9,277 matches
-
pe dinamica gîndirii, pe proiecții mentale și pe contemplația exclusivă a cerului interior. În această viziune angelică, născută, adică, în afara oricărei fiziologii, fie și aceea a sensibilității acceptate, forma artistică se dematerializează, părăsește principiile gravitației și devine parte dintr-un nesfîrșit discurs al esențelor. O viziune austeră, de sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
a purității etc. etc. se dezvăluie un parcurs impresionant în care se angajează fără precauții o devoțiune de misionar, o conștiință de geometru, o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze. După mai bine de un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
vezi că au o logică a lor. Scara de lemn cu treptele rotunjite pe care poți urca pentru a lua o carte din raftul de sus îți sugerează că acest dezmăț de celuloză se întinde, precum lumea lui Iacob, la nesfârșit. Aș fi jurat că biroul lui Dominique Fernandez aparține unei femei: delicatețe, gust desăvârșit, ordine de farmacie, atenție la asortarea culorii mobilierului. Până și cotoarele cărților sunt în rimă cu nuanțele bibliotecii și pereților. În fața biroului, cea mai vastă colecție
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
nu sunt noutăți politice care să mă intereseze. Aceste ŤNikitinskie subbotnikiť sunt o adunătură sovietică de netrebnici, înapoiați și slugarnici, cu un adaos consistent de evrei", Viața cotidiană e cumplit dezamăgitoare. În locul bunăstării făgăduite de doctrina marxist-leninistă, apare un șir nesfîrșit de privațiuni: Este un ger cumplit. Azi dimineață instalatorul a încălzit apa înghețată. În schimb, noaptea cînd m-am întors s-a stins lumina peste tot". Sau: "În centrul Moscovei, începînd cu Lubianka, Vodokanal a sfredelit pămîntul în vederea construirii metroului
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
să-și afle iubirea." Cerul, imagine tipic romantică, este invocat într-o odă arzătoare, adolescentină: "nu sunt nimic / o cerule/ când o să ajung / la tine / ca să mă înec / în albastru / ca-n trupul meu / ușor // când o să-ți / sărut fruntea / nesfârșită / și-o să mă fac de tot / stea // o cerule / mă arde chipul / tău / până la sfârșitul / culorii// nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine." Poezia lui Peter Sragher pare hrănită din lecturile lui Eminescu și Nichita Stănescu, făcute cu
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
Mihai Stoica a făcut un anunț bombă. Managerul echipei Steaua a scris pe contul personal de socializare că renunță la colaborarea cu DigiSport, publicație unde se ocupa de analizarea meciurilor din campionatele externe. "Din cauza faptului că nu pot tolera la nesfârșit atacurile unui vegetarian (cu orientare spre un anumit gen de terapie) la adresa corectitudinii noastre, am decis că după comentariile pe care acesta le-a făcut înainte și după partida cu Concordia Chiajna, coordonat sau nu de un faimos conducător de
Decizie radicală a lui Mihai Stoica. Anunț bombă făcut cu puțin timp în urmă () [Corola-journal/Journalistic/74409_a_75734]
-
într-o îndelungă tradiție. TEŔRNADH Era unica soră a mamei - e drept că n-am fost nicicând prea apropiați -, m-am întors totuși acolo, la slujba de pomenire de o lună. Ce m-a izbit, după durerea și nemișcarea parcă nesfârșite, a fost vedenia unui corp depus nu în țărâna-ndătinată, ci în ceruri, precum o pasăre, ori Doamna Hird, cea dispărută după nori cu tot cu-auritul său cadru. M-am gândit atunci la cuvântul galez teŕrnadh, la cum poate-nsemna el
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
Alex. Ștefănescu În mijlocul sălii mărșăluiește - deși rămâne la nesfârșit nemișcată - o mică armată de țărani fantomatici, confecționată din costume populare așezate pe umerașe-stative. Între căciuli și sumane, între broboade și ii nu se văd fețe omenești, ci doar puțin întuneric, iar din mâneci nu ies mâini. Straniul grup statuar
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
și, apoi, între 1958-1960, toate reprimate cu brutalitate și soldate cu morți. Este pentru prima dată când avem reprezentarea clară a faptului că România - țară denigrată, din ignoranță sau josnicie, de unii din propriii ei intelectuali, care îi deplâng la nesfârșit, în mod mecanic, pasivitatea - s-a opus de fapt, pe scară largă, cu sacrificii de vieți omenești, instaurării comunismului. A fost rezistența armată din munți, au fost, apoi, numeroasele răscoale ale țăranilor, de o dârzenie ieșită din comun. Există apoi
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
în liniște a ceea ce s-a întâmplat în țara mea, cu ani în urmă, câțiva bodyguarzi (bodyguarzii lui pește), adunați în holul de la intrarea în sală (în loc să stea fiecare la postul său de observație ca să păzească Muzeul Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
convocări la postul de miliție. Și asta doar pentru că se încăpățânaseră să muncească dincolo de limita normalității, pentru a se sustrage sărăciei care-a făcut mereu ravagii în nefericita noastră parte de lume. Unele scene din copilărie, când mă trezeam scormonind nesfârșite tunele, par să-mi sugereze astăzi, autoflatant, că alesesem un alt fel de căutare: a profunzimilor, a secretelor inaccesibile. De fapt, era felul meu de-a mă delimita de obositoarele lor drumuri între două feluri chinuitoare ale muncii: în fabricile
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
Egolatria d-sale începe așadar foarte de jos, dimineața, de la orizontul superficiilor trupești. O altă caracteristică a lui Gabriel Liiceanu: voluptatea de a practica "arta culinară", tratată în maniera unei filosofii similicarteziene: "În orice fel de mîncare străbate, prin mijlociri nesfîrșite, spaima fără chip a vieții noastre, un fel de Ťmă înspăimînt, deci gătescť, căruia, de partea cealaltă, îi corespunde un Ťmă înspăimînt, deci mănîncť". Gourmet-ul (sau poate gurmandul) se arată extaziat de "ritualul gătirii" oficiat de o persoană apropiată, persistîndu-i
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
introduse ca părți, calupuri ale unui supra-discurs ironic; iar gesturile pe care le fac au o artificialitate marcată. Pe bune porțiuni ale cărții, logica romanului se vede substituită de logica pamfletului, iar umanitatea colorată, diversă a personajelor, de o serie nesfârșită a abjecților rurali și urbani. Cimitirul Buna-Vestire e un roman cu care Întoarcerea tatălui risipitor emulează, opera lui D.R. Popescu având un coeficient mai ridicat de romanesc, dar unul mai redus de artă. Cele două planuri, al logicii epice și
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
noastră încîntată face din el literatură. Nu e un hotărît, Perpessicius, alegînd să laude, mai bine decît să taie. Așa că plimbarea de voie i se potrivește, lui, mai degrabă pictor de detalii, cu care e în stare să umple cadre nesfîrșite, decît maestru al loviturii de cuțit. La Iorga, bine dilacerat, fel de fel, de dușmani și, uneori, de prieteni, revine, în viață și după momentele de nepărtinitor omagiu, fraza lui mîngîietoare, recuperînd, în aburul ideilor, un destin pe care practica
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
revistei "Dacia literară", Gabriel Dimisianu are mereu în vedere cartea, realitatea textului, nu persoana autorului. Iar la nivelul cărții, găsește mai profitabil să pună în evidență elementele valoroase, cele care îi aduc un profit cititorului, decât să-și exerseze la nesfârșit sarcasmul vânând imperfecțiunile mai mici sau mai mari. Deloc atras de spumă și jocuri de artificii, Gabriel Dimisianu este un critic de cursă lungă, pe judecata căruia se poate conta la scara istoriei literaturii. Gândirea sa este una a nuanțelor
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
ce constă vocația poeziei, raportul dintre regulă și invenție în literatură, poezia pastorală etc. etc. - teme ce evocau deja, în epoca romantică, o literatură deja apusă. Pe aceste teme, în fond anoste și specioase, Grigore Alexandrescu se pricepe să construiască nesfîrșite badinerii. Poezia devine la el o scuză pentru a-i trata familiar pe marii boieri, altfel inaccesibili în lumea concretă, precum Ion Cîmpineanu ori Iancu Văcărescu, transformați în interlocutori ca oricare alții prin artificiul poetic al epistolei ("Prietene, mai ții
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
cu Lucia de Lamermoor la Operă, cu Claymoor, în arenă. Cu cronici vesele și triste, la vremuri nu mai prejos. Cu Camera care "fierbe ca o oală de smoală." Cu încleștările din nimic și cu vorbele din orice. Trecătoare. La nesfîrșit. N-aș ști să spun, vorba unui celebru fals epilog, ce s-a mai ales de domnul B. În seara de Sfîntul Dumitru, protectorul lui, și (sau mai ales...) cu numele scurt, deopotrivă de sudalmă și de alint, Mitică, îi
Domnul B. by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7943_a_9268]
-
îmi pare oarecum inexact. Tragedia mea personală, care nu poate și nu trebuie să mă preocupe decât pe mine, este că am fost obligat să-mi părăsesc idiomul meu natural, limba rusă, o limbă nezăgăzuită, bogată și de o docilitate nesfârșită, și să recurg la o engleză de mâna a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglinda înșelătoare, fundalul de catifea neagră, asociațiile și tradițiile implicate și implicite - pe care iluzionistul băștinaș le poate utiliza în chip magic, fâlfâindu
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
ai făcut? Important este să lucrezi pentru sine. Am lucrat. Acum, munca mea va fi făcută numai în bucuria de a i-o fi arătat. Munca mea este tristă. Aștept să ne revedem. Matyla 4 mi-a răspuns. îți mulțumesc nesfârșit pentru comisioanele lui George. îți scriu așteptând să-ți scriu din nou. Marthe 5 1 Cădere nervoasă, depresie. 2 Dumnezeu să te binecuvânteze. 3 Moșia fraților Bibescu. 4 Matyla Ghika. 5 Scrisorile fac parte din colecția Ș. Cioculescu.
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
făcut efortul de a răscoli în sacul meu plin de scrisori, și a citi cu grija de-a alege acele texte al căror numitor comun să fie disperarea și lipsa unor soluții simple de supraviețuire- ar fi putut continua la nesfârșit! Scriem, se pare, dintr-o nevoie de aer, scriem de sete și de neputința de a privi în viitor. Și din solidaritate cu lumea necăjită înțeleg că dacă nu scriam ne sufocam fiecare în bârlogul său, în somnul său, înfrigurat
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
întîrziere la gară, îmbrăcată cu o haina de blană peste cămașa de noapte. }ipetele ei au stîrnit un vuiet printre cei de pe peron care s-a potolit numai cînd Stelian a ridicat mîna, de pe scara vagonului: "Nu vă lăsați!..." Șuieratul nesfîrșit al unei locomotive i-a acoperit glasul, apoi au început și sirenele locomotivelor din triaj, iar după ele au început să urle, stîrniți, cîinii din oraș. Locomotiva care șuierase prima a pornit furioasă îndărăt și după vreo două minute a
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
arbori semeți, cer înalt și, la tot pasul, o minune. George Banu are darul de a culege fapte aparent discrete, pentru a le ridica apoi în rang, relevându-le adevărata lor dimensiune. Pe parcursul cărții tema își găsește declinări ce par nesfârșite. Una dintre ele este imaginea artistului întors asupra operei sale. ,Pe Michelangelo nu mi-l pot închipui decât din spate" spunea Flaubert. Imaginea scriitorului aplecat deasupra manuscrisului o putem proiecta poate cel mai ușor, chiar numai și în gândul nostru
Pictură și teatru by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/7832_a_9157]
-
maturității, și nu țin minte s-o fi văzut vreodată altfel decât cu țigara în gură. Era mereu înconjurată de bărbați, juca în neștire cărți și remy, iar când nu făcea nici una, nici alta, citea, în poziția picior peste picior, nesfârșite fascicole din romanele sentimentale ce invadaseră piața europeană între cele două războaie. Citea, de regulă, în germană și maghiară, dar se descurca la fel de bine în română și rusă. Cu gesturi experte, a dezinfectat rana cu iod, apoi mi-a înfășurat
Vă împrieteniți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7840_a_9165]
-
când, la finalul călătoriei, îi mărturisește că este deținătorul unui secret demn doar de urechi regale. Prezentat din perspectiva unui personaj secundar, descoperit dintr-un unghi precis, poziționat cu grijă, călătorul poate, în sfârșit, să intre în scenă. În întinderea nesfârșită, pe drumul lung, nimeni nu știe de existența călătorului. Singur vizitiul îl observă, de cele mai multe ori doar cu coada ochiului, îl măsoară și îl cântărește, aducându-l puțin câte puțin în atenția cititorului. Șablonul narativ este vechi, venit din proza
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]