3,146 matches
-
absolut al acestora și le transformă în factori convenționali ai vieții sociale. Însă pierderea caracterului lor absolut se face în dauna autorității și a influenței acestora asupra societății și, în același timp, permite interpretări diferite, care, de obicei, sfârșesc în negarea lor totală și în nihilism sau în samavolnicie absolută și în dogmatism (Mantzaridis, 2002, p. 142). Aceasta înseamnă că analiza sociologică poate să aibă pentru viața socială două grave consecințe: 1. să clatine fundamentele ei și 2. să deschidă calea
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
se poate încadra în propoziții structurate binar" (Foltz & Foltz, 2003). Într-un studiu realizat în 2007, Kluver și Cheong au intervievat subiecți de orientări religioase diferite (creștine și necreștine) și au ajuns la concluzia că există un consens cvasiunanim în ceea ce privește negarea rolului Internetului de înlocuire a participării fizice la activitățile religioase din comunitățile locale. Argumentele principale se referă la natura direct interpersonală a închinării, care este anulată de contextul impersonal al Internetului și de condiția închinării în cadrul unei organizații (Kluver & Cheong
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
care se exprimă mai ușor online decât față în față și sunt deschiși la ideile de alte orientări religioase. În ceea ce privește cea de-a doua fațetă a problemei veridicitatea experienței religioase în cadrul comunităților virtuale -, majoritatea (69,44%) subiecților tind clar spre negarea ideii că acest tip de comunități ar putea reprezenta un surogat pentru o viață religioasă veritabilă. VIII.7. Atitudini față de comunitățile religioase locale În legătură cu atitudinea subiecților față de comunitățile religioase locale din care fac parte, ancheta sociologică a urmărit modul în
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
unui sistem politic despotic, condus de o castă profitoare (nomenklatura), strâns unită în jurul liderului suprem"19; eliminarea oricărei forme de opoziție (se vorbește de aproape 2000000 de victime ale închisorilor, deportărilor, lagărelor) și persecutarea minorităților; oprimarea culturii, anihilarea valorilor naționale, negarea artei și culturii occidentale, cenzura absolută, arestarea și defăimarea intelectualilor non-conformi, neînscriși sau revoltați; demolarea patrimoniului istoric și cultural, urbanizarea forțată, raționalizarea hranei și a consumului de energie și de resurse naturale; folosirea fricii drept instrument de control al populației
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
revenirii acasă le influențează și organizează viața. "Întoarcerea acasă" presupune respectarea tradiției și constituie un mod de gândire. Exilații simt că patria trebuie reconstruită, cel puțin la nivel cultural, în țara gazdă. Numai așa valorile românești pot supraviețui. Asta sau negarea apartenenței la sistemul cultural aflat pe pragul desființării. Viața în exil este dificilă și problematică din prima zi. Ca răspuns la primele scrisori trimise din Paris, Ecaterina Bălăcioiu o sfătuiește într-o misivă: "Fii prudentă în relații, în prietenii [...] Nu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
insului ori ale situațiilor individuale nu există, sau că pot fi oricare, sau că nu înseamnă nimic"197. Dar asta fac exilații când resping spiritualitatea românească, formă auto-definitorie, și comuniștii când pretind renunțarea la tradiție, la cultura precedentă. Refuzul specificității, negarea propriei ființe sunt calificativele "ahoretiei". "Ahoretia este o maladie a lucidității"198. Actele artistice sunt cumva tributare maladiilor spiritului, deoarece sunt puse pe seama manifestărilor sufletului, pe seama mișcărilor, modificărilor lui. "Nicio nevroză nu poate explica deznădejdea Ecleziastului, sentimentul exilului pe pământ
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
discuții legate de socotelile din România, de condiția exilului, de producțiile literare și culturale de pretutindeni. Undele scurte dezbat problema liberalizării culturii românești și numesc trăsăturile intelectualității, așa cum se manifestă în perioada cuprinsă între 1948 și 1990: lașitatea, parvenirea, coruptibilitatea, negarea sau rezistența, ingeniozitatea, corectitudinea. Comentate și exemplificate de-a lungul primului volum, aceste trăsături sunt rezumate în încheierea lui în puține, dar edificatoare cuvinte. Noțiunea de curaj, spune autoarea, este folosită în mod perfid. Să nu se uite că în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a două romane politice apărute la un an diferență, dar asemănătoare în esență. Și, mai ales, utile în demonstrația pe care o realizează. Este de netăgăduit preocuparea pentru descoperirea panopliei hermeneutice adecvate aflării esenței creației literare și a valorii sale. Negarea, respingerea ideilor celorlalți exegeți dovedește excelenta pregătire intelectuală fără de care argumentările ar fi nule. Deși critica din cronici își îndeplinește rolul după terminarea actului de creație și teoretic nu mai poate schimba nimic, la nivelul percepției ordonează și modifică criteriile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, Nichifor Crai nic, Mihail Sadoveanu, Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și mișcări ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine astfel un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va deveni ceea ce facem, ne vom lepăda și de noi“ (Ilarie Voronca). La început de veac XX, avangardismul generează o pleiadă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
avangardismul generează o pleiadă de grupări, între care cele mai importante sunt: dadaismul, constructivismul, suprarealismul, expresionismul, inte gra lismul, futurismul. Trăsături comune acestor mișcări sunt: retorica frondei și a ruperii punților, concretizată în delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
delimitarea vehementă față de orice formă consacrată, în negarea principiilor estetice asumate de epocile anterioare: „Avangarda e mai radicală decât modernitatea, mai puțin flexibilă [...], mai dogmatică - în sensul autoafirmării, cât și invers, în sensul autodistrugerii.“ (Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității) negarea capacității limbajului de a exprima idei sau sentimente; deconstrucția codului lingvistic se realizează fie prin dezmembrarea enunțului în cuvinte, a cuvintelor în silabe, în litere, în absențe (reprezentate grafic prin spații albe), fie prin compromiterea codului, prin invalidarea semnificației, realizată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
constau în psihologia complicată și conștiința lucidă cu care analizează realitatea, în capacitatea de a ilustra multiple ipostaze ale omului modern. - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: sfânt - sacru, venerat; tăgăduire - negare, contestare 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca rostirea legată a celor două cu vinte și suprimarea unei silabe. În același timp, cratima semnalează elidarea vocalei „î“. 3. Ștefan cel Mare era soarele Moldovei./ O, moarteai un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
același timp, sintagma metonimică actualizează motivul basmic (apa vie - apa moartă) semnificând erosul ca suferință, ca moarte fără putința învierii. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este metafora explicită coasa tăgăduinței, care semnifică forța ucigătoare a negării dragostei. Această metaforă revelatorie amintește de imaginea morții cu coasa pe umăr, sugerând secerișul din urmă, apocalipsa. 8. Genul liric se definește prin transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, reprezentări, sentimente. Astfel, prin poezia Amintire, poetul comunică idei despre
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Despre Sfântul Duh), Amfilohiu de Iconiu († pe la 403) (Despre Sfântul Duh - lucrare pierdută), Diodor de Tars († 395) (Despre Sfântul Duh), Sfântul Ambrozie (Despre Sfântul Duh) etc. Părinții patristici citați relevă în unanimitate dimensiunea ecumenică a lucrării Sfântului Duh în lume. Negarea Dumnezeirii Sfântului Duh înseamnă tăgăduirea atotputerniciei Sale și a rolului Său binefăcător și mântuitor; de aceea ereticii erau socotiți ca blasfemiatori ai lui Dumnezeu și stricători ai păcii și unității Bisericii. Sfântul Niceta, la rândul său, accentuează rolul ecumenic al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în acest fel, că fiecare urmaș al lui Adam poartă o responsabilitate personală, actuală pentru păcatul lui Adam. În Convorbirea duhovnicească XIII,7 Cassian susține că a nega chemarea universală a lui Dumnezeu și oferta universală a harului ar însemna negarea ,,păcatului originar sau actual”, cu toate că acesta nu reprezintă neapărat vina originară sau actuală. La Conciliul II de la Orange (529) este condamnată învățătura despre har și libertate a lui Cassian din Convorbirea duhovnicească a XIII-a. Acuzația de semi-pelagianism adusă învățăturii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
francez, unde încerca să demonstreze că acest curent a dus la pervertirea gustului și a dimensiunii estetice, fără însă a nega valoarea unor scriitori romantici, a fost, în mare măsură neînțeles, opera sa fiind pusă sub semnul absolutismului ca o negare a tuturor operelor situate în afara sferei clasice). Folosind cuvintele lui Henri Peyre, se poate afirma că "a suspina după clasicism sau a aspira la ordine și armonie nu a fost de ajuns pentru a face un clasic [...] Mutilarea deliberată a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întruchipează în opinia lui Hulme atitudinea clasică deoarece se întemeiază pe nevoia de Dumnezeu în sensul nevoii de subordonare la o autoritate supremă exterioară. Opusul îl reprezintă atitudinea romantică, definită prin ateism, asumarea libertății totale, care presupune în același timp negarea lui Dumnezeu și instaurarea ego-ului ca axă fundamentală: Dacă nu crezi în Dumnezeu, începi să crezi că omul e Dumnezeu. Dacă nu crezi în Rai, începi să crezi în raiul pe pământ. Cu alte cuvinte, devii romantic." Prin respingerea ateismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fi redirecționate la nivel politic și social. Pornind de la aceste premise, se analizează mai întâi noțiunea de constanță umană ca principiu de bază al conservatorismului. Astfel, se consideră că omul are de la natură o compoziție inalterabilă, ceea ce nu presupune însă negarea totală a progresului. În timp, se poate ajunge la un progres acumulativ dat de descoperirile științifice, dar aceasta nu presupune o modificare a capacității umane de cunoaștere în esența sa. Pentru a clarifica această afirmație, Hulme face apel la o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Însă esența articolului poate fi redusă la următoarea afirmație: "arta proastă este arta neconformă cu realitatea. Este arta care falsifică reprezentările."308 Se sugerează că imoralitatea în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă Pound explicând totodată că "prin artă de valoare înțeleg acea artă care este veridică, precisă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tot așa cum pictorul sau sculptorul își extrag efectele din culori sau din piatră. Creștin-democratul refuză ca politica să constituie un univers autonom și auto-suficient și susține că politica nu poate căpăta consistență și sens decît mulțumită unei sfere exterioare ei. Negarea acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit o maximă de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
decît mulțumită unei sfere exterioare ei. Negarea acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit o maximă de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul creștin-democrat prin convingerile sale trebuie să fie anti-Machiavelli"2. Această definiție, avansată de un filosof creștin-democrat, a ridicat unele întrebări. Nu cumva este vorba mai mult de un ideal decît de o realitate? Fără
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unei sfere exterioare ei. Negarea acestei sfere exterioare, care poate fi denumită în mod provizoriu etică, a devenit o maximă de importanță majoră a numeroaselor teorii și ideologii politice. Doctrina creștin-democrată și specificul acesteia se vor regăsi în negarea acestei negări. Într-un cuvînt, omul creștin-democrat prin convingerile sale trebuie să fie anti-Machiavelli"2. Această definiție, avansată de un filosof creștin-democrat, a ridicat unele întrebări. Nu cumva este vorba mai mult de un ideal decît de o realitate? Fără să ajungem
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se face în Tractatus între sens și adevăr. Înțelegem propoziția când înțelegem ceea ce se spune prin ea. „A spune ceva“ și „a avea sens“ sunt atribute echivalente ale unei expresii a limbajului. Același sens poate fi exprimat prin afirmarea sau negarea anumitor expresii. Orice propoziție descrie o anumită stare de lucruri. Ea este adevărată ori de câte ori starea de lucruri pe care o descrie există, este reală. Deoarece propoziția este o expresie care are sens și negarea ei va fi o expresie cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]