nu știu exact ce e În stînga și ce e În dreapta. „Nu se poate așa ceva”, Îmi spusei. Ea a observat Încărcătura pauzei ce a urmat spuselor mele, o vagă nedumerire Îi juca pe față, apoi rîzÎnd: - Cum adică „știu eu?”. Nu știți dacă ați iubit sau nu? Măcar În liceu, În adolescență, cînd toți iubesc. - Dar dumneavoastră? Întrebai. Ea rîse din nou: - Eu, mai tîrziu. Își vroi răspunsul semnificativ, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cînd frontierele fuseseră negate și aruncate În aer. Marele nostru rege, care urca pe umerii lui tineri riscul acelei răscruci de Istorie. Eram mîndru, credeam că poporul acesta al meu avea să intre - În sfîrșit - În istoria lui adevărată. Începură nedumeririle. Prima deveni deodată deznădejde, și se ivi cînd se hotărî ca părți din trupul acestei țări să rămînă Înstrăinate. Mă agățam de absurde speranțe... La scurt timp după aceea, cînd ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nuce, secvențial, întreaga problematică a muzicii contemporane din perspectiva unei profunde și transdisciplinare cunoașteri a ei. Cu toate că titlul ales de autor este De musicae natura, mesajul transmis de întrebările și răspunsurile formulate aici s-ar putea rezuma la o tulburătoare nedumerire: Quo vadis, musica? Pe ansamblu, cartea este o construcție simetrică între un trecut care vine dintr-un indefinit, și un viitor indefinit. Conținutul ei este repartizat în douăzeci și nouă de eseuri-tabletă, a căror maximă concentrare de idei, ne creează
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
cele din 1975 și 1981. E de apreciat completarea sumarului cu excelentul portret al lui Al. Rosetti sau cu impresiile de călătorie Pe urmele lui Apollinaire și în orașul lui Stendhal. în ceea ce-l privește pe memorialist, am rămas cu nedumerirea (și regretul) unor absențe. Dacă despre fratele său Radu Cioculescu, distins om de cultură, eseist, traducător al lui Proust, critic muzical, fost deținut politic, mort în închisoarea de la Dej, n-a putut vorbi mai mult, ca și despre perioada 1944-1947
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
guvernului înainte de toate că n-a deschis ochii Camerii asupra consecuențelor unei asemenea clauze. Tonul de mustrare al ziarului oficios din Berlin ""Norddeutsche Allgemeine Zeitung", deci interesul pe care-l manifestă lumea oficială de acolo pentru proiectul de răscumpărare, adaogă nedumerirea noastră, căci, la dreptul vorbind, ce are a-mpărți guvernul german cu un contract de daraveri între statul nostru și o societate de acționari? Acest interes era fără îndoială justificat într-un timp în care dreptul acționarilor, bazat pe contractul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care îl suspecta că ar crede în acel Dumnezeu cu barbă și în acel iad cu tavan în care dracii înfig furca în tine și te țintuiesc cu ea de acest tavan. În primul rând chiar cuvântul furcă ar naște nedumeriri. Furca are o coadă de lemn și vârfurile cu trei brațe de metal. Ei bine, de unde luau dracii lemn și cine le turna fierul? Iadul nefiind plasat pe pământ, unde puteau fi făcute furcile? Nici Dante nu se turbură de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea bun, prea iertător, când, voinic cum era, putea să-i facă pe toți pilaf), pe Szekely să închine într-un stil voit bombastic în cinstea domnișoarei Nineta Romulus, care, deși bea ca și ei, nu se îmbăta deloc, spre nedumerirea mea totală. "Odată, continuă Puloș după un timp, m-am încurcat cu o farmacistă din Costești care prima oară când ne-am pomenit desbrăcați în odaia ei, a spus că, nu, nu, nu se poate, ea nu e iapă, mi-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi, când mă căută la școală Căprioara. Era tăcută ca și în ziua revederii noastre, dar trufia îi dispăruse, fără să mai fie însă căprioara de altădată. Am întrebat-o ce s-a întîmplat. Mi-a răspuns încercînd să mimeze nedumerirea: că de ce am plecat atunci și m-am purtat așa de urât cu ea? Am tăcut îndelung, încercînd să ghicesc ce vrea acum de la mine. Nu cumva se despărțise de medicinist? Îi fixai o întîlnire și în timp ce ne plimbam prin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caz să faci cu ele paradă în societate, ei discutau pașnic despre vreme, despre boli, despre avantajele sau dezavantajele carierei care le stătea în față, aveau nu o dată un limbaj voit vulgar, chiar deșucheat, se înjurau de mamă și stârneau nedumerire și desamăgire fiindcă se știa că sânt totuși mari specialiști în medicină, biologie, matematici ețetera... În timp ce incultul aborda cu vervă, dar bineînțeles amestecîndu-le, idei din istorie, filozofie, politică, etnografie, culese după ureche. N-avea complexe. Ba chiar ironiza pe alții
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic, dar eram puțini, și lipsa noastră de entuziasm trecu, desigur, neobservată. Ne împrăștiarăm îndată ce trecurăm de tribune, în afară de cei care purtau steaguri și pancarte cu lozinci, pe care trebuiră să le ducă înapoi la universitate. Stăruia în mine o nedumerire: de ce se speriase așa de tare și mai ales așa de prompt Cubleș? Dacă m-ar fi luat pe mine și nu pe el, ași fi mers dând din umeri: cu ce eram vinovat? Nu noi începuserăm. Și într-adevăr
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici vorbă, chipul ei nu exprima deloc un necaz. Atunci ce? Era clar, numai ea putea să-mi explice. Dar avui în aceeași clipă o senzație bizară, pe care n-o avusesem decât când eram mic, sub șapte ani, o nedumerire. Mă jucam în stradă cu alți copii, de-a caii; cu o sfoară în gură trebuia să nechezi, să alergi și să țopăi, în timp ce călărețul din urmă ținea frâul și din când în când te atingea cu o nuia dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebă deodată cu un glas care infirma ceea ce mi se păruse mie că e supunere: gândire sigură pe ea, judecată fără apel: De ce te-ai purtat așa de urât cu Petea?" Nu era totuși chiar un reproș sigur, ci o nedumerire, parcă un regret ascuns sub o fermitate afișată. Vrusei să-i răspund că ea se purtase urât cu mine și nu eu cu cineva, dar nu dădui urmare acestui impuls. Totul era mult prea grav pentru a mai face apel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit... Aveam o singură nedumerire: ce se întîmplase de fapt cu Matilda? Fiindcă una erau discuțiile noastre din care ieșeau scântei (nu mă nelinișteau, ba chiar mă pasionau, fiindcă nu e lipsit de interes să învingi o rezistență; în mod normal gândim că astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Izbucnii în râs. Vorbea tot așa, tărăgănat, ca și atunci când constatase că arăta oribil și nu-i păsase, sau prea puțin. Tot așa și acum, puțin îi păsa dacă am fost sau nu la... "De ce rîzi?!" mă întrebă cu o nedumerire amorfă, impersonală, în timp ce încerca să-și facă o gură cum credea ea că trebuie să arate o... Se uită astfel la mine, dar numai o clipă, apoi începu să se șteargă cu vată, pe care o înmuie într-o sticluță
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o... Se uită astfel la mine, dar numai o clipă, apoi începu să se șteargă cu vată, pe care o înmuie într-o sticluță, reușind să se boroșcăiască pe obraz și pe bărbie, enervîndu-se, o enervare rece, flegmatică, amestecată cu nedumerire că găseam ceva de râs în toate acestea... Râdeam fiindcă o iubeam, deși o simțeam departe de mine, dar mi se părea că se trezise totuși ceva în ea și cine știe, poate... Într-adevăr așa se și întîmplă, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]