4,685 matches
-
și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin suferință, credință și jertfă să restaureze asemănarea și nemurirea prin dragoste după Chipul divin al Atotcreatorului Cosmosului. Zamolxianismul a zămislit în sânul marii Națiuni primordiale traco-geto-dace, faima Cavalerului trac, dârzenia ilustrului Monarh și înțelepciunea profetică milenară și nemuritoare a Elitei spirituale. Eroii, protagoniștii, sacerdoții, doctrinarii, inițiații manifestărilor politeiste, antice
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Domnului și Dumnezeului nostru, suferința Lui pe Cruce a fost acceptată și trăită, doar ca să ne lase moștenire Suferința Sa Sfântă în care să ne întrupăm suferința noastră biruitoare. Așadar, Zamolxianismul pelasg trece ușor și curat de la legitimul sacrificiu al nemuririi la Creștinismul jertfitor ortodox și mântuitor. Prin Suferința dumnezeiască a lui Iisus Hristos s-a trecut la sublimarea suferinței noastre,a creștinilor ortodocși, care a deschis Calea mântuirii umane. Aceasta era realitatea vieții istorico-religioase în lumea romană în care trăia
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ai primit o stea ca reper. Să-ți fie călăuză. Far în a ta menire, dar când te-ai născut tu erai în vrie, ea-n nemurire. Cum de ai putut să o uiți în spații? De atunci mereu viața a dorit-o. Ai cotrobăit printre constelații, dar n-ai găsit-o. Ai iubit pe rând stelele polare, dar nu ți-a vibrat niciuna în sânge ca
CE VEI RĂSPUNDE? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353290_a_354619]
-
de sute de ori, Și mai ales că nu-i nici sănătos, Țigara, precum doctoru-mi zicea, E cuiu' ăl mai rău de canceros, Trăgând cu pasiune din lulea ... Nevastă-mea, la fel, s-a așezat Pe capul meu vorbind de nemurire, Exemplu fi'nd Ion, ce s-a lăsat Acu' cinci ani când a dat în primire, “Că n-am ambiț', tutunul e mortal, Că tot promit să-l las și nu am vână” Scoțându-mi ochii, mă-sa,-n special
HOTĂRÂRE DE ANUL NOU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353348_a_354677]
-
agățate de lustre bobițele albe ale crenguțelor de vâsc. De unde provine acest obicei și de ce este atât de apreciată planta numită vâsc. Conform unor mituri și legende, ramura de vâsc (creanga de aur) este un simbol universal al regenerării și nemuririi, asociată cu forța, înțelepciunea și cunoașterea, virtuți care o apropie din punct de vedere simbolic de Sfinxul egiptean. Legenda spune că la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase și devine nemuritor. Pe de o parte, în concepția unor credințe străvechi, creanga de vâsc deschide Infernul, având puteri magice, îndepărtând demonii și conferind nemurire, pentru că nu este atacată de foc. Folosită de Enea și Orfeu în călătoriile lor subpământene, creanga de aur este simbolul luminii care permite explorarea Infernului fără pierderea sufletului. În medicina tradițională, vâscul este o plantă semi-parazită, ce se dezvoltă pe
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
-ți se colorează în închipuiri absurde Mintea ta ne înnoptează în a timpului voci surde Primăvara-i doar blestemul de-a renaște singuratici Fără-a mai opri îndemnul vieții noastre de tomnatici Frica zburdă-n câmpii moarte, moartea fuge-n nemurire Primăverii-i dăm să poarte neuitata, grea iubire Referință Bibliografică: Primăverii-i dăm să poarte / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1541, Anul V, 21 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353388_a_354717]
-
vers poeții Îi dau târcoale visând-o, deci nu e ireală! O doxă veritabilă a Arborelui Vieții, poate-i mit, Nici metafizica nu-i știe adevărata rădăcină Dincolo de real iubirea-i asemeni unui rit Ce-i dă sufletului s-aleagă nemurirea-n viață. Referință Bibliografică: Simbol ascuns / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2047, Anul VI, 08 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SIMBOL ASCUNS de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353403_a_354732]
-
pentru românii de pretutindeni, prin poeziile și cântecul lor: La zidirea soarelui se știe, Cerul a muncit o veșnicie, Noi muncind întocmai ne-am ales cu, Ne-am ales cu Domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră, Eminescu, Eminescu, Mi-L furară Doamne adineauri, Pe înaltul domn cu tot cu lauri, Mă uscam de dor în piept cu plânsul, Nu știam că dor mi-era de Dânsul, Nu știam că doina mi-o furară, Cu stravechea și frumoasa
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul basm se curmă și-mi trec prin harfa-mi veche rostirile cu greu când deslușesc lunatic
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
Și totuși pe al Muzei cer eu sunt orice, dar nu cometă. În acest sumbru efemer cânt pe viori, nu pe flașnetă. Nu ca drezină am să pier, ci ca o splendidă rachetă și port ca pe un giuvaer a nemuririi verighetă. Sunt vânător, nu braconier, gândind cioplesc, nu scriu cu cretă. Sunt arșiță, nu aspru ger, mândru condor și nu egretă. Nu mă târăsc. Nu sunt apter și posed magica baghetă care preface în prier iarna ce-n mine se
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353503_a_354832]
-
doar bine și pune flori până și în scaietele din deșert; dragostea Ta, care pune culoare în uscăciune și face să cânte pietrele. Doar lângă dragostea Ta putem fi. Aici, însă—singuratici, zburătăciți funigei— n-are rost să ne dorim nemurirea. ( Iunie 29, 2015) Referință Bibliografică: ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1642, Anul V, 30 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ZBURĂTĂCIȚI FUNIGEI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352833_a_354162]
-
publicat a fost Lecturi intermitente, o paralelă a cronicarului cu observația criticului. Deși Perpessicius a decedat la 29 Martie 1971, viața sa, petrecută printre cărți și autori, cu înțelepciunea intelectualului rafinat, a cărei flacără încă mai arde, a trecut pragul nemuririi. Referință Bibliografică: PERPESSICIUS / Ovidiu Dinică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV, 10 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Dinică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
Acasă > Impact > Istorisire > PROPRIETATE Autor: Iulia Mîndrean Publicat în: Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iubim același arcuș tu singur eu gălăgioasa, pictăm aceeiași nemurire tu în singurătate eu în singurătatea ta, eu visător muritor în vrajba ce se interpune tu nu eu da, niciodată la unison cavaleri în aceeiași arena, tu scutier eu cu mâinile goale, zalele egoismului tău armura la dezarmarea cu care
PROPRIETATE de IULIA MÎNDREAN în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352879_a_354208]
-
de Paște. Cea a lui Shinti coincide cu reînnoirea anului. După unele legende, Hristos și unii sfinți reînsuflețesc trupurile oamenilor, trecându-le prin focul din vatra unei forje, rolul fierarului ducându-ne cu gândul spre ruda sa alchimistul, ce producea nemurirea la focul cuptorului său. Dar autoarea privește focul ca și psihoterapeutul francez, Jacques de la Rocheterie, care amintește că în China, nemurirea e produsă la focul “creuzetului” interior, care corespunde aproximativ plexului solar dar și în locul denumit “manipura-chakra”, considerat de yoga
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
-le prin focul din vatra unei forje, rolul fierarului ducându-ne cu gândul spre ruda sa alchimistul, ce producea nemurirea la focul cuptorului său. Dar autoarea privește focul ca și psihoterapeutul francez, Jacques de la Rocheterie, care amintește că în China, nemurirea e produsă la focul “creuzetului” interior, care corespunde aproximativ plexului solar dar și în locul denumit “manipura-chakra”, considerat de yoga sub semnul focului. În poezia ”Sublima frivolitate” aflăm simbolul focului interior . Poeta ne trimite în ”Al șaselea sertar”, unde există focul
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
pe pământ. Mi-e țara întristată! Ascuns e adevărul Sub lașitatea celui, de averi, flămând. Altare fumegând se-ntind peste glie Stele întristate își pierd din strălucire Incărunțit mi-e plaiul și aș vrea... să-nvie Curajul din Strămoși pînă-n nemurire. Din larga depărtare simt a ta durere! Rănile-ți mă dor, strigătul ți-aud. Pădurile-ți suspină, fără mângâiere Țara mea de doine... lacrima-mi ascund. D. Theiss Referință Bibliografică: Incărunțit mi-e plaiul... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
INCĂRUNȚIT MI-E PLAIUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352904_a_354233]
-
fost, sunt și vor fi cazuri! Dai din ce ai și dacă dăruiești, primești în primul rând aplauze, palmele... de bine, nu?! Ce consideri mai afectat de efemeritate, teatrul, sau actul concret al vieții? Teatrul e legat de ideea de nemurire, dar cu toții știm că numai zeii sunt nemuritori! Un teatru bun e un teatru în care se joacă piese bine și nu piese ,,bune”, spunea nenea Iancu. Talentul este osia succesului unui actor, sau munca și știința actoriei? Talentul nu
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
De-o veșnicie plină de grandoare, Pot să zâmbesc, chiar dacă trupul geme. Și doar ca om pot să-nțeleg lucrarea, Ce a făcut Isus prin dăruire, El, Fiu de Rege, binecuvântarea Dă omenirii și deschide zarea, Făcându-ne drumeag spre nemurire. Ce merit ai tu, mână de țărână, Să moară-n locul tău Isus Mesia? Din puțuri fisurate faci fântână, Trăirea-i idolatră și păgână, Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia. Întoarce-te la starea ta smerită, Tu, omule, căci viața
SUNT DOAR UN OM de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352948_a_354277]
-
Întoarce-te la starea ta smerită, Tu, omule, căci viața-i trecătoare, Îți schimbă haina ruptă, peticită, Cu una albă, nouă, curățită, Prin sânge sfânt, să ai eliberare. Sunt doar un om, un vis purtat de astre, Gândind incandescent la nemurire, Mai poposesc prin spațiile vaste, Dar la final, în locurile caste, Vreau să m-așez preaplin de fericire. Puțin mai e! Mai plâng, dar nu mi-e frică, Mai doare rana, dar nu sunt înfrânt, Căci Dumnezeu pe Stâncă mă
SUNT DOAR UN OM de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352948_a_354277]
-
închide Luceafărul nopții, bântuit de dor. Iubire-și lasă pe zări infinite, lumea să tresare de al ei fior. Luceafăr pe cer de veacuri străbate, cu iubita lui să se întâlnească. Se culcă în zori, se trezește-n noapte, roata nemuririi să o învârtească. © Maria Filipoiu În ,,Antlogia SIMBIOZE LIRICE vol.11", Editura Anamarol Așteptându-l pe Eminescu Pe Lacu-n care au plutit sute de nuferi, an de an, te așteptam, poet iubit! Când de iubirea ta ardeam. Și azi te-
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
tremurând de dorul tău ce arde-n piept! În zări de te-aș vedea venind, te-aș prinde-n gândul înțelept! M-aș contopi cu raza ta, să mă-ncălzești cu iubire! Să-mi poți lumina cărarea ce duce în nemurire! Te-oi aștepta, Luceafăr blând, aici, pe margine de Lac! La nuferi să privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții pustiire, în tine să mă regăsesc, îmi adun glas din gândire și-n versul tău mă risipesc
MIHAI EMINESCU, POEME de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352943_a_354272]
-
acad. Mihai Cimpoi, referindu-se la tragicul destin basarabean, parte de țară pentru care Eminescu a fost totul, stâlp de rezistență în jurul căruia s-au strâns ,,grămăjoară”, far în noapte, standard în lupta pentru limbă și identitate națională. El, cu nemurirea lui, a ținut unit acest popor, dinăuntru, dar mai ales dinafara granițelor țării, făcându-l să fie mândru de originea, limba și istoria lui, susținându-l prin vremi. Noi generații, noi timpuri, drept care acad Mihai Cimpoi ne invită Spre un
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
istorică, transmise și dincolo de Prut, la adresa geniului românilor. Însăși „cruciada”(Valeriu Matei) pentru Limbă, Neam, Istorie a scriitorilor patrioți de la Chișinău s-a înfăptuit sub emblema eminesciană - reperul absolut al spiritualității românești. ,,Domnul cel de pasăre măiastră/ Domnul cel de nemurirea noastră.” (Eminescu) - cum superb îl definește liric Grigore Vieru, plecat la popoarele stelelor sub acest cosmic semn: Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărții Sale.. ” (Lui Mihai Eminescu). Imaginea lui este isusiacă, mântuitoare pentru românii din Basarabia și nordul Bucovinei în
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
tipul Grama”, ,,Saeculum”, nr.3, 1943), D.R. Popescu (,,Galaxia Grama în jurul lui Eminescu, vol. ,,Galaxia Grama” , 1984). Memorabila metaforă a lui Lucian Blaga - ,,bate ceasul mai presus de vremi” - revelă adevărul: imposibila înțelegere a acestui creator predestinat, a înălțimii și nemuririi lui, cât și micimea miticilor în raport cu moștenirea eminesciană uriașă. Caragiale semnalase genialitatea Poetului imediat după trecerea lui în neființă: ,,om cu o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atâta putere de gândire.” Crucuficarea sa - căci despre asta
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]