3,779 matches
-
în anumite momente, sunt cuprinși de excese de veselie stupide.) MAJORDOMUL (Către VIZITATOR.): Ei? V-ați prins? VIZITATORUL: Trebuie să vă spun că nu înțeleg nimic. BRUNO: Cum așa? Cântă groapa! GRUBI: Se poate? Eu îl trag pe el... MAJORDOMUL (Nemulțumit.): Tțțț! Ia arătați-i, băieți, cum a căzut Bruno în groapă. (Cei doi se ridică și încep să rejoace, dar la modul carnavalesc, scena din actul întâi.) BRUNO: Dar nu v-am spus o dată? MAJORDOMUL: Lasă, trebuie să-l facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu tomberonul? BRUNO (Către MAJORDOM.): Cu tomberonul? MAJORDOMUL: Cu! BRUNO (Către culise.): Cu! GRUBI (Nemulțumit.): Nu e bine! Nu e bine! Am sărit peste atâtea... MAJORDOMUL: Lasă... BRUNO: Restul sunt detalii, firimituri. GRUBI: Nu, da’ e păcat... Uite, eu trebuia să spun întâi „să fac focul?” Și tu trebuia să spui „fă-l”. Eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă de dialogul celor patru, în timp ce VIZITATORUL rămâne mai departe cu atenția atrasă de FETIȘCANĂ.) GRUBI: Zău, chiar așa? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da! Ați fost așa de caraghioși... MAJORDOMUL (Nemulțumit, către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se poate! Vrei să spui că m-ai văzut jucând prost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Grijania... (Și-o apasă, și-o întinde.) Pfff... (Începe să-i îndrepte nodurile.) Cârpaciul! (Și-o bate cu lovituri înrăite, și-o mângâie, se așază din nou, se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
repetă de câteva ori mișcarea.) N-ați plecat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se trezește greu, chinuit, își freacă ochii, privește în jur, rămâne mai departe înfrigurat, ascuns sub pătură.): Ce e?... Ce?... (Își freacă mâinile, gâtul, cască.) Tu ești, Grubi? HAMALUL (Nemulțumit.): Eu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frecându-și genunchii.): Brrr! Ce frig e la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mândrea că este scriitor de limbă germană, talentul său în engleză îl lăsa indiferent. Încercând să-și justifice această mândrie, el a revenit de nenumărate ori asupra versurilor în germană ale acelor poezii și, după toate probabilitățile, până la urmă tot nemulțumit a rămas. Așadar, pentru a oferi în această ediție o idee despre cum erau aceste poezii în germană, am fost nevoit să încredințez altei persoane opera delicată de restaurare. Persoana care a făcut acest lucru, care a făcut, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vremea burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai bine? Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o mai fi patriotismul acum, în capul unora ca tinerelul de Nisip ăsta! Cum de n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rele și pe doamna Rela. Ei crezi că i-a fost ușor la viața ei? Emilian izbucni în râs. Parcă auzise cine știe ce glumă reușită și nu se mai putea opri din hohotele stârnite. În cele din urmă clătină din cap, nemulțumit. - Uite de-asta nu-mi place să mai viu pe la voi pe la țară, părinte. Ați rămas tot cu frica aia veche și cu ura aia pe care nici voi nu știți pe cine urâți. Să zicem că eu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o mai scăldăm la întorsătură, e vorba că revoluția de la Județeană nu a ieșit așa cum a crezut poporul că trebuie să iasă o revoluție în zilele noastre. Sunt explicit? Tinerii chicoteau. Nu reuși să prindă ce-și șopteau. Oftă nemulțumit. „Câte sacrificii s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză, privind concentrat chenarul ferestrei din dreapta sa. Părea atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăia. Vergilică izbucni în râs. - Îl vedeți pe ăla de umblă la cabine? Are și un aparat de măsoară freonii. Vă dați seama unde am ajuns? Europa ne-a impus și chestii de-astea la ecologie. Aulius surâse, foindu-se nemulțumit. Puricii aceia tot țopăiau undeva în interiorul lui. - Trece dom’ Aulius, ai să vezi cum trece. Nici n-ai să știi p-ormă prin ce-ai trecut. Norocul ăl mare a fost că le-am luat-o înainte de-a veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacic, îți dai seama ce valoare era, de-l căutau și romanii, și p’ormă s-a cărat. Dădu să prindă cu mâna un fluture care tot încerca să se așeze pe gulerul halatului. Abia putu să ridice brațul. Oftă nemulțumit: - Tomnea a-mpărțit cu Goncea ce găsise p-acolo, pe la Cetatea Nouă. A prins și Goncea cheag de p’atunci, și l-a făcut scăpat... Tomnea are o afacere mare acu cu d’astea în Sudica. Cu incașii, cu papuașii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De-asta a și venit acuma aicea. Să ceară milă și îndurare... A înebunit oamenii cu zvonul că mâine o să-mpartă sute și sute de ajutoare. Tot orașul s-a trecut pe listele lui. Filantrop, Tomnea?!“ Ridicase vocea. Aproape țipa. Nemulțumit lovea cu pumnii în roțile fotoliului. „S-a întins mai mult decât îl ține puterile, asta face Tomnea ăsta. Nu a înțeles?! Nu i-a spus nimeni că aici numai eu dau la filantropie?! Cine i-a vârât chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă și-l clătește în disperare, până se albește. Dar nu zici că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de dezorientare, că nu toată lumea a prins gustul de chiverniseală după revoluție, că așa e la români, jertfă și devotament cât cuprinde, da p’ormă dacă nu se lasă și cu ceva câștig începe să mârâie și să critice de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
crengile lui. Tot am așteptat... Până am uitat de tine. Nu părea că urmărește spusele ei. Privea doar întrebător în jur, când spre sălciile din dreapta lor, când spre mormanele de gunoaie, moloz și iarbă arsă din partea cealaltă. Ridică din umeri, nemulțumit. - A întârziat însă vaporul, continuă mai apoi, și m-am răzgândit. Stăteam și mă vedeam cum așteptam și mă gândeam ce să fac. Oricum, rămâneam singur, după ce-aș fi ieșit. Văzusem cât de lași ați fost. - Frica, mormăi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
manualele de folosire, care - spun unii - au fost concepute cu atâta minuțiozitate tocmai pentru a descuraja utilizarea. Se înțelege, astronauții exploratori, odinioară cei mai adulați oameni ai epocii spațiale, duc o existență funcționărească, lipsită de surprize, fiind niște persoane mereu nemulțumite. Sunt unii care își atrofiază mușchii în așa hal de pe urma palidei gravitații artificiale date de navă, încât cer stăruitor, odată cu întoarcerea la bază, să li se dea imediat o altă misiune, în cine știe ce colțișor neexplorat. Bieții oameni își închipuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la dezmierdări și a treia oară, cum bănuia că are să se întâmple. Mormăind ceva înfundat, hotărî să amâne vopsitul pereților pentru ziua următoare. * Dispozitivul se lovi de pupitru și, din cauza gravitației mici, căzu încet pe podea. Samuel continua să bombăne nemulțumit. Margareta e o femeie împlinită, matură. Bătrânețea e pentru ea încă departe. Și totuși se comportă de parcă ar fi isterică sau bolnavă. De ce? Se simți dintr-o dată foarte singur și oftă. Cel mai bun lucru ar fi să ceară ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-a oprit chiar sub fereastra mea de la etajul întâi, făcând mare tămbălău. Capetele nemulțumite ale unor vecini s-au și ițit la geamuri, cerând ca zgomotele să înceteze. Acest lucru n-a fost posibil până când Sgsdgff n-a ajuns lângă el și nu l-a mângâiat pe cap ca să-l potolească. Pe urmă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
n-ați plecat și anul trecut tot în iulie? — Nu, anul trecut am plecat în august. — Ba în iulie. - Nu, Platon, în august, că taică-meu fusese în iulie cu delegația în Maroc, știu precis. - Nu, nu, a continuat el nemulțumit, îți spun că le încurci. Delegația a fost în iunie, și voi ați plecat în iulie. Păi maică-ta n-a fost la tratament în august, ai uitat? Și ție ți-au luat bicicletă în septembrie... - Nu mai știu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scenă, nu se putea abține să nu țipe la ele când le vedea trecând în grabă, cu țâfnoșenia lui obișnuită care deja se transformase într-o criză de nervi în toată puterea cuvântului. Le pusese să măture scena în schimburi, nemulțumit până nu le vedea pe fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erai așa de sigură? nu m-am putut abține să spun. Vreau să zic că se putea să fi făcut doar un atac minor sau ceva de genul ăsta. Sophie se întoarse brusc către mine, fulgerându-mă cu privirea, profund nemulțumită: Violet nu trebuia să fie deranjată. Dar intervenise prea târziu. Violet era deja copleșită de suferință. —Acele! se tângui ea. Am văzut acele și am știut - ah, cum a putut să facă o asemenea prostie? I-am zis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dezumanizării noastre, vor fi urmăriți pentru că vor încerca să ne transforme în mașini... Doi nebuni! murmură preotul. Și când te gândești că mi-am pus speranțele în generația voastră. O generație de hippies, de trândavi și de drogați, de veșnici nemulțumiți. Și, cu toate astea, poate că teoriile voastre sunt cele bune, iar eu am în spate două mii de ani de greșeli. Orice ar face, nu pot greși mai mult decât noi, părinte, interveni el. Fiecare funcționar care fuge dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului, iar gulerul și boneta erau albe. Deși nemulțumit, lui Hugo îi era deja imposibil să și-o imagineze pe asistentă îmbrăcată în altceva. Asistenta Harris îți dădea senzația că se născuse în uniformă. De asemenea, dădea senzația că era obișnuită cu lucruri mai bune. Când și-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că dușul îl făcuse dimineața și nu trăsese nimeni perdeaua pentru a-i înfige un cuțit cu lamă lungă într-o anumită zonă a corpului, niciodată în inimă - victima trebuie torturată în prealabil, dacă moare instantaneu pleacă spectatorii din sală, nemulțumiți, dați-ne banii înapoi, PĂCĂLICILOR! -, încercă să se miște și firele lipicioase îl strânseră suplimentar, poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]