3,370 matches
-
Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise o trapă. Amir Întinse mâna, simțind cu mirare că e cuprins de un tremur ușor. Degetele Îi atinseră sulul de hârtie. Îl scoase și Îl desfăcu, nerăbdător. Da. Totul era adevărat. Portretul lui Anda Îl privea cu aceeași intensitate. Potretul lui Anda așa cum i se spusese că va fi peste aproape douăzeci de ani. Nu douăzeci. Ci aproape. Trecuseră șaptesprezece. Era, oare, destul? Era, oare, el? Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe scară și fugi la Gabriel. - Întoarce corabia! Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșiră În prima cameră, așteptând, Împreună cu Jovanka, primul verdict al medicului venețian. Trecu aproape un ceas până când ușa se deschise. Medicul ieși primul, cu o figură Încruntată. Apoi ieși Angelo, parcă frământând În minte mai multe ipoteze. - Cum e? Întrebă, nerăbdător, Alexandru. - Nu e bine... murmură Angelo. Dar Întâi sunt necesare tratamente care nu pot fi aplicate aici. Chiar și unele operații chirurgicale. Oasele sunt rupte, plămânii sunt afectați, mușchii și nervii la fel... Vom vedea, când se trezește, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de aceeași desperare ca la plecare: de ce lipsise o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în noi probabil nu ne copleșesc. Rămânem elastici, mlădioși, proaspeți. Mini, cu toate gândurile de felul acesta, neastâmpărată, nerăbdătoare, copilăroasă în dorința de a ajunge, se scula, se așeza iar, lovind când pe una, când pe alta, uitîndu-se peste umărul moșului care atunci da cu biciul. La primele case ale mahalalei fu supărată că nu le recunoaște. Tot săltîndu-se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în picioare, era un tânăr grăsun și pe pat, la picioare, însuși Greg, peisagistul. " Amantul și protectorul! mi-a explicat Preda. Azi nu se succed ca de obicei, ci coincid." Am lăsat conversația să cadă, aducîndu-mi aminte de Elena. . Eram nerăbdătoare să te văd și să-mi spui mai mult, și tu faci pe supărată? Știam doar cu toții că Mika-Le s-a emancipat. . . E numai un incident al epopeii ei la oraș. . . Probabil însă că avea gâlci. Așa o fi crezut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai plin de solicitudine pentru vara lui: "Ai lovit pe Eliza. . ." "Ajută Elizei". . . "De ce nu spui Elizei?. . ." "Șezi mai bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile. Cum Doru era nerăbdător să lase pe Lenora singură cu Lina, Mini îi făcu acest mare serviciu, manifestând dorința de a vedea vestibulul cel părăsit. Hallipa se scula să o conducă. Lenora, emoționată ca de cine știe ce întîmplare, strigă: - Dar cum lași pe Eliza?. Cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă, unde zicea el că a apucat de mult o prințesă frumoasă și nebună. Nebunia e veche pe lume. Acum Mini încetă de a se mai uimi de cele petrecute, fu nerăbdătoare să le împărtășească. Episodul devenea astfel prețios, era o sămânță care putea fructifica în gândul altuia. Tăceau chiar în mintea ei orișice gânduri. Le păstra, le învăluia cu grijă, ca pe un coș cu fructe de toamnă, ca să le aducă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e încătușat în făptură și, ca să se împărtășească, străbate delicioasa ei învelitoare, de aceea acum Mini își simțea mâinile nerăbdătoare să țină alte mâini în ale ei, ca să ajute astfel elocința gângavă și tandră a povestirei ei: - Să fi văzut tu azi la Hallipi. . . 102 103 VI Toată noaptea, pe sghiabul ferestrei, unde florile se răcoreau în vase, picuratul, torentele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca pe o pasăre muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge, purtând în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor. . . - La Regală! anunță în falsetto conductorul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Eram tineri, cu familiile în formație completă, ne făceam cadouri, organizam petreceri cu prietenii de familie, ne distram și ne simțeam bine. Cu nostalgie îmi amintesc și felul în care petreceam sărbătorile în copilărie și în adolescență, ca licean. Așteptam nerăbdător Crăciunul, Anul Nou și Paștele mai cu seamă pentru vacanțele cu care veneau. Participam la obiceiurile prilejuite de aceste sărbători, așa cum era tradiția în satul natal, mergeam cu colinda și cu uratul la rude, colege, prieteni, eram nelipsit de la reuniunile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
recunoaște că dacă familia sa nu se va răzgândi revenind la sentimente mai bune, este chiar singur pe lume. — Cerșetorul ți-a spus cu ce ne ocupăm? îl întreabă Balraj. Nu, nu mi-a spus nimic. Ce faceți? Pran este nerăbdător să afle de ce se găsesc atâtea femei tinere și frumoase sub același acoperiș. — Este un fel de organizație de caritate, îi explică Ma-Ji. Le oferim un acoperiș acestor sărmane fete, iar ele fac niște treburi domestice pe aici, prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei și ochii îi strălucesc înșelător. — Bobby! Bobby! Ce faci aici? Este figura turtită, ca de clătită, a uneia dintre clientele doamnei Pereira, o belgiancă. Tânăra care vrea vești de la sora ei: cum o cheamă? Ga... Gal.... Gan... Gannay? Este nerăbdătoare, curioasă și înaltă, cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
loc spre Bobby. Dintr-odată pare foarte obosită, figura ei la un pas de colaps. — Lily Parry. Al meu nu este Diane, ci Delphine. Bobby încuviințează. Ea rostește numele din nou, despărțindu-l în silabe. Apoi pleacă, împinsă de bărbatul nerăbdător. La o clipă după ce a plecat, Bobby a și uitat-o, atras doar de Lily Parry. Este femeia perfectă. Iar Bobby, în mod sigur, nu este singurul care crede asta. Este ca și cum barul s-ar fi rearanjat subtil în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să intre în același ritm pentru ca prezentul și trecutul să danseze, estompând decalajele. Îmi lipsea însă tot mai mult căldura prezenței ei concrete, și atunci, în apri lie, am plecat la Paris, de astă dată împreună cu soțul meu, care era nerăbdător s-o cunoască. Când am pășit din nou în salonul de culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef de ceai. An-te-hai zâmbește. Se apleacă și împinge ușurel țestoasele înapoi în apă. — Sunteți prea nerăbdătoare, doamnă. Nu fiți. — Viața e prea lungă în Orașul Interzis, An-te-hai. Până și secundele trec greu. Va veni ziua, spune An-te-hai. Expresia lui arată o credință sinceră. Majestatea Sa o să vă cheme, doamnă. — Oare? — Trebuie să credeți că o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
1852 la comanda armatei din Hunan, de unde este el de origine. E cunoscut pentru metodele sale meticuloase de instruire a oamenilor. A suprimat cu succes fortărețele din Taiping de pe fluviul Yangtze, ceea ce i-a adus laude din partea capitalei neliniștite și nerăbdătoare. A continuat să-și călească oamenii, care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Vitejii Hunan. Ei sunt cea mai eficientă forță de luptă din imperiu. Datorită sprijinului prințului Kung, împăratul i-a acordat generalului Tseng o audiență privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
desenele de nisip pe care le-a trasat pe o tavă. Ceea ce-mi spune mă nedumerește și încerc din răsputeri să înțeleg. — Pa kua nu va da rezultate dacă este explicată, zice el. Filosofia stă în simțuri. An-te-hai e nerăbdător și îi cere bărbatului să „termine cu prostiile“, astfel că expertul se transformă într-un prezicător de la țară. Îmi spune că sunt șanse foarte mari să am un băiat. Îmi pierd imediat interesul de a afla mai multe despre pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împăratul se așază, și eunucii încearcă să-i pună cizmele. — Prințul Ch’un va trebui să îmi asigure paza în călătoria la Jehol. — Majestatea Voastră, vă implor pentru ultima oară să luați în considerare rămânerea în Peking. — Su Shun, strigă nerăbdător împăratul Hsien Feng, pregătește un decret pentru a-l autoriza pe prințul Kung drept putătorul meu de cuvânt. Ce să iau la Jehol e o problemă pentru mine. Aș vrea să iau totul, deoarece habar nu aveam când mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
accidentată și cărăușii fac tot posibilul să mențină palanchinul stabil. Ridic perdeaua și mprivesc afară. Inima a început să-mi bată mai repede. An-te-hai merge pe lângă mine. Expresia lui îmi spune că-mi știe scopul și că e curios și nerăbdător. Mă umple de tristețe să văd că An-te-hai încă mai are gândurile unui bărbat. Într-adevăr, dacă înfățișarea ar fi etalonul, femeile l-ar considera pe An-te-hai mai atrăgător decât pe Yung Lu. Eunucul meu are fruntea bombată, un maxilar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih vede că ligheanele sunt pline cu apă, Nuharoo țipă de bucurie, apoi oftează: — Asta e, cred că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală. Trupul ei de culoarea fildeșului este o minunată operă a Cerului. Are un corp zvelt, cu sâni ca merele și picioare lungi, netede ca jadul. Spatele drept se curbează într-un posterior rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vorbă - și așa a început lunga noastră relație de lucru. Era un bărbat cu orizont larg, deși de-a lungul anilor temperamentul său avea să izbucnească. Fusese crescut ca și Hsien Feng și putea să fie la fel de răsfățat și de nerăbdător. De multe ori a trebuit să-i ignor insensibilitatea și egoismul. M-a umilit în mod involuntar nu o dată în fața Curții. Aș fi putut să protestez, dar mi-am spus că trebuie să învăț să accept defectele lui Kung odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fantă și va trage bila către adâncitură. Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul de pergament cu caligrafia împăratului Hsien Feng și omul se retrage. Nuharoo e nerăbdătoare să plece. Nu vrea să îl onoreze pe arhitect cu cina pe care am promis-o. O conving că este important să ne ținem de cuvânt: — Dacă îl vom face să se simtă bine, el se va asigura în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a căpăta încredere în noi. I-am spus prințului Kung că regula noastră ar trebui să fie dorința majorității. Trebuia să obținem cel puțin aparența ei pentru a ne face legitimi din punct de vedere moral. Deși prințul Kung era nerăbdător, el a fost de acord să încerce încă o dată apele politice. Am luat rezumatul unei propuneri scrise de generalul Sheng Pao către guvernatorii tuturor provinciilor, în care se sugera „un scaun cu trei picioare“, cu Nuharoo și cu mine în calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]