2,429 matches
-
afla câte o bancă cu spatar, cioplită dintr-o singură piatră mare. Câteodată, în lunile călduroase, ieșea dintre crăpăturile pietrelor câte o șopârlă verzuie în ape azurii, care mă privea un timp neclintită, pe urmă, dacă nu o speriam, trecea nepăsătoare peste piciorul meu desculț și se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
1989 au dat cu gura și care cu acte false au convins și peste noapte s-au născut revoluționari. Probabil că noțiunea de revoluționar, ca și cea de patriotism s-a devalorizat la noi în așa hal, încât am devenit nepăsători și nu ne mai interesează decât pătrățica în care trăim. S-au bătut cu pumnul în piept, strigând că au suferit la revoluție, arătând niște cicatrici de la niște răni făcute poate din greșeală cu briceagul sau cu barda pe când erau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de ani nu-ți făcea mămucă-ta la Roșcani ! Că ești calică fa și cată să fii supusă, tu, pârliță, haită ce ești ! Te duceai la bine, săraca de tine ! Ptiu!... Și cu cine rămâneam la treabă ?! Copila asculta parcă nepăsătoare. Făcând întoarsă calea, mergea supusă înaintea babei. Din ce în ce mai mici între întinderile de apă, cele două ființe se confundau sub lucirea înșelătoare a zilei. LINGURARUL Șandramaua se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fi ei șmecheri, dar cu dânsul nu le merge. Un zidar cu obrazul bălan ca de șoric sărise gardul la vecini și se întinsese în iarbă. Cu ochi răi de ficat putred, proprietarul cârâi la dânsul, dar tânărul îl privi nepăsător. Hamletizând, unul dintre salahori medita moale, moldovenește, cu o cărămidă în mână : - Se bolnăvește omul de râs dacă-i vine asta în cap. Altul povestea moartea lui frate-său : - ...La patruj’ dă metri mai jos apa dedea în vârtej. Și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să trăiască. Avea un fel de a fi și de a vorbi complet lipsit de formalisme, ușor ironic și obosit, însă fără să alunece în sarcasm, așa cum se întâmplă cu oamenii acriți de viață. Era un vin vechi și nobil, nepăsător, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el în cameră să mă felicite. Stătea întins în pat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în ziare ale lui Jean-Claude cu mine, cu un titlul de genul „Bine-cunoscut om de afaceri încurcat cu o studentă străină“. Când i-am împărtășit temerile mele, Jean-Claude a dat din umeri râzând. „Et alors ?“, a ridicat el din umeri, nepăsător. Pe măsură ce trecea timpul îmi dădeam din ce în ce mai bine seama că nu voi putea rămâne mult timp lângă Jean-Claude. Pe de o parte, știam că prezența lui e un privilegiu, datorită naturii sale solare. Nu cunoscusem până atunci pe cineva care să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
că părintele Mike, care venea săptămânal la noi acasă, ca musafir de duminică, știa foarte bine de schema cu termometrul. Privind În ochii acestuia, i se păru că Întrezărește o urmă de amuzament. ― Păi, astăzi vii la noi, spuse ea nepăsătoare. O să vezi și singur. ― De-abia aștept, spuse părintele Mike. Întotdeauna avem niște discuții așa de interesante la voi acasă. Tessie se uită din nou În ochii părintelui Mike, dar acum aceștia păreau să fie plini de căldură sinceră. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite nu-i ajută pe turci, continuă Milton. Pur și simplu nu vor să le scape din mână junta. În 1922, când a ars Smirna, vasele de război americane au stat nepăsătoare. Cincizeci de ani mai târziu, lângă coasta Ciprului, iarăși n-au făcut nimic. Cel puțin În aparență. ― Nu mai fi așa naiv, Milt, spuse din nou Jimmy Fioretos. Cine crezi că bruiază radarele? Americanii, Milt. Noi. ― De unde știi? Îl provocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am adus? — Ce rost are? zise Kitty fără chef. — Ce rost are? repetă Diane șocată. Păi nu erai tu aia care-mi spunea mereu că trebuie să fiu Îngrijită? — Da, dar acum nu e nevoie să arăt bine, zise Kitty nepăsătoare. Mă simt În largul meu așa. — Ți-e rău? Diane se holba la ea uluită. — Nu, sunt bine. Nu vrei să cunoști nici un tip mișto În seara asta? Încercă Diane să o tenteze. — La ce bun? Ce se poate Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
O locomotivaportristețe. Și când închideam ușa, desigur, locomotivaportristețea se desfăcea de pe lemnul vopsit în alb-gri și, încet-încet, se deplasa, plutea, năvălea ușurel către patul unde-mi întemeiasem de mulți ani lenea creatoare. Neînfricat, cum mă știți... ori aflați chiar acum... nepăsător, surâzător, așteptam impactul nasol, clipocitul critic, secunda când loco... etc. (chestia aia găsită într-un almanah pentru stuparii profesioniști)... fiindcă eu veneam din urmă... și dânsa mă ocolea cu respect, cu delicatețe, mda... cu grijă... când... atingea cearceaful cam murdar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
ușa, George Manu m-a sărutat și nu și-a putut ascunde o lacrimă, când mi a spus: De ce faci asta? Pentru că tu refuzi să te Îngrijești, trebuie să o facem noi. Tu ești inconștient. Cum poți fi așa de nepăsător? Am refuzat ceaiul de dimineață. După două ore, un sanitar de la spital a venit și l-a luat. Mai târziu, peste vreo doi ani, am auzit că domnul Ranca a făcut tot ce s-a putut ca să-l salveze. Însă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de altfel prinși, către sfârșitul taberei, într-un boschet, de către profesorul de serviciu din noaptea aceea. Erau complet goi când a dat peste ei. "A fost înainte sau după?", îl întrebase apoi unul pe nazist. "După, bă", răspunsese, atât de nepăsător și deschis încît nu te puteai îndoi. O luam apoi către marea cupolă de umbră a conacului. Părea un fum cafeniu-sti-clos, un fum sculptat, o sculptură în fum, făcută să țină o clipă pentru ca apoi să se destrame ușor, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pusese în pat între pături călduroase. Eram obosită de moarte și îndurerată de dispariția prietenilor și cunoscuților mei. Ziua următoare a suflat foehnul curățind, aerul încât am văzut vârfurile Alpilor clar, cu zăpadă strălucitoare ca apele unui diamant. Soarele ardea nepăsător, topind încet gheața și zăpada. Se auzea pe străzi muzica picăturilor de apă. Dar era destul de frig, ca și cum un nou îngheț era pe drum. Am coborât în centru, trecând prin cimitirul care înconjoară marea catedrală, și am văzut cum ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Probabil că la fel de important pentru viitorul acestor curteni, orice s-ar fi întâmplat, ar fi existat un alt moștenitor, care mai târziu avea să-i aprecieze pe cei loiali. După care obișnuiții turnători ar da buzna să raporteze despre cei nepăsători. Pentru Gosseyn, care avea problemele sale personale,' detaliile reacțiilor diferiților indivizi nu aveau nici o importanță. Avu puternica senzație că propriul său viitor ar fi mult mai sigur dacă băiatul ar fi' încă în viață. Așa că urmă o regulă simplă: predecesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de la început în ochi: ca de obicei, trăncănea în mijlocul colegelor, fără să-i pese dacă o ascultă cineva sau nu, fără să asculte vreodată replicile lor. Ce afectate păreau înfloriturile ei retorice, expresiile franțuzești și nemțești pe care le risipea nepăsătoare în jur! Era un limbaj de bătrână cochetă, de prețioasă ridicolă, particular și, pentru mine, atrăgător, în ciuda disprețului meu pentru histrionism și afectare. Uneori mă gândeam amuzat cât de potrivit e cuvântul "perla" pentru fiecare vorbă a Ginei, cât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
revizor și nici am la dispoziție asemenea tablouri, să-i comunic pe de rost d-lui prefect școalele, învățătorii, învățătura câtă o au aceștia, numărul copiilor, prevederile bugetelor comunale etc.. Toate acestea ca un semn cât de fără grijă și nepăsătoare au fost administrația trecută față cu școalele rurale. Tot atuncea-i voi împărtăși de ce multe școale sunt neocupate, cari desigur astăzi se vor ocupa, după același sistem și cu același soi de oameni cu care se ocupă mai toate funcțiile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine, o frântură de melodie a rămas să plutească în văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”... M-am așezat cuminte la locul meu și am cătat în jur... Într-o vârșă se zbăteau o mulțime de chitici... Călugărul a tăcut oarecare timp și până la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și o femeie totdeauna-i cu cântec și riscuri. Cei trei vizați au refuzat să mă-mpuște. Umbra culcată Într-o noapte, eram de gardă. Am văzut o umbră pe lângă gard. L-am lăsat să treacă în grădină. Mă plimbam nepăsător. A venit pe lângă casă și, când era la doi metri, m-am întors brusc și l-am somat printre dinți. “Stai!” “Bine, bine. Comandiru!” “Gura!” I-am luat pistolul, stiletul. “Mai ai vreo armă la tine?” “Nu mai am”. “Culcat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
situației lui, încît acest sentiment nu avea nici un nume. Abia cu câțiva ani mai târziu, văzând pe alți colegi trecând pe drum cu mamele lor, Felix începu să mediteze asupra sentimentului care nu se născuse, fiind întrerupt la o vârstă nepăsătoare. Cu fotografia mamei sale înainte, el încercă să reconstruiască un sentiment pierdut, interpretând vechi amintiri: din păcate, era prea târziu. Fotografia rămânea a unei ființe îndepărtate, pe care abia o cunoscuse. La internat colegii nu vorbeau despre femei decât cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că era ginerele unui artist așa de mare ca Simion. Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi le aruncă în pod, cerând însă cele trebuitoare mobilării unei săli vrednice de aceste comori. Aglae le dădu tot ce putu. Soții Rațiu, nepăsători acum de posibilele reacțiuni ale lui Simion, veneau cu îndrăzneală, aproape în fiecare zi, și se invitau la masă. În astfel de împrejurări, copilul, numai de două luni, fu cu totul părăsit. Uitat în odaie cu ușa închisă, dar cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
el, nici Olimpia nici un gest serios în direcția asta, încît cheltuiala căzu în spinarea familiei Tulea. Stănică ceru chiar bani să comande monument copilului fără pereche, și Otilia bănui că Pascalopol însuși fusese supus unei taxe. La înmormîntare, Olimpia fu nepăsătoare, plictisită, Stănică însă plânse cu hohote, cîștigîndu-și simpatia femeilor care se găsesc mai tot timpul prin cimitire. Pascalopol arătă celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și se posta în pragul ușii. - Titi, tu n-ai nici o ocupație? - Nu! răspundea naiv Titi, urmărindu-și gândul neexprimat. Un instinct de fată însă făcea pe Otilia ca față de Titi să-și supravegheze gesturile ei, așa libere și de nepăsătoare, de obicei. Titi începuse să fie congestionat la față, distrat, și Aglae, bănuind pricina, îl îndemna să plece de acasă. Stând pe bancă chiar alături de Otilia, fiind de față și Felix și vorbind cu toții despre colegele lor, Titi, râzând chinuit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la braț la șosea, sau se așteptau pe rând la ieșirea de la cursuri. Se întîmplă ca de vreo două ori, Pascalopol, venind cu trăsura, să n-o găsească pe Otilia. Și unul, și altul rămaseră gânditori, numai Felix privi lucrul nepăsător, egoist. El ruga stăruitor pe Otilia să rupă legăturile cu Pascalopol. Fata încerca să-l convingă de lipsa de rost a gestului. - Te temi degeaba de Pascalopol, pot să zic chiar că ești ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorbă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își sili intonația la modestie: - Este o revistă franceză, în care mi s-a publicat unarticol medical. Cu toate că Felix cunoștea ignoranța celor două femei și lipsa lor de cordialitate, totuși nu s-ar fi așteptat la o primire atât de nepăsătoare. Aurica zise simplu, aproape cu un ton de reproș: - Ai timp să faci și lucrări suplimentare? Nu-ți ajungcursurile de la Universitate? Nu e bine să te obosești. La ce folosește? Pe Titi nu-l mai lăsăm să muncească atât. Și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
departe. Ideea că bătrânul nu e în toate mințile se înfipse în capul lui Felix. Pusese în seara trecută un diagnostic și aștepta curios să vadă desfășurarea lucrurilor. Avea de gând, de altfel, să întrebe pe profesor. Aglae îi spuse nepăsătoare că Simion n-are nimic, că așa se maimuțărește el totdeauna. Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]