2,311 matches
-
Noi nu avem în vedere un botez în sensul clasic al cuvântului, a întrerupt-o Jake. — Nu? a clipit doamna Duffield. Cu toate că nu respingem o anumită formă de ceremonie umanistă, a adăugat Jake vesel. Părinții lui Alice arătau surprinși și nedumeriți. —Umanistă? a repetat ca un ecou domnul Duffield. Dar copila nu e de religie anglicană? —De fapt, i-a explicat Alice cu blândețe, când am completat rubrica referitoare la religia Rosei de pe formularul de la spital, nu am trecut credința anglicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am trecut credința anglicană. —A! Cu toate că era evident dezamăgită, mama lui Alice se străduia să pară veselă și interesată. Și-atunci ce ați trecut? —Păgână, a spus Jake cu mândrie. Mama lui Alice s-a înecat. Tatăl ei a clipit nedumerit. Conversația a trecut la subiectul vreme, dându-i astfel ocazia lui Jake să le anunțe tuturor cele mai recente informații deprimante legate de emisiile care generează efectul de seră. — Haios, nu? s-a mirat Alice după ce părinții ei au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
neajutorat. Iar acum, incredibil, dar s-ar fi zis că era pe punctul să izbucnească în plâns. Ceea ce nu era un lucru la care te puteai aștepta din partea unei persoane apropiate de Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt pierdut. A înșfăcat cartea care se găsea în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu siguranță că în zona asta avea voie să se exprime. — Ar putea fi ceva benefic să existe o față celebră pe copertă. Jake părea iritat. —Chiar așa? Și pe cine ai propune tu? Alice s-a uitat la el, nedumerită și jignită, până când a înțeles motivul acestei agresiuni. Desigur, Jake era soțul ei. Asta era o discuție profesională serioasă, iar el nu putea fi acuzat de favoritism de către personalul revistei. Avem nevoie, a zis Joss, de o celebritate care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fine. Hugo Fine. Ăăă... intrați, a spus el, întinzând brațul într-un gest care știa că e mult prea viguros, dar care avea semnificația de a-i invita în hol. Soții Buckley a, pășit peste prag, schimbând între ei priviri nedumerite. Mai întâi, haideți să mergem la etaj, le-a propus Hugo aproape țipând, în încercarea de a acoperi mârâiturile care veneau din sufragerie. Ce-a fost asta? a întrebat Sarah Buckley uitându-se speriată în timp ce Hugo o împingea în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
proaste. —Ăăă, Dumnezeule, sigur, nici o problemă, când? —Acum? — Da. Grozav. O întâlnire cu Alice! Era ceva incredibil. Dimineața devenise, dintr-odată, foarte frumoasă. Așa cum avea să i se pară și lui Theo foarte curând: atunci când avea să-și privească, deși nedumerit, tavanul. —Nici nu se putea mai bine. Nu trebuie decât să-l las pe Theo la creșă, după care sunt numai al tău. Nu trebuie să te duci la serviciu? — Ei, ba da. Dar nu imediat. Ceea ce nu era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă. În casa aflată în partea stângă a curții sale, Vecinul dădu din cap nedumerit. Bănuise de multă vreme că scriitorii nu sunt chiar întregi la minte, dar de data aceasta avea și confirmarea. Plecă de lângă fereastră și se duse să-și prepare un ceai. Și se mai întrebă o dată cine putea fi musafirul cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un cactus vru să îl ia în brațe, strigându-i că îl iubește la nebunie și că nu poate trăi fără el. Urlă sau încercă să urle, dar din gâtlej nu ieși nici un sunet. Poate că urlu tăcut, își spuse nedumerit. O luă din nou la goană, de data aceasta către mare, observând peste umăr cum cactușii se extrag din nisip și încearcă să îl ajungă din urmă, agitând brațe pline cu ace de seringă. Ca într-un Dunquerke al coșmarurilor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
icoanele zugravite în pridvorul mănăstirilor. Zâmbetul ei de mulțumire, parcă îi încălzea sufletul, pentru puținul ce i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine-i mai vrednic să intre în Împărăția Ta, Doamne ?!” - Eu m-am încumetat să cred că truda mea de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar trebui, la Judecata de Apoi, să atârne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ostil. Este o altă lume... negreșit, este o altă lume. Casa de bătrâni ”Sf. Ioan Paul”, de la Butea, nu este doar o instituție de binefacere, este un mod de viață. ... Vasilica așezată într-un pat multifuncțional, se uita în jur nedumerită. Era altfel decât în spital. Avea o privire tristă, pierdută, întrebătoare parcă: ”Oare, Gogu mă va lăsa aici?!”. Neclintită, privirea îi era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
băteau cu neastâmpăr în geam. O pală de vânt lovi crengile de geam si fereastra se deschise în lături. Parcă se sfârseste lumea, nu alta!... murmură Iorgu. Deodată, pe fereastra deschisă larg, intră o rândunică ciripind... ”tivit-tivit”. Bătrânul tresări. Urmări nedumerit păsărica, cum făcea roate prin cameră cu o iuțeală, că abia o prindea ochiul, gândindu- se... - Dacă-i un semn, de la Dumnezeu!” si un gând superstițios puse stăpânire pe sufletul lui; si, tot el îsi răspunse: Da, dar rândunelele aduc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vede. - Parcă, era pe perete!... se miră el. Ca o ceață se interpune între el și lume. Noaptea e fără sfârșit... A citit undeva că... ” Dincolo de limita suferinței, moartea apare ca o izbăvire, înstinctul de conservare dispare...” - Hm?!... făcu el nedumerit. Multă vreme... relațiile sale cu Dumnezeu au fost mai rare, intra în Biserică de câteva ori pe an... la marile sărbători. Toate cele bisericești erau lăsate în seama Vasilicăi. Dar, acum... acum, în seama cui?!... - Dacă sunt opera mâinilor Tale
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri sau bucurii, cu un zâmbet care îi lumina fața uimitor de frumoasă. Și, așa, cum stătea în ușă nedumerit, se pomeni cu ea în casă, purtând în brațe un pachet. “-Uite, ți-am adus un pardesiu, încercă-l!..” zise ea și i-l întinse. Era foarte frumos, de culoare gri-cenușiu, și îi venea perfect. Bucuria lui nu cunoscu margini
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne, oare, visul ăsta?!.. întunecime si ceață, învălmășeală de lume, pe peron. valiza pierdută, si bastonul pierdut, etc. etc. oare, ce să însemne?!.. se tot întreba el nedumerit. ”-Hm?!.. E normal să nu înțelegi!” îi șopti rar un gând. -Cum?!.. cum, se poate!.. se miră el. ”-Visele, adeseori, ascund în spatele lor multe înțelesuri... continuă gândul. Simbolistica viselor nu-i simplă ca în explicațiile populare, e complexă. Dar, s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am Înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă Încercase citind CĂmașa lui Cristos, de unde aflasem despre Încercările și credința primilor creștini. Șaman 35 În restul vacanței n-am mai vrut să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-se pe ecranul ecografului. ieri aveai un hematom cât pumnul. Azi a dispărut complet. Dacă nu l-aș fi văzut ieri cu ochii mei, aș fi zis că cineva a Încurcat borcanele. mă uit la el cu un aer la fel de nedumerit ca al lui și Îmi simt inima bătând să-mi sară din piept. Câți ani ai tu ? mormăie doctorul fărĂ să aștepte vreun răspuns de la mine, uitându-se În dosarul meu. Ești tânărĂ. la vârsta asta corpul se regenerează repede
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
știu nici eu prea bine, spuse el privind În gol. Cu timpul cred că simți nevoia să ocrotești pe cineva și să te simți ocrotit. Și apoi mai sunt și copiii... — Care copii ? am exclamat eu și roberto În cor, nedumeriți. — Care vor veni ! ne-a luminat André. Amândoi ne dorim, spuse el aproape scuzându-se. — m-ai speriat, amice ! exclamă roberto după o clipă de cumpănĂ. Hai mai bine să bem pentru ei ! Santé ! lasă, să fie Într-un ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de doctorat În Canada, dar numai ea a fost admisă. Urma să plece pentru Început doar ea, și după aceea să Încerce să-l aducă și pe el, ceea ce era de altfel pe cale să se Întâmple. Atunci ? am Întrebat eu nedumerită. — Cu două săptămâni Înainte de a pleca spre Canada am aflat că eram gravidă... lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a Înecat-o plânsul. Plângea isteric
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles nimic și nu am simțit absolut nimic din entuziasmul care mă încercase citind Cămașa lui Cristos, de unde aflasem despre încercările și credința primilor creștini. În restul vacanței n-am mai vrut să-l însoțesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-se pe ecranul ecografului. Ieri aveai un hematom cât pumnul. Azi a dispărut complet. Dacă nu l-aș fi văzut ieri cu ochii mei, aș fi zis că cineva a încurcat borcanele. Mă uit la el cu un aer la fel de nedumerit ca al lui și îmi simt inima bătând să-mi sară din piept. Câți ani ai tu ? mormăie doctorul fără să aștepte vreun răspuns de la mine, uitându-se în dosarul meu. Ești tânără. La vârsta asta corpul se regenerează repede
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
știu nici eu prea bine, spuse el privind în gol. Cu timpul cred că simți nevoia să ocrotești pe cineva și să te simți ocrotit. Și apoi mai sunt și copiii... — Care copii ? am exclamat eu și roberto în cor, nedumeriți. — Care vor veni ! ne-a luminat André. Amândoi ne dorim, spuse el aproape scuzându-se. — M-ai speriat, amice ! exclamă roberto după o clipă de cumpănă. Hai mai bine să bem pentru ei ! Santé ! lasă, să fie într-un ceas
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de doctorat în Canada, dar numai ea a fost admisă. Urma să plece pentru început doar ea, și după aceea să încerce să-l aducă și pe el, ceea ce era de altfel pe cale să se întâmple. Atunci ? am întrebat eu nedumerită. — Cu două săptămâni înainte de a pleca spre Canada am aflat că eram gravidă... Lulu m-a implorat să renunț la Canada și să rămân cu el, să țin copilul... N-a mai putut continua, a înecat-o plânsul. Plângea isteric
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
10-a, își adună ea niște colege <victor37>: noi aveam vreo 22-23, deci am zis: ok <victor37>: vine față cu alte vreo 5-6. se uită în jur: <victor37>: totul pregătit. Băutură, gustări, muzica... să tot petreci <victor37>: dar ea întreabă nedumerita <victor37>: ‘dar paturi nu aveți? Noi unde ne futem?’ <maya32>: hahaha. lol <victor37>: am jucat rentz pînă la ziua, tot eram șase <maya32>: cînd se întîmplă asta? <victor37>: vrei să afli citi ani aveam? <victor37>: de mult <maya32>: deci, ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
eu acasă, domnișoară Iuliana, a decis Eugen cu vocea-i fermă, care nu suporta îndoială ori refuz. - Păi... Nu se poate, dom... - Am zis. Timpul se consumă repede, nu uitați! - Da..., așa este! Vin imediat, domnule doctor, rosti Iuliana, destul de nedumerită și iritată în aceeași măsură. „Ce-și imaginează omul acesta? Nu sunt în secția lui sămi spună mie ce să fac și că timpul se consumă... Hm! Stăm noi de vorbă imediat, domnule!” Iuliana traversa holul uriaș cu pași repezi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
totuși cunoscut m-a determinat să deschid ochii, dar numai pentru o clipită, pentru că auzisem doar fermoarul, care eliberase spatele meu și rochia, fără niciun efort, se desfăcea ca două petale de tulipă, lăsându-mi umerii goi și pe mine nedumerită cum de s-a întâmplat atât de repede! - Ha, ha! Păreai nedumerită ori fericită că a intrat bărbatul din el în acțiune? - Asta-i bună! Fericită, desigur, dar... Stai să vezi ce a urmat! Văzându-mi umerii goi și rochia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]